Fright Fest part 2

Continuare la ciclul de articole despre filmele din programul festivalului de film FrightFest (Londra, la finalul lui august in fiecare an). Prima parte am scris-o aici. Filmele-s trecute in ordinea in care le vad, deci nu pe calitatzi. Am scris la fiecare in parte daca e de vazut, de evitat sau asa si-asa.

The Tortured

De departe cel mai prost film de la Frightfest, e apoteoza genului torture movie. Adica nimic nu se intampla in el in afara de tortura cu pricina. Nici macar cat se intampla in Saw sau Hostel, si nici acolo nu se intampla mare lucru. La inceput, filmu iti lasa impresia ca e pe flash forward, trecand in 15 minute prin tot plotu, ca sa ajunga la ce il intereseaza, adica la tortura. Doi parintzi al caror fiu a fost rapit si torturat de un psihopat il rapesc pe psihopat, il leaga intr-un beci si il tortureaza in feluri destul de brutale, dar nu foarte imaginative: ars cu tzigara, taiat deshte, sufocare etc.

Singuru lucru notabil legat de filmu asta e aparitzia actorului cult Bill Moseley (Otis din filmele lu Rob Zombie) in rolu psihopatului torturat, dar si asta e o pacaleala, caci twistu filmului e tocmai faptu ca astia nu torturasera pe cine trebuie, ci l-au confundat pe unu cu Bill Moseley, deci in conditiile astea nici Bill Moseley nu prea joaca in film. Ei, cu asta v-am dat si spoileru dar zau, nu exista nici un motiv pt a viziona acest film. De evitat

Loved Ones

Hit horror australian (mai exact tasmanian, creca singurul horror din istoria insulei, pana si astia ne-au luat-o inainte!) care a rupt gura targului prin festivalurile de gen. M-au trecut mai multe ape in timp ce m-am uitat la el. A inceput foarte cool, cu un soundtrack de mare efect, cu muzica rock si un rocker cu tricou Master of Puppets in rolul principal. Asta e un licean care nu prea are chef sa mearga la balu bobocilor si pica victima unei tinere aparent timide care in realitate isi facuse un obicei nasol din a lobotomiza si a-i pune sa se manance unii pe altzii pe baietzii care-i picau cu tronc. Baiatu nostru e pe cale sa cunoasca aceeasi soarta dar se repliaza tocmai in momentu in care i se facea o ditamai gaura in frunte cu o bormashina, dupa care reuseste sa ia problema in mana, cat mai ramasese din ea. 

Filmul e un torture movie atroce dar haios, cu elemente parodiate din Carrie si Texas Chainsaw Massacre si cateva gaguri horror memorabile. Ca ton general e undeva in zona filmelor Hostel, adica umoru e acolo, il vezi, potzi pune mana pe el, dar tzi-e cam groaza sa razi, sa nu te vada cineva. Oricum, un regizor de urmarit. Recomandat.

Night of the Demons

Asta e unul din titlurile slabe ale Fright Festului, desi aveam asteptari destul de mari fiind remakeul unui horror cult al anilor 80 (de fapt o trilogie). Bine, nu era originalul cine stie ce scula pe bascula, dar a fost foarte sangeros pentru standardele vremii, credeam ca remakeul asta va fi si mai si. Din pacate nu e,

Cel mai nasol lucru e ca in rolul principal e Edward Furlong, copilul din vechile Terminatoruri, care in zilele noastre a ajuns un ultrabuhait, cu niste ochi de broasca si niste foale pline de bere. M-am socat cand l-am vazut, nu ma mir ca a ajuns in soiu asta de filme, a ajuns la fel de rau ca Macaulay Culkin. Restu eroilor sunt niste pitzipoance care se aduna intr-o noapte de Halloween sa faca kef intr-o vila bantuita de demoni. Dar nici gagicile nu-s cine stie ce, gaguri horror slabe, singurul atu al filmului ramane soundtrackul, cu Type O Negative, Rob Zombie si nu mai stiu care, incat o vreme te amageste ca ai avea la ce te uita. De evitat

F

Drama horror englezeasca despre invatzamant, bugetari si marea drama a Angliei, delicventza juvenila. Un profesor de romana (sau engleza) e chemat la directoru scolii sa dea socoteala pt faptu ca a dat unui dobitoc nota F, care la ei e cea mai naspa. E atat de naspa incat, o sugereaza filmul, Ministeru Educatziei a si interzis-o. In loc sa dea nota F, dascalii sunt obligatzi sa dea un calificativ politicos prin care sa-l invite pe elev sa mai incerce o data, apoi sa stea la dispozitzia acestuia de cate ori are chef sa incerce.

