Wednesday, May 21, 2008

Retro revival comics





















Albion
de Alan Moore, Leah Moore (fiica-sa) si John Reppion (ginerele)
Thunderbolt Jaxon
de Dave Gibbons

Probabil ca o continuare fireasca a faptului ca englezii au salvat de la paragina banda desenata americana, acu catziva ani DC Comics s-a lansat in proiectul ambitzios de a dezgropa din mortzi o serie de eroi britanici obscuri din benzile desenate ale anilor 50-60. S-au rascolit arhive, s-au cumparat drepturi de la autori mortzi si companii falimentare si, pentru ca lucrurile sa arate bine si credibil, misiunea a fost pusa in spinarea celor care, prin opera de capatai Watchmen (recenzata de exty aici), au definit revolutzia BD britanica - Alan Moore si Dave Gibbons. Cei doi au produs, separat, cele doua titluri din titlul articolului de fatza. Neil Gaiman isi aduce si el o mica contributzie, prin introducerea in care isi rememoreaza copilaria marcata de acesti eroi anonimi pe care nimeni nu mai da doi bani in zilele noastre. Cam cum ne amintim noi de Toate Panzele Sus sau de Piticul Habarn-am.

Am impresia ca nici unul n-a prea avut chef sa duca misiunea la bun sfarsit. Pentru volumul Albion, Alan Moore a apelat la nepotism si a dat mai departe sarcina fiicei si ginerelui sau (Leah Moore+John Reppion), oferind permisiunea ca numele sau sa fie folosit pe coperta pentru a creste vanzarile - Alan Moore e creditat ca fiind omul cu ideea, scriitura efectiva fiind asigurata de ginerica si nevasta-sa. Oricum, Albion nu e lipsit de calitatzi si, ori ca si-a bagat Moore coada mai tare, ori ca fiica-sa i-a mostenit umorul, are cateva momente de geniu, in special la dialoguri (How well do you remember 1984? The film or the book? The year, you asshole!). Povestea nu e complicata dar e scaldata pana la gat in referintze la cultura BD britanica: un englez, colectzionar de benzi desenate, afla intr-o buna zi ca supereroii favoritzi ai copilariei sale au fost persoane reale care in anii 70 au fost rapitzi si inchisi intr-o inchisoare din Scotzia de catre americani, cu complicitatea guvernului britanic. Unii sunt tzinutzi inchisi pur si simplu, altzii sunt folositzi de catre americani in Irak iar artefactele lor magice au incaput pe mana guvernantzilor. Spre exemplu, cum credetzi ca a supravietzuit Margaret Thatcher atentatului irlandez cu bomba din 1984? Pai purta la gat medalionul care te face intangibil, numit Ochiul lui Kelly, si despre care putetzi citi mai multe in benzile desenate Kelly's Eye publicate in 1962 de revista Valiant (azi medalionul a incaput pe mana lui Tony Blair). Evident ca unele din aceste referintze sunt destul de greu de sesizat, mai ales cand sunt ingropate ca easter eggs prin grafica si prin dialoguri. Din fericire, volumul Albion contzine o anexa cu cateva reprinturi ale unor povesti BD din anii 60 prefatzate de un articol al istoricului literar Steve Holland, care aduc lumina asupra cititorilor neavizatzi.

Lumina fara care n-ai nici o shansa sa pricepi ce vrea cartea asta, referintzele fiind comparabile cu League of Extraordinary Gentlemen, filmele lui Tarantino sau opera lui Neil Gaiman. Doar ca o trimitere la Shakespeare sau la Biblie (cazul Gaiman), ori la personajele victoriene (vezi League of...) pot fi prinse cu ochiul liber si de catre cititorul de ocazie care n-a trait intr-o pestera, insa cu Albion n-ai nici o shansa caci n-a auzit nici dracu de chestiile despre care face Alan Moore bancuri. Lectura prealabila a anexelor volumului si vro 2 ceasuri petrecute pe wikipedia sunt obligatorii inaintea lecturii povestii propriu-zise si chiar asa cred ca mi-au scapat o gramada de detalii. Pana la urma, cu un pic de efort, e o lectura satisfacatoare, cu grafica reusita (si grafica isi schimba stilul atunci cand personajele mai au flashbackuri, pentru a reflecta stilurile grafice folosite in revistele vremii la care se face referintza).

In schimb, volumul lui Dave Gibbons e o abureala irelevanta. Din nou avem de a face cu fenomenul graficianului pe care l-a apucat ambitzia scrisului si n-a stiut ce sa faca cu ea. Gibbons incearca sa readuca in atentzie un alt erou al anilor 50, pe Thunderbolt Jaxxon, o incarnare a zeului Thor imbracat in fustitza din cauza ca graficianului care l-a creat nu ii fusese clara diferentza dintre zeii greci si zeii vikingi. Necazu e ca, in timp ce Albion e o poveste care chiar utilizeaza cu nostalgie pomenitzii eroi retro obscuri, aflatzi la senectute, Thunderbolt Jaxxon isi recreeaza eroul din radacini, fara un dram de credit acordat materialului original: in zilele noastre, un copil gaseste centura lui Thor intr-o padure si cand o pune pe el, se transforma in eroul Jaxxon. Treaba care ii este utila in sensul ca pustiul se trezeste fara voia lui in mijlocul unui conflict intre gangsteri irlandezi care de fapt sunt chiar zeii vikingi (O'Dune=Odin?) alungatzi din Valhalla de Dumnezeul crestin, acu cateva sute de ani. Ati ghicit, e o carte recomandata fanilor black metal ezoteric de pe la noi. Chiar daca ideea nu e teribil de proasta (conflictul gangsterilor-vikingi seamana un pic cu seria filmelor Highlander), povestea e infantila, grafica mediocra iar rostul cartzii (=revitalizarea unor eroi BD obscuri) lipseste cu desavarsire.

- plusuri: Albion e greu de citit datorita referintzelor, dar grafica si dialogurile sunt misto si un un pic de efort duce la o lectura satisfacatoare
- minusuri: Thunderbolt Jaxxon e o varza mediocra la toate capitolele
- recomandare: Albion pentru fanii Alan Moore si pentru cei interesatzi de istoria BD, Thunderbolt Jaxxon pentru copii de gimnaziu

2 comments:

Ygg said...

O sa mai incerc o data Albion, prima data am abandonat chiar din cauza referintelor. Era de asteptat asa ceva din partea lui Moore dar totusi cere prea multa documentare pentru doar 1-2 ore de lectura.

Daca tot ai vorbit de Moore si LoEG ... ai planuri si pentru o recenzie pentru LoEG: Black Dossier? Sau - pentru ca tot e Orlando un personaj in Black Dossier - o recenzie pentru Orlando, filmul din '92 cu Tilda Swinton?

Aron Biro said...

la black dossier astept absolute edition. de scris voi scrie de toate care-mi trec prin mana pana mor sau imi pierd slujba si raman fara bani.