Art Porn

Lost Girls

de Alan Moore

Volumul Lost Girls, impachetat in conditii grafice fantastice, cu un pret de 75 de parai care-i justifica statutul de obiect de lux, este o veritabila opera de arta pornografica iesita de pe mana celui mai relevant autor BD in viatza, Alan Moore, omul care a revolutionat industria BD si a creat titluri/personaje precum Constantine, V from Vendetta, From Hell, Watchmen etc.

Anuntzat cu multa vreme in urma si muncit din greu (de vro 15 ani) cu creioane colorate si tehnici de desenare din cele mai dubioase, Lost Girls reprezinta pentru BD cam ce ar fi un film porno regizat de Bergman, fie iertat. Grafic, volumul este inspirat din proto-pornoshagurile medievale, victoriene, pana incoace spre perioada interbelica. Povestea este usor pedofila, in sensul ca exploateaza sexualitatea lui Alice din tzara minunilor, a lui Dorothy din Oz si a lui Wendy din Peter Pan. Cele trei gagici se intalnesc in pragul Primului Razboi Mondial intr-un hotel, sa-si depene amintirile care au fost reinterpretate in povestile cu pricina si sa-si exploreze sexualitatea. Asadar, avem sex cu Peter cu Pan, cu Scarecrow si cu Leul cel Curajos iar Rabbit Hole si Humpty Dumpty capata interpretari dubioase. Iar obiectul final al lucrarii este punerea in scena a ideii de pierdere a inocentzei ca proces natural cu consecintze fel-de-fel, precum si analizarea pragului dintre copilul care se joaca cu putza in nisip si maturul care se joaca cu putza prin te miri ce, ceea ce sugereaza o definitzie cel putzin neplacuta a maturitatii.

Desi vandut pe post de opera erotica, volumul este un filthy porn care implica cam orice: hetero, homo, pedofilie, zoofilie, gerontofilie si kestii ale caror denumiri nu le suporta hartia. Orishicum, nu e un filthy porn de ieri-alaltaieri, ci cu un stil grafic de acu 100 de ani si mai bine, autorii reproducand cu un simtz al detaliului dus la extrem atat stilurile de porno-grafica practicate la inceputul secolului trecut cat si stilul dialogurilor din lucrarile respective. Alan Moore nu rateaza nici ocazia de a insemina acest porneci cu propria lui intzelepciune, cu jocuri de cuvinte sucite si dialoguri cu multiple straturi de interpretare. In special e impresionant dialogul dintre un sotz si sotzie ajunsi la frigiditate casnica, care schimba replici gen Luni de fiere in timp ce umbrele lor de pe perete se dedau la tot felu de perversitatzi eliberatoare.

Nu am un interes deosebit in porneciul artistic, dar am o vaga impresie ca Lost Girls, pe langa ca e o bijuterie ca forma de prezentare, e o lucrare unica.