Dascalu nostru e in pericol sa-si piarda jobu din cauza notei date,  e dat in judecata de parintzii copilului tampit, ajunge sa faca ore suplimentare, se apuca de baut, e vai de capu lui si, colac peste pupaza, intr-o seara vin astia de au picat Bacu si il terorizeaza toata noaptea in cladirea scolii, unde ramasese singur cu niste femei de serviciu care sunt omorate una cate una. Nimic spectaculos nu se intampla, violentza e rara dar brusca, filmul are un suspans ok dar dincolo de tema relevanta social degenereaza foarte rapid in horror standard cu personaje sechestrate. Rezonabil

The Last Exorcism

Film first person interesant, din ala filmat de un cameraman care il insoteste pe eroul filmului peste tot. Eroul e un exorcist care si-a pierdut credintza si se decide sa se retraga din biznis, dar nu inainte de a-si dezvalui farsele intr-un jurnal video. Angajeaza un cameraman care sa-l filmeze cateva luni, sa arate lumii ce se ascunde de fapt in spatele exorcizarilor. Actorul din rolul principal e misto, duce tot filmu in spate, in rolul exorcistului care se da singur in vileag cu oarecare amaraciune dar si cu aprobarea familiei, desi sunt destul de instaritzi tocmai de pe urma farselor facute de-a lungul anilor.

Intr-o buna zi, exorcistul e solicitat de un redneck sa-l scoata pe dracu din fiica-sa, iar eroul isi documenteaza video masurile pe care le ia, metodele de manipulare psihologica si toate efectele speciale folosite in astfel de situatzii, doar ca fetitza incepe sa dea semne ca chiar ar fi posedata. Dus la exasperare, exorcistu ii recomanda redneckului sa consulte totusi un psihiatru, insa acesta refuza, convins fiind ca e treaba dracului. Apoi exorcistu insusi incearca sa-si foloseasca talentele de psiholog dezvoltate de-a lungul anilor, sperand ca va da de capatul problemei si situatia tot degenereaza pe niste coordonate ambigue si bine gestionate de regizor. Recomandat

I Saw the Devil

Asta e unu din filmele pe care le ratasem la TIFF si vroiam neaparat sa-l vad. Desi Kim Jee-Woon e unu din regizorii mei preferatzi de horror asiatic (A Bittersweet Life, The Good The Bad and The Weird, A Tale of Two Sisters, un segment al antologiei Three Extremes) nu pot sa aprob ce se intampla in filmu asta.

E un torture movie care daca era american nu dadea nimeni o para chioara pe el, undeva la nivelul seriei Saw, si ca stil, si ca "ingeniozitate". S-ar putea sa-l si faca americanii intr-o buna zi, filmu pare facut special pentru a atrage atentzia remakerilor de la Hollywood.

Aspectu care salveaza filmu de la dizgratzie totala sunt cei 2 actori principali ale caror nume nu am rabdare sa le tastez, va  zic doar ca unu e eroul filmului Oldboy, iar celalalt e actoru care a jucat in rolul principal creca in toate filmele lui Jee-Woon. Primu e un sofer de autobuz psihopat care rapeste gagici, le violeaza si le taie bucatzele. Al doilea e un militzian a carui gagica a cazut victima psihopatului. Cam la 15 minute de la inceperea filmului, investigatzia se termina, militzianu afla cine e agresoru, dar in loc sa-l dea pe mana justitziei, il obliga sa inghita un GPS ca sa-l poata urmari peste tot unde merge si sa-l bata mar din cand in cand. Treaba care evident n-are nici o logica. Psihopatu incearca si el sa intoarca jocu in favoarea lui, se kinuie sa faca GPSul in treaba mare, planuieste sa se predea la politzie, iar militzianu tre sa previna cu orice pretz asta, ca sa isi poata duce tortura la capat.

Filmu e foarte brutal si explicit, filmat cu stil si expertiza, are o gramada din ceea ce fanii denumesc "violentza asiatica" (nu stiu cu ce-i mai breaza decat aia romaneasca), dar ramane un torture movie abject care imi confirma inca o data cat de ipocritzi sunt cei care ridica in slavi horroru asiatic in detrimentul celorlalte. Rezonabil.