Muzica vorbita pe la spate

- 4th of july -

O mare veste: Promusic Prod, organizatori ai Maximum Rock isi reafirma pozitia impotriva drogurilor si in sprijinul concertelor metal playback. Dupa premiera de anul trecut cu WASP, anul acesta marele cap de afish va fi Cynic, o trupa unica prin aceea ca au curajul sa cante death metal cu vocea in playback. In aceste conditii nu mi se pare exagerata dorintza unor fani ca trupa sa cante niste piese Death sau Nocturnus, chiar cu vocile originale.

Horror si politica

Pentru metalistii intelectuali care denigreaza cultura horror, recomand videoclipul lunii, anului sau, daca ma intrebati pe mine, cel mai tare videoclip din istoria rock: Candlemass - Bewitched. N-o sa pricepeti cat e de tare decat daca-l vizionatzi cap-coada, sa il vedetzi si pe Dead de la Mayhem in rol de zombie, inainte sa-i manance astia icrele. Videoclipul este important deoarece constituie apoteoza arhetipurilor pe care s-a cladit cultura metal din anii 80-90 si care nici azi nu e tocmai pe cale de disparitie, mai ales pe taramurile noastre.

O alta victima a filmelor horror saptezeciste, ridicat de fani la rangul de artist involuntar, King Diamond revine cu o noua mostra de fetishism horror reciclat sub scuza de heavy metal classic. O varza de album, nici nu ma kinui sa-i tastez numele. Ultimul album serios al maestrului mascarici a fost Graveyard, cu desecratori de morminte pedofili. Dupa aia si-a vandut sufletul Hollywoodului. Va rog sa-mi explicati si mie paradoxul: cum e posibil sa fii ahtiat dupa King Diamond si sa vii sa-mi spui ca filmele la care ma uit eu sunt de kkt?

Segmentul horror al lunii se incheie cu asteptata revenire Iced Earth, legat de care fanii nu-s hotarati daca s-au schimbat prea mult fata de albumele vechi (e totusi al patrulea - al cincilea vocal si n-au fost doi sa semene) sau daca se repeta prea mult (o data pe minut, chitaristu anuntza "you're listening to the new album from Iced Earth"). Nu pot sa decid aceasta dilema asa ca astept varianta finala a albumului. E totusi una din trupele care si-au dedicat cariera benzilor desenate horror si istoriei SUA, doua ingrediente poate nu chiar compatibile dar cu siguranta convergente.

Pe fondul ideii ca autoritatile ascund canicula de opinia publica si ca temperaturile de afara se datoreaza faptului ca Al Gore a pierdut alegerile in fatza lui George Bush J.R., declar albumul lunii Ministry - the Last Sucker. Sigur, o sa ziceti ca v-ati saturat de injuraturi la adresa texanului si ca Rio Grande vi s-a parut cam monoton, adica avea coae dar nu se prea balanganeau, stateau crispate si tzepoase si nu se clinteau nici un milimetru la contactul cu consumatorul. De data asta insa avem un album divers de punk industrial cu ritmuri superbe si variate, un pic mai electro si mult mai entertaining decat mai sus pomenita declaratzie de la Rio Grande. Cica ar fi ultimu album Ministry, ceea ce nu inseamna mare lucru, caci din Ministry n-a mai ramas decat numele si persoana lui Alecu Iorghensen asa ca pe viitor inamicul numaru unu se va dedica proiectelor solo e un fel de gluma. Adica daca Ministry nu e proiect solo, atunci masturbarea e o forma de iubire. Deci sa nu ne stresam, o fi ultimu album cu brandu asta, dar cam asta e toata tragedia. Recomand muzicutza industrial de pe Roadhouse blues si vertijul hipertensiv de pe Die in a crash. Un album totalmente motivational.

Prog

Dial e proiectul fratelui Gildenlow care nu mai e in Pain of Salvation caci nu i-a placut nu-metalul. Dial completeaza o linie reushita de albume rock hipoglicemice pe anul asta. Dupa Blackfield 2, Aeon Spoke, Anekdoten si Porcupine Tree, albumul asta improspateaza genul cu voci feminine si o gramada de invitatzi care asigura diversitate, printre care Buddy din Deadsoul Tribe cu nevasta-sa. Imi place mai bine decat Ayreon si alte proiecte similare.

Un dram de rock progresiv mai gasim si in Xystus, altfel o branza superficiala ce poate fi ignorata fara regrete, respectiv Shadow Gallery care m-au pacalit ca ar fi scos ceva nou cu best-oful Prime Cuts. Cu Symphony X am decis sa nu ma mai ostenesc. Am vrut sa incerc noul Dream Theater dar clipul si piesa Constant Motion mi-au taiat complet avantul. Sa-mi zica cineva cate piese ca mizeria asta sunt pe albun. Nu pot sa cred ca albumul progresiv al anului e un album nu-metal (PoS). Sa speram ca Deadsoul Tribe salveaza situatia.

Am dat o geana si prin Nightingale, in amintirea tineretilor, si m-am surprins amintindu-mi cu drag de ele. Dan Swano a mai invatzat engleza si nu mai e la fel de sasait, probabil asta fiind si motivul pt care a renuntzat la death metal pentru un rock sanatos si melodios. Un numar rezonabil de pese bune, mai ales ca l-am ignorat pe sarmanu om vro 10 ani.

