Sunday, January 17, 2010

Topuri de decade: 2000-2009, 1990-1999

Motto:
Si cei mari, dar si cei mici,

Sunt aici niste pitici
E adevar, dar si minciuna
Si multe lucruri luate-n gluma
Unii se bat, altii se-mpaca
Dar nu te baga, c-o sa le treaca,
Veniti si voi, veniti si voi
Si veti vedea exact ca noi
Deschide ochii, revino-ti acum
Si te rog asculta ceea ce spun.
(DJ Boros)


A venit momentu sa tragem linia si la sfarsit de decada 2000-2009.

A fost decada satanismului, care s-a infiltrat si in patura politica si l-a ajutat pe Basescu sa castige alegerile de doua ori. Mai multe detalii de la generalul Emil Strainu, doctor in amenintari paranormale.

A fost decada in care s-a lansat cel mai tare artist al mileniului, bulgarul Vasil Troianov Boianov, pe numele de scena Azis, lansat in Germania acu 10 ani cu trilogia de albume de manele Pain, Tears si Men also Cry. Va supun atentziei cateva din capodoperele artistului, dar inainte sa datzi clickul fatal va rog sa iesitzi pe balcon, sa luatzi o gura de aer, sa facetzi niste genoflexiuni, pentru ca lumea n-o sa mai fie aceeasi dupa ce vedeti clipurile astea. Cel putzin eu, cand l-am vazut prima data, m-am simtzit ca un ciorap intors de pe o parte pe alta, n-am mai stiu care e susul, care e josul, ce e binele si ce e raul:
A fost decada in care romanii au produs primul videclip hip hop cu estetica black metal: Rechinu-Dăcât 4 scânduri și un cui si prima piesa de muzica populara cu influentze Bathory: Nemuritorii-Suntem aici.

A fost decada in care Stilul Oprisan a formulat raspicatul manifest de credintza hip hop Mesaj impotriva rockerilor

A fost decada in care s-a intrat intr-o noua epoca din istoria rockului, prin lansarea genului crabcore, un fel de metalcore crestin cu vocalize Cher, elemente de pop kkcios si elemente dansante care aduc aminte de crabi si ritualurile de depunere a oualor: Attack Attack (trupa de pionierat a genului - atentzie la secunda 59 si cracanarile de la secunda 1:10 incolo).

Dupa cum e frumos, la final de decada trebe alese 10 albume de dus pe alta planeta, selectzie care e partzial tragere la sortzi, partzial drama de tipul Sophie's Choice, cand Meryl Streep trebuia sa aleaga care copil sa moara si care sa ramana cu ea. Asadar cele 10 albume pe care le-am ales dupa macinari care au durat mai bine de o luna sunt (ordine aleatoare):

Nick Cave - Abbatoir Blues/Lyre of Orpheus (2004)
Type O Negative - Life is Killing Me (2003)
Spiritual Beggars - Ad Astra (2000)
Tool - Lateralus (2001)
Current 93 - Aleph at Hallucinatory Mountain (2009)
Tiamat - Prey (2003)
Clutch - Blast Tyrant (2004)
Volbeat - Rock the Rebel/Metal the Devil (2007)
Black Label Society - Hangover Music (2004)
Ayreon - The Dream Sequencer (2000)

Usa topului s-a inchis in nasul urmatoarelor 10 albume care au ramas in purgatoriu (ordine aleatoare):

Nevermore - Dead Heart in a Dead World (2000)
Mortiis - The Smell of Rain (2001)
Iced Earth - Horror Show (2001)
The Knife - Silent Shout (2006)
Mayhem - Grand Declaration of War (2000)
Killing Joke - Killing Joke (2003)
Moonspell - Antidote (2003)
Mugison - Mugiboogie (2008)
Leonard Cohen - Ten New Songs (2001)
The Dwarves - Dwarves Must Die (2004)

Si mai anexez un top de produse discografice auxiliare (coveruri, compilatzii, concerte) ale decadei (ordine aleatoare):

