Un regizor de pus pe rana

Alex de la Iglesia

Regizorul Iglesia e o figura simpatica a cinematografiei europene, mai precis spaniole. E perfect relaxat si nu are nici o constrangere morala, comerciala ori natzionalista in a face filme pulp care imprumuta de peste tot, parodiaza orice si omagiaza la fel de mult. In cartile mele il vad ca pe un frate Coen mai de-al nostru, care mai sare calu. Altii il compara cu Guillermo del Toro sau Peter Jackson si exista ceva motive: toti 3 sunt okelaristi, grasi, barboshi si fac filme pulp misto.

Daca mai tineti minte genialul Wild at Heart al lui Lynch, acolo aparea Isabella Rosellini in rolul unei gangsteritze freaky care traia intr-o baraca din Texas. Ei bine, Barry Gifford, scenaristul lui Lynch a scris o carte intreaga despre personaju dansei, Perdita Durango, ecranizata tocma de Iglesia asta de care va povestesc, cu un demonic Javier Bardem si un Gandolfini care joaca rolul Coyote (din desene animate), adica mereu da mashina peste el pe parcursu filmului.

Daca preferatzi valori de productzie superioare si efecte speciale in cele mai neobisnuite contexte, e indicat cel mai mainstream film al sau: Crimen Ferpecto. Comedie neagra cu elemente horror despre ororile care se intampla in cabinele de proba ale magazinelor de haine. Plus o vanzatoare Kenvelo psihopata, provenita dintr-o familie disfunctzionala incestuoasa si canibala.

Daca vretzi mai mult suflet si suntetzi emotivi ca mine, ideal e 800 Balas, tributul spaghetti western despre cascadorii lui Sergio Leone ramolitzi, divortzatzi si betzivi care au concesionat platoul Almeria ca sa prezinte scenete western pt turisti japonezi. Drama apare cand capitalistii vor sa construiasca un Disneyland pe platoul respectiv iar eroii se suie pe cai si convoaca pe capshunarii romani la o mare miscare de rezistentza, din pacate fara sprijinul lui Clint Eastwood care cam refuza sa le raspunda la telefon.

Daca vretzi un noir scandalos, La Comunidad e cu un tip care a castigat la Loto si n-a mai iesit niciodata din casa de spaima vecinilor vizorishti care au complotat cu administratorii de bloc sa-l omoare cand isi plateste cheltuielile. Sarmanu moare cu banii sub el si vecinii se dedau la cele mai oribile fapte ca sa-i recupereze. Se lasa cu faze din Star Wars (un obsedat sexual cu fetish pentru masca lui Vader), cu decapitari si urmariri tip James Bond pe acoperisurile Madridului.

Apoi nu strica sa vedeti debutul lui Iglesia, Accion Mutante, distopie fascista despre o societate abuziva de oameni frumosi. Ia sa bagatzi si multipremiatul El Dia del Bestia, in care rockerii isi unesc puterile cu biserica nihilista pentru a impiedica nasterea diavolului in ajun de Craciun.

Toate filmele lui Iglesia au o structura similara - incep cu un pic de telenovela, un pic de dialog sec si drame personale realiste care aparent duc spre undeva, dar de fapt nu mai duc nicaieri caci pe la jumatatea filmului se intampla ceva oribil, deplasat si rupt de context care degenereaza intr-un haos de gaguri si parodie absolut spumoasa. Extremely highly recommended.

Nu pot decat sa sper ca urmatorul lui film va fi cu homosexuali, sa cunoasca si sarmanul Iglesia succesul vecinului sau de bloc, Almodovar.

P.S.M-am interesat si urmatoru lui film va fi cu Elijah Wood, The Oxford Murders, o variatziune pe tema Sherlock Holmes.