British Invasion si Peter Crowther

Nu mai e demult un secret ca toate lucrurile bune din cultura populara s-au inventat in Anglia. Muzica punk, rock, metal, electro, literatura politista, SF, fantasy, horror, porneciurile, banda desenata desteapta, fotbalul, Shakespeare, ce mai, UK e leaganul civilizatziei. In ciuda acestui fapt americanii (si francezii, si prin intermediul lor, si noi) ignora inca cu succes impactul britanic in literatura fantastica, asa ca din cand in cand se cuvine o redresare a situatziei.

Editura britanica PS Publishing e una din cele mai apreciate (si scumpe) de pe planeta, producand cartzi deosebit de aratoase la pretzuri nasoale, batand spre suta de lire. Sheful e un anume Peter Crowther (vezi poza), fost scriitor, azi editor care a facut eforturi laudabile nu doar in a crea una din cele mai luxoase edituri de SFFH (editii limitate de sub 500 de exemplare, cu autografe si o hartie foarte placuta), ci si de a reusi sa promoveze literatura britanica de gen. Una din realizarile sale de seama e revista Postscripts, aparuta de 4 ori pe an care de fapt numai revista nu e - apare in format hardcover cu autograf, are contzinut de antologie si ocazional numere speciale extrem de scumpe (aniversare sau dedicate unor autori britanici). Printre altele, PS Publishing si revista Postscripts au asigurat debutul si promovarea lui Joe Hill, pe atunci considerat tanara sperantza a horrorului britanic, ulterior deconspirat ca fiind fiul lui Stephen King, care nici macar nu e britanic.

Acuma sa revin, caci despre altceva vroiam sa vorbesc, si anume despre nuvele. PS Publishing e una din editurile care a promovat cultul nuvelelor de colectzie, publicate in volume de sine statatoare, subtziri (pana in 100 de pagini) si luxoase. E vorba de editzii adresate strict snobilor, la pretzuri de 20-30 lire nuvela, in conditiziile in care le potzi gasi si publicate prin reviste, la pretzuri de 2 dolari revista sau (mai rar) in antologii paperback de 10-15 dolari. Mai nasol e ca revistele alea nu prea ajung pe la noi, ca multe din nuvelele PS nu prea se gasesc in alte editzii si ca atunci cand se termina stocul pretzurile escaladeaza la nivele incomprehensibile.

Tot scormonindu-mi mintea despre cum as putea citi si eu bijuteriile astea, am descoperit minunata colectzie de 5 antologii (x4 nuvele bucata), editate taman de patronul PS, Peter Crowther, la pretzuri accesibile (atat in paperback cat si in hardcover cu autograf). Scopul colectziei a fost de a aduce nuvelele deluxe de la PS la nivelul buzunarelor poporului, pastrand totodata un nivel inalt al productziei si asigurand obiectivul de promovare a autorilor britanici*. Mi se pare foarte reusita si selectzia, precum si ideea dupa care au fost grupate nuvelele:

• Un volum de istorii alternative: e vorba de Foursight (volumul meu favorit din colectzie) cuprinzand 3 nuvele premiate pe care le-am cautat mult si bine: Andy Warhol's Dracula, a lui Kim Newman, conectata cu superba trilogie Anno Dracula a celui pe care il consider cel mai reusit epigon al lui Terry Pratchett; a doua e Vaccinator a lui Michael Marshall Smith, un autor foarte apreciat dar din pacate greu accesibil datorita incapatzanarii de a-si publica cea mai mare parte a operei in editzii de lux; a treia e Leningrad Nights a lui Graham Joyce, o alta vedeta britanica care abia in ultima vreme a intrat in atentzia editurilor americane; la astia se mai adauga un tip de care nu auzisem pana acum, James Lovegrove;
• Un volum de urban fantasy: e vorba de Cities, cu contributzii de la China Mieville (The Tain), Paul di Fillippo (cea mai premiata nuvela a sa, A Year in the Linear City), Michael Moorcock (Firing the Cathedral) si Geoff Ryman (VAO)
• Un volum de horror: Fourbodings, cu nuvele ale lui Tim Lebbon (So Long Gerry), Simon Clark (Langthwaite Road), Terry Lamsley (In the Garden, where Belladonna Grows) si Mark Morris (Stumps)
  