Perfect Circle - Emotive (2004)
The Lotus Eaters - Tribute to Dead Can Dance (2004)
Nick Cave - B-Sides and Rarities Boxset (2005)
Johnny Cash - Unearthed Boxset (2003)
Current 93 - Halo Live (2004)
The Johnny Rebel Collection (2003)
Rammstein - Volkerball DVD (2006)
Six Feet Under - Graveyard Classics (2000)
Porcupine Tree - Arriving Somewhere DVD (2005)
Agua de Annique - Pure Air (2009)

Filme decadei (ordine aleatoare):

Grindhouse (2007)
Sin City (2005)
Kill Bill (2003/2004)
Lord of the Rings (2001/2002/2003)
Sukiyaki Western Django (2008)
Ghostworld (2001)
The Man who wasn't There (2001)
Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)
Avatar (2009)
Big Fish (2003)


Top 5 scriitori descoperitzi in decada 2000-2009 (ordine aleatoare):

Joe Lansdale
Gene Wolfe
Dan Simmons
Neil Gaiman
Jonathan Lethem

Topul scriitorilor redescoperitzi dupa ce in anii 90 i-am citit si am fost prea prost ca sa-mi placa (ordine aleatoare):

Jose Saramago
Terry Pratchett
Lucius Shepard
Michael Bishop
Tim Powers

Top 5 scriitori pe care n-am apucat sa-i descopar, desi toata lumea vorbeste de ei (am amanat la infinit sa le deschid cartile din diverse motive - la o parte dintre ei pt ca apucasem sa iau editzia in romana si pe urma m-am gandit sa astept totusi sa-i citesc in engleza):

China Mieville
Kelly Link
Jeff Vandermeer
Laird Barron
Tom Piccirilli

Si pentru ca in anul 2000 n-aveam net, ma folosesc de ocazie sa adaug si preferintzele mele din anii 90 (cand nu prea erau nici net, nici mp3uri, nici forumuri, nici wikipedii, si nici eu nu eram asa destept dar oricum, nu mi-e rusine nici azi cu albumele astea):

Type O Negative-Bloody Kisses (1993)
Paradise Lost-One Second (1997)
Ulver - Themes from William Blake (1998)
Nick Cave and the Bad Seeds - Let Love In (1994)
My Dying Bride-The Angel and the Dark River (1995)
Faith No More-Album of the Year (1997)
Anathema-Judgement (1999)
Dream Theater-Awake (1994)
Monster Magnet - Powertrip (1998)
Live - Throwing Copper (1994)

Si inca 10 albume care raman sa se scufunde pe Titanic din pricina celor de mai sus:

Tiamat-A Deeper Kind of Slumber (1997)
Leonard Cohen - The Future (1992)
Ayreon - The Final Experiment (1995)
Spiritual Beggars-Mantra III (1998)
Sepultura - Roots (1996)
Amorphis - Elegy (1996)
Dead Can Dance-Into the Labyrinth (1993)
Marilyn Manson - Antichrist Superstar (1996)
Nevermore - Politics of Ecstasy (1996)
Skyclad-Irrational Anthems (1996)

10 Filme favorite din anii 90

Fight Club (1999)
American Beauty (1999)
Big Lebowski (1998)
Shawshank Redemption (1994)
Saving Private Ryan (1998)
L.A. Confidential (1997)
Ed Wood (1994)
Boogie Nights (1997)
Sling blade (1996)
Wild at Heart (1990)

Si ca sa termin cu listele pe decada asta, satisfac si leapsa lui krossfire (enervanta, ce-i drept), care ma sileste sa recomand un abecedar de trupe pe care l-as recomanda unui copil care intra in clasa intaia si vrea sa invetze literele alfabetului:

0-9: 3 (Alien Angel)
A: Anathema (Pulled under at 2000 meters a second)
B: Black Label Society (Suicide Messiah)
C: Current 93 (Niemandswasser)
D: Dead Can Dance (I am stretched on your grave)
E: Einsturzende Neubauten (Sabrina)
F: Faith No More (Evidence)
G: Grip Inc. (Rusty Nail)
H: Head Control System (Kiss from a Rose)
I: In the Woods (I am your flesh)
J: Judas Priest (Burn in Hell)
K: Katatonia (My Twin)
L: Live (Lightning Crashes)
M: Moonspell (Everything Invaded)
N: Nick Cave (Loverman)
O: Opeth (Grand Conjuration)
P: Paradise Lost (Faith Divides Us, Death Unites Us)
Q: Queens of the Stone Age (Make it wit chu)
R: Rammstein (Pussy, linku e ok, clipu se gaseste doar pe siteuri porno)
S: Spiritual Beggars (Angel of Betrayal, dedicatie pt gagici)
Ș: Șamael (Infra Galaxia, pt fanii space opera)
T: Type O Negative (Black No. 1)
Ț: Țatthoggua (sorry, dar singura alternativa era Țapinarii)
U: Ulver (It is not Sound, dedicatie pt Ratzinger)
V: Volbeat (Gardeners Tale)
W: Wolfmother (Woman, dedicatie pt gagici)
X: XC-NN (Biroland, genial titlu!!!!!!!!!!!)
Y: YOB (Clear Seeing)
Z: Rob Zombie (Dragula)

Postu asta sa se considere leapsa pt. tot blogrollul (obligatoriu cu topurile de decada, optional cu abecedarul).

Later edit: am uitat sa pun topul concertelor (aici ordinea e cat de cat relevanta):

Trooper @ Cluj 2005
Faith No More @ Budapesta 2009
Current 93 @ Tilburg 2008
Nick Cave @ Budapesta 2005
Gogol Bordello @ Budapesta 2006
Anthony and the Johnsons @ Viena 2009
Mayhem @ Jaromer 2008
Moonspell @ Timisoara 2005
Turbonegro @ Budapesta 2005
Neurosis @ Jaromer 2008

18 comments:

krossfire said...

Bun bun, ai transformat leapsa in ceva mai productiv. Stiu ca-i iritanta si mai ales foarte constrangatoare. N-a plecat de la mine dar voiam sa mai scol metalul din blogroll in picioare :)

Altfel :
-Pentru ''crapcore'' as fi dat drept exemplu Brokencyde cu Freaxxx si albumul aferent. It almost tops Azis (asculta Bree Bree si spune-mi ca nu simti o vaga sangerare in urechi)

-Cum naiba i-am uitat pe Live...ce au scos pana la Throwing Copper (adica Mental Jewelry si albumul sub numele de Public Affection) + The Distance to Here au fost un mesaj de tip : There you go U2, this is how a band should sound ! Si ca veni vorba...Live si-au transformat pauza in despartire definitiva de solist !

krossfire said...

http://www.youtube.com/watch?v=ykpj3EtRnRs - Nu stiu daca esti familiar cu capodopera anului 2008 !

w said...

Pentru ca mi l-ai cerut:

Synecdoche, New York
Tideland
The Man Who Wasn't There
Kill Bill
2046
Cidade de Deus
The Lord of the Rings
Sin City
Crouching Tiger, Hidden Dragon
Snatch

Unbreakable
Eternal Sunshine of the Spotless Mind
Dancer in the Dark
Amelie
In the Mood for Love

topul personal al celor mai bune filme din 00-09. Argumentele le veti afla din alta parte.

prowler said...

omfg nemuritorii ruleazaaaaaaaaaaaaa \m/ cam dau mucul la metal mioritic

Mihnea said...

De ce nu ai trecut si Jurassic Park la topul anilor 90? Are de partea lui aceleasi argumente pe care le are Avatar.

Aron Biro said...

Jurassic Park era un kkt.

krossfire said...

Prowler : Cu o chitara electrica distorsionata la momentul potrivit, Nemuritorii rupeau pisica !

Aron Biro said...

M-am gandit mai bine si nu cred ca echivalentul lui Avatar pe anii 90 a fost Jurassic Park. Mai degraba Matrix ar lua titlul asta. Dar de-acolo ma enerveaza Keanu Reeves asa ca am preferat ca blockbuster revolutzionar pe anii 90 sa imi aleg Saving Private Ryan.

Cred ca echivalentul lui Jurassic Park pt anii 2000 este Transformers.

capricornk13 said...

hm, cum sa iau leapsa asta?! nici macar n-am ascultat cinci albume noi de muzica in decada asta!!!!
poate o iau pentru filme, pentru carti mi-ar fi mai greu...
off-topic - mi-a placut povestirea ta din Dansand pe Marte...
a,si pentru concerte - cred ca n-ai fost la Viena (Budapesta) la Coldplay de nu e in top...

capricornk13 said...

p.s.: Jurassic Park e o porcarie
Matrix da
Si-mi place la tine ca ai pus Shawshank Redemption pe lista...

Mihnea said...

Jurassic Park a revolutionat tehnologia de a face filme odata pentru totdeauna. A fost un eveniment care a impartit lumea in 'inainte de Jurassic Park' si 'dupa Jurassic Park'. Cu radacini puternice intr-un subgen aflat la fundatia SFului (manipularea genetica,'time-machine'-ul in care se transforma manipularea genetica pentru dinozauri) Jurassic Park reuseste sa incorporeze, sa comunice şi să estetizeze ingrediente de bază ale cinematografiei in general si ale filmului SF în particular. Se pot recunoaste aici : idei din filmele de aventuri cu amestec de fantastic (Indiana Jones, Idila pentru o piatra pretioasa), filme cu monstri gigntici (Godzilla,King Kong, Power Rangers), fimele de supravietuire pe o insula (Robinson Crusoe, LOST) pentru a concretiza o tema esentiala a filmelor cyberpunk.
Considerat de firile mai acre drept 'un kkt', Jurassic Park e de fapt chintesenta cinematografiei, strangand idei de la Frank Herbert (viermele mirodeniei) la dragonii din povestile populare si crocodilii lui Steve Irvin si oaia Dolly.
Desi ar putea fi considerate clisee, sunt de fapt mai degrabă obsesii ale constiintei colective moderne care a fost si va fi intoarsă pe toate fetele în anii ce urmeaza, un concept teoretic de domeniul mitologiei care in plan pragmatic e „pe noi” şi a inceput sa dea peste cap paradigme sociale, economice, culturale

Aron Biro said...

Sper ca-ti dai si tu seama ca n-are nici o noima ce-ai scris acolo. Ori macar sa traiesti pana in ziua in care sa-ti dai seama.

Mihnea said...

Eu imi dau seama, doar am scris la misto si in paralela cu Avatar. Dar tu iti dai seama? Sper macar sa traiesti pana in ziua in care ai sa-ti dai seama.

Aron Biro said...

Ok, scuze ca te-am luat in serios pt o clipa, cand tu incercai doar sa fii magar si sa-mi maimutzaresti replicile. Promit sa nu se mai intample.

Acuma ia-tzi pachetu de pufuletzi si intoarce-te la responsabilitatile de familie.

w said...

Nu cred ca Mihnea vroia sa te maimutareasca. Asta a iesit, dar cred ca vroia sa spuna altceva. Si anume, ca pornind de la elemente 'chintesentiale' sau teme foarte generale in care se pot incadra temele unui film, se poate generaliza orice si se poate descoperi 'in a nutshell'cum spune Exty (:P) intreaga istorie a unei categorii de filme in te-miri-ce, chiar si intr-un kkt gen Jurrasic Park. E chiar subiectul 'Pendulului lui Foucault', unde generalizarile, interpretarile si mai ales reinterpretarile extravagante, care nu mai stau cu picioarele pe pamant(-ul moderatiei) au consecinte importante, iar Umberto Eco maimutzarea mult mai tare.

Desigur, ca joc mintal, poate fi interesant in recenzii si, in functie de stilul personal al autorului, poate avea haz. Dar acest joc mintal e ca si cum te-ai juca cu puzzle, si ai descoperi ca bucatile dintr-o cutie se pot combina la fix cu bucati din alte cutii. Rezultatul(desenul) final poate fi interesant, dar nu mai e desenul de pe cutie, e deja altceva.

Iar daca nu ai rade de Platon cum rad altii de benzi desenate, ai avea un exemplu despre cum se fac generalizarile corecte. De fapt, toate dialogurile lui Platon se ocupa de asta in principal: cum se poate ca pornind de la individual sau exemplu, si, respectand determinatiile acestuia si determinatiile generalului, sa ii obtii cea mai buna incadrare intr-un general. Cea mai potrivita palarie, care sa nu ii fie nici prea mare, nici prea mica, ci numai buna sa i-o faci lui Exty sau lui Tom cadou.

PS: Mentionez ca eu nu am vazut Avatar, nici Jurrasic Park, asa ca doar am pus intrebarea daca Avatar intr-adevar merita soclul pe care tu si Exty il construiti, avand in vedere ca toata critica (inclusiv Leo Serban si pipitzele din tramvai) ii lauda realizarea tehnica, dar ii critica povestea simpluta; daca 'obsesiile constiintei colective moderne' nu sunt de fapt decat un sinonim pompos pentru niste clishee-pretexte pentru o realizare vizuala remarcabila.

Aron Biro said...

a. Nu cred c-am ras vreodata de Platon, eventual am ras de "platonici". Astia sunt cei care il folosesc pe Platon ca pretext sa agatze gagici, sa practice name-dropping la deruta, care il confunda pe Platon cu Crivatz de la Bucovina sau care sufera de sindromul "toate drumurile duc la Elvis (Platon in cazul de fatza)". Recunosc spashit ca uneori maimutzaresc genul asta de comportament si pe blogul meu (nu si in recenziile oficiale), de obicei pe post de inner joke cu amicii mei (ex: plagierea lui Pratchett de catre Saramago, plagierea lui Evil Dead de catre Von Trier). De fapt Mihnea insusi a invatzat genul asta de maimutzareala de la mine si nu de la Eco, pe care l-a citit mai putzin decat pe mine, disponibilitatea sa in a investi in cunoastere versus pufuletzi+bere fiind destul de scazuta in general, chiar si acum cand are mai mult timp decat rost (dupa cum si tu pari sa-l citezi pe Exty mai mult decat pe Platon).

b. Cu "obsesie a constiintzei colective" ma refeream la conceptul de Avatar, nicidecum la scenariul filmului (semn ca mi-ai citit recenzia pe sarite, dupa cuvinte cheie). Cred ca nu are rost sa-ti argumentez cu referintze shtiintzifice, te potzi lamuri de asta si singur, ca de la avatar la avatar, daca iesi la o bere cu Mihnea si ceilaltzi colegi ai sai din "planul spiritelor".

c. Ma cunosti destul de bine sa stii ca printre reperele mele culturale nu se numara nici Leo Sherban, nici South Park si nici
videologurile forumistilor RottenTomatoes deci n-are sens sa-mi fluturi din astea pe la nas. Chiar si de ar fi asa, e departe de a fi generalizata ideea ca Avatar e un film prost cu o realizare tehnica remarcabila. Criticii pe care ii am eu drept reper (si care nu sunt nici minori, nici in minoritate) sunt dintre cei care evita ticuri verbale precum "clisheu", "previzibil", "comercial" ori poante ca "shtrumfi","elfi","pocahontas" (pentru tine expresii ale moderatziei) si care apreciaza Avatar in mod echilibrat, ca pe un film bun, cu realizare remarcabila, care in plus mai e si un FILM IMPORTANT. De aici incolo, pentru a fi incadrabil intr-un top personal de an si de decada nu mai trebuie decat sa adaug afinitatea personala cu genul SF (si adresabilitatea, caci cronica mea a fost publicata pe un site de SF), gen pe care filmul il reprezinta perfect (referentzial, estetic, comercial, ca scenariu si cum mai vrei). Daca mai adaug si tezele din film (a caror fan nu trebuie sa fii pentru a le sesiza relevantza) si faptul ca planetary romance e unul din cele mai slab reprezentate genuri din istoria cinematografiei (probabil de aia tzi se pare ca l-am inventat), atunci poti intui faptul ca soclul lui Avatar nu e facut nici de mine, nici de exty, si l-a facut singur, tre sa ai orbu gainii sa nu remarci asta. Globurile de Aur au confirmat deja, urmeaza Oscarurile. Sigur, premii date de critici imbecili si presa imbecila pentru americani imbecili dar, iti place sau nu, asa se cladesc soclurile.

Aron Biro said...

d. Exprimarea "realizare tehnica" e discutabila. Eu i-as zice mai degraba "realizare estetica". Estetica si tehnica nu sunt tocmai suprapuse dar sunt, evident, dependente. Ca sa fac o paralela cu muzica, realizare tehnica remarcabila ar fi un album constipat de prog-rock (Mars Volta, in cinema unele din filmele Tarkowsky) sau unul sec de death metal matematic (Meshuggah, in cinema Inland Empire a lui Lynch). Pe Avatar l-as echivala muzical mai degraba cu prog rockul bombastic si siropos, sa zicem Savatage sau Ayreon (fara a da sens peiorativ epitetelor respective). E cam ca Capela Sixtina, care si aia e o "realizare tehnica remarcabila plina de clishee", unde mai pui ca a fost si comerciala si s-a lucrat mai putzin la ea decat la Avatar. Ca sa nu mai zic de box-office.

e. Ma mira ca inca nu s-a intzeles ca oameni ca Cameron, Spielberg, Lucas sunt printre cei mai indie artisti din cinematografie. Au suficienta putere sa faca si sa decida ce vor, in nici un caz nu sunt lacheii Hollywoodului (dupa cum am citit recent in alt articol imbufnat care parea chiar a personifica Hollywoodul si a-l blama pe Cameron intr-un soi de discipol satanic, gen Bill Gates). Chestia e cu atat mai ridicola cand acuzatziile de "comercial" sunt aduse de cei care consider ca nu "le renteaza" sa dea banii pe biletul la cinema, preferand sa se uite la Avatar pe filmeonline.ro.

f. Cinematografia nu e teatru. Cine vroia sa mearga la teatru si a nimerit la Avatar are o problema de perceptzie a realitatzii. Cinematografia nu e nici macar teatru filmat. Cinematografia se incadreaza la arte vizuale, restul sunt elemente de structura si recuzita, chiar si sunetul. Un scenariu de film nu este o poveste (mai mult sau mai putzin "clisheistica", "previzibila" etc.) ci o "secventza de scene". Deformarea asta de percepzie prin care realizarea tehnica/estetica e considerata auxiliara/subordonata "naratziunii" unui film (iar naratziunea defineste calitatea filmului) a aparut abia cand teatrul a infectat cinematografia (pe atunci arta tanara si vulnerabila); pasul urmator a fost cand oamenii au inceput sa se uite la filme ca sa fie scutitzi de la a citi cartzi si nu intelegeau de ce povestea unui film se consuma in 2-3 ore (deci e fusharita) in timp ce povestea unei cartzi itzi ia zile sau luni sa o citesti; acum s-a ajuns chiar mai departe: la Mihnea de exemplu, 1-2 recenzii si un trailer functioneaza ca loctziitor al vizionarii filmului. Sper sa traiesc ziua in care la cinematografe voi veni doar blockbustere, iar talk-showurile si dramaturgia vor trece inapoi unde le e locul, la televizor, in sala de teatru, in cartzile de teatru. Cum ziceai, pana si Von Trier si-a dat seama de asta intr-un tarziu. Sper ca evolutzia tehnologiilor 3D/IMAX sa clarifice diferentzele astea.

g. Termenii "clisheu", "arhetip", "stereotip", "motiv", "simbol" sunt aproximativ interschimbabili iar optziunea pentru unul dintre ei e dictata de atitudine si preconceptzia pe care vrei sa o creezi. Nu l-a prins nimeni pe Cameron plagiind Pocahontas, l-a prins folosind niste extraterestri ce ii simbolizeaza pe amerindieni (la nivelul cel mai specific) sau pe orice popor supus problemelor ridicate (la un nivel mai universal). Ma indoiesc ca filmul a incercat sa pacaleasca pe cineva cu asta, e chiar cam aproape de "stating the obvious" (dar nu mai obvious decat recentul District 9 care e la acelasi nivel de "subtilitate" si e ridicat in slavi drept culmea originalitatzii in SF). Potzi sa-mi dai orice regizor de pe lumea asta si itzi fac o lista de clishee din cariera lui (in afara de Matthew Barney caci "something truly original would be utterly incomprehensible"). Dupa aia putem trece la scriitori, daca vrei chiar si la Eco. Nu trebuie decat un pic de sarcasm, domeniu in care am toate diplomele.

Aron Biro said...

h. Jurassic Park are in comun cu Avatar (ca impact, importantza si reprezentativitate) doar partea cu efectele speciale, care nu erau nici alea atat de speciale (raportat la standardele momentului), documentarele cu dinozauri fiind o chestie destul de obisnuita la vremea aia, si de atunci incoace. In afara de aspectul asta, asemanarile se opresc si toata polologhia aia a lui Mihnea cu Robinson Crusoe, Lost, samd e doar un delirium tremens de la supradoza de pufuletzi. Mi-e si jena sa le iau pe rand si sa le demonstrez penibilul, mi s-ar parea ca vorbesc evidentze (in special alea cu Robinson Crusoe si Oaia Dolly - preocupari fundamentale ale SFului). Unii zic ca Crichton nici macar nu scria SF, ci tehno-thrillere, clonarea nu mai era o chestie de domeniul SFului cand a aparut filmul. Repet, daca exista momente comparabile cu Avatar in istoria cinemaului, alea sunt primul Star Wars, Lord of the Rings si undeva mai in spate Saving Private Ryan, Sin City sau Matrix.

In final, as vrea sa remarci ca mare parte din ce am scris aici sunt doar reformulari ale celor scrise in recenzie. Ca cineva care mi-a citit recenzia cu atentzie, gasea toate lamuririle astea direct acolo, formulate deloc eliptic si deloc criptic. In pofta lui netzarmurita de maimutzareala, Mihnea n-a facut decat sa demonstreze ori ca n-a citit recenzia, ori ca a citit-o fara ochelari. Ca n-a vazut nici unul din filmele in discutie si ca nu e la curent nici cu referintzele "in your face" ale filmului/recenziei nu inseamna decat ca piatra seaca din
care s-a straduit cineva sa scoata filozofie e chiar capul dumisale virtual. Daca mai adaug la asta si faptul ca ma cunosti destul de bine si pe mine, si reperele mele culturale, cred ca puteai sa-tzi dai singur 3 sferturi din lamuririle astea (si chiar sa le intuiesti pe restul, ca nu esti prost) ori sa le dezbatem la o bere, ceea ce ma face sa cred ca rostul acestor interventzii nu a fost nici sa realizam un dialog socratic despre locul lui Avatar in istoria cinematografiei, nici sa ma convingi sa imi bag o creanga in fund pana ma fac albastru, nici sa te lamuresti daca are rost sa vezi filmul, ci niste ratziuni un pic mai meschine. Si-mi pare rau, ca pretenii se fac greu pe lumea asta.