Experimente

Daca va era dor de Antony, minus The Johnsons, il gasitzi facand voce pentru minialbumul lui Michael Cashmore (Current 93). Nimic deosebit, Antony si un pian inseamna mult mai putzin decat Antony and the Johnsons.

Oxbow face pe albumul Narcotic Story ce stie mai bine: music for disturbed gay niggers. La voce e din nou marele Eugene, un pederast negru plin de muschi care danseaza in chilotzi pe un doom apocaliptic tributar lui Neurosis. Mormaieli, horcaieli si blocuri demolate cu macaraua. Nu e tocmai sezonul pentru genul asta de muzica, trebuiau sa-l scoata toamna, in plin sezon al uraganului Katrina.

Unkle baga mare cu un album foarte lung si foarte rock relativ la standardele unei trupe de DJ. Pricina e o gramada de invitatzi cu autoritate: Josh Homme de la QOTSA, unu de la Massive Attack, Ian Astbury de la The Cult samd. O piesa buna cu Astbury si un clip misto, aici. Cand e vorba de invitatzi, e vorba si de diversitate, calitatea esentiala a albumului.

Reverend Bizarre am impresia ca e singura trupa de doom serios din Finlanda (groh-doom, funeral-doom, gotic-doom si alte kestii trendy nu intra la socoteala). Trupa isi ia adio cu genialul titlu So Long Suckers cu piese de 10-30 de minute (albumul are peste 2 ore). Introurile si Outrourile sunt exagerat de lungi si repetitive insa odata ce treci de ele, gasesti piese de un nivel comparativ cu Cathedral si mai marii genului hippie doom. Faceti cunostinta cu unul din hiturile grupului, un veritabil imn al genului: Doom over the World. Daca vreti sa vedeti cum arata un concert RB, clipul asta si cu asta va lamureste. Domle, astia canta pt public de 5 oameni si nu se scheauna ca trupele romanesti. In fine, probabil de aia se si desfiintzeaza. Oricum, grupul ramane o figura unica intr-o scena finlandeza scaldata in clone Children of Bodom, HIM si Finntroll.

Tot la capitolul asta, noul EP Sunn O))) are o piesa beton cu titlul in ungureste (Belurol Pusztit), in care apare un genial solo de picamer. In rest, CDul e cam monoton :). De fapt, ca sa lamurim situatia, albumul (sau EPul) a fost inregistrat ca o coloana sonora pentru un performance alaturi de sculptoritza Banks Violette care a construit o scenografie inspirata de si destinata pentru muzica Sunn O))), incluzand cosciugul obligatoriu din care se canta live piese de pe albumul Black one. Pentru asta, noul material e mai putzin metal si mai mult necro-atmosferic, in stilul perioadei in care cantau cu Attila Csihar, stil adoptat recent si de Mayhem.

Korn revine cu un album atat de lipsit de chef incat nici titlu nu s-au mai chinuit sa-i dea. Adica se numeste chiar Untitled, daca va puteti inkipui culmea nesimtzirii. Bate campii pe noua abordare a trupei orientata spre nu-metal gotic. Ca sa pricepeti ce vreau sa zic cu nu-metal gotic, urmariti clipul. Probabil ajuta la clarificare si coverul Evanescence dupa Korn. Ideea ca au aparut in mainstream trupe care promoveaza coveruri Korn ma face sa ma simt cumplit de batran. Iar ideea unei convergentze Nightwish-Nu/metal ma duce la disperare, desi sunt printre cei care au aprobat convergenta prog-numetal. Observati cu cata gingashie evita Amy Lee pronuntia cuvantului fuck, din versurile variantei etno-gotice a piesei Freak on a Leash. Am apucat sa pun si cronica albumului la muzicisifaze.

Yakuza e una din trupele americane care faceau pionierat metalcore inca de pe vremea Dillinger Escape Plan si care, pentru a-si pastra statutul experimental acum cand genul a devenit trendy, incorporeaza jazz, saxofoane si diverse smecherii. In plus, au o piesa care se numeste Zombies, deci nu-i puteam rata. Albumul nou, Transmutations reflecta caracterul mutagen al trupei. Ca sa vedeti ce-au fost si ce-au ajuns: o piesa de dinainte sa fie datzi afara de la Century Media, aici. O piesa de dupa ce au fost dati afara de la Century Media si si-au cumparat saxofoane, aici.

Intr-o retrospectiva a anului am mai facut o incercare cu ultimul Finntroll si mi s-a acrit instantaneu. E o trupa de maxim 2 albume, e drept ca singurele 2 care merita ascultate in genul cu pricina. In schimb Mayhem a inceput sa-si desfaca baierele si foalele intru aprecieri tot mai pozitive. O curva batrana care stie ce vrea. De asemenea, recuperez terenul pierdut prin ignorarea trupei Manes, care face toti banii.

Inchei luna cu o recomandare pentru ultimul album country al actorului Billy Bob Thornton - Beautiful Door si clipurile marelui om:

• piesa dedicata divortului cu Angelina Jolie, ia vedeti cum se harjonesc catzeii aia;
• un duet minunat cu Holly Lamar la mahmureala.
• o piesa despre femei care desfac pastai de fasole si trenuri care trec prin gari
• o piesa in care Billy Bob e foarte suparat. I try to haaa, and i wanna craaa.

P.S. Pana nu uit, premiul dobitochles pe luna asta a fost atribuit cu dificultate userului metalfan okt12, departajat de amicii sai la capitolul analfabetism.