• Un volum de space opera: Infinities, cu nuvele de Alastair Reynolds (Diamond Dogs, tradusa si la noi la Nemira), Ken McLeod (The Human Front), Eric Brown (A Writer's Life) si un anume Adam Roberts (Park Polar)
  
• Un volum de hard SF: Futures, cu nuvele de Ian McDonald (Tendeleo's Story), Peter Hamilton (Watching Trees Grow), Stephen Baxter (Reality Dust) si Paul McAuley (Making History).
  

Pentru cine vrea sa incerce marea cu degetul, adresez o recomandare calduroasa pentru Foursight, iar pe locul 2 ar veni Cities.

Si daca tot e vorba de britanici, Cemetery Dance a scos recent frumoasa antologie British Invasion, o culegere de proza horror britanica foarte bine venita. Prefatza volumului demonstreaza clar ca horrorul modern a fost inventat in Anglia si ca a sosit momentul unei noi invazii britanice care sa puna capat epocii subjugate autoritatzii lui Stephen King. Printre contributorii antologiei se numara Ramsey Campbell, Mark Morris, patronul Peter Crowther, Kealan Patrick Burke, Kim Newman, dar si catziva tineri care abia au inceput sa scoata capul pe la premiile British (SF si F). O excelenta ocazie pentru revelatzii literare.

Ori daca n-avetzi chef sa cititzi cartzile astea, retzinetzi macar o idee: SUA nu e decat o colonie britanica.

P.S. Pana la finele anului 2009, PS Publishing au cateva oferte "la kilogram", in genul ca daca dai 100 sau 200 de lire, primesti 10 cartzi alese de ei din portofoliul editurii, volume care la pretul lor real ar costa mai mult decat dublu (oferta de 100 de lire e pt nuvele, aia de 200 pt romane in editzii cu carcasa, toate hardcover cu autografe). Faptul ca volumele sunt alese de editori nu e neaparat tzeapa, toate titlurile PS Publishing sunt meritorii. Oferta tzine pana la finele lui 2009.

*Un volum de asta cu 4 nuvele ajunge, in editzia cea mai beton (cu autografele tuturor contributorilor), la vreo 20 de lire, mai ieftin decat fiecare nuvela in parte, luata separat de la PS.

Sacrilegii cultissime

The Mad Woman of the Sacred Heart
de Alejandro Jodorowsky
cu grafica de Moebius

Cartea asta incepe foarte deprimant, cu un profesor universitar care organizeaza un chef de ziua lui impreuna cu studentzii. Nevasta profesorului ii aduce cadou actele de divortz dupa care se duce in camera alaturata sa si-o traga cu un student. Umilirea este cu atat mai mare cu cat profesorul nostru avea un curs despre morala si iubire, astfel ca a doua zi cand merge la scoala totzi studentzii il huiduie si il acuza ca e depasit de problematica prezentata in curs. Profesorul se deprima si se duce la biserica Sacre-Coeur sa mediteze dar acolo da peste o studenta bunoaca care il flateaza in toate felurile, ii alina durerea spirituala si la sfarsit ii face o felatzie. Cineva din biserica observa actul carnal si ii fugareste pe cei doi cu pietre. Pan la urma ajung ei intr-un motel, facand sex pe stilul maestru-discipol si, in ciuda faptului ca se credeau infertili, gagica ramane gravida.

Miracolul capata veleitatzi biblice cand ne dam seama ca pe gagica o cheama Elisabeta, pe profesor Zaharia si ca fiul lor ar putea fi Ioan Botezatorul. Gagica pare nebuna dar reuseste sa-l convinga pe profu nostru ca Isus e pe cale sa se nasca a doua oara, caci lumea e marcata de evenimente dramatice (precum alungarea lui Ceausescu si caderea Zidului de la Berlin, cartea fiind scrisa taman in perioada aia). In functzie de ce intzelegi din poveste, se poate vorbi de un caracter blasfemiator (orgii bisexuale amestecate cu discutzii fenomenologice), chestie cu care editorii volumului fac mare valva, dupa cum le sta bine francezilor laudaroshi. Sustzin ei in prefatza ca inainte de asta n-au existat decat 2 povesti SF care sa speculeze pe elemente biblice, chestie care mi se pare un mare fâs, numai eu am scris vreo 4.

Volumul face parte din colectzia Dark Horse dedicata lui Moebius, legenda vie a benzii desenate frantzuzesti. Am mai vorbit de Moebius cu cel putzin doua ocazii (Arzach si Airtight Garage) si n-am fost prea incantat atunci. Din fericire, aici Moebius apare doar ca grafician iar scriitorul e Alejandro Jodorowsky, care e cu totul alta mancare de peshte. Oricum, amandoi sunt niste mamutzi ai secolului ce fuse si se duse:

• Moebius aka Jean Giraud e poate cel mai celebru autor BD european (in special ca grafician, dar nu numai), cu contributzii importante in industria cinematografica, colaborari cu scriitori si cantaretzi ai anilor 70 (pentru care a desenat copertzi) si o gramada de elogii in cercurile SF/fantasy. A ajuns vestit ca initziator al revistei cult pe teme BD si SF Metal Hurlant, transpusa si in varianta engleza sub titlul Heavy Metal, care a gazduit o intreaga scoala de scriitori si artisti BD si a inspirat un film-antologie cu acelasi titlu, care va suferi curand un remake-tribut cu segmente regizate de nume precum David Fincher si Gore Verbinski printre multzi altzii.

• De Jodorowsky am mai vorbit in cronica la Son of the Gun. Pe scurt, e vorba de regizorul de teatru si film (l-a avut ca discipol pe David Lynch), scriitorul, filozoful, pantomimul, psihanalistul si mai nou cartoforul* evreu de origine chiliana naturalizat in Frantza pe care il gasitzi pe net fie dupa numele Alejandro, fie dupa Alexandro (Jodorowsky), astazi ajuns la o varsta venerabila si refugiat in industria benzilor desenate unde isi alina frustrarile create de industria cinematografica. Printre filmele sale de referintza se numara El Topo si Santa Sangre, iar frustrarea sa principala e esecul proiectului de a ecraniza Dune in anii 70, in baza designului lui H.R.Giger si Moebius.

Grafica e alb negru si conditiile grafice modeste, comparativ cu colectia Moebius de la Marvel (aia din carea faceau parte Arzach si Airtight Garage). Scriitura lui Jodorowsky salveaza insa obrazul si creeaza o poveste desteapta, plina de umor, sex si cultura covarshitoare pe care auteurul a demonstrat-o in fiecare opera a sa. Nu-s la curent cu viatza de cuplu a artistului (in fine, pe vremea cand mai avea prostata), dar am impresia ca povestea e nitzel autobiografica. Zic asta pt ca personajul principal e un profesor de filozofie evreu al carui nume se termina cu "owsky" si ca Moebius l-a desenat taman dupa chipul si asemanarea lui Jodorowsky.

*Ma refer la cartzile de tarot

-plusuri: poveste misto

-minusuri: grafica alb-negru cam simplista si fara un stil anume, valori de productzie modeste

-recomandare: fanilor Henry Miller/Luni de fiere care au si o oarecare cultura biblica

Family horror

Reassuring Tales

de T.E.D. Klein

Pedigree:
- nominalizare World Fantasy (pt. nuvela The Events at Poroth Farm)

Desi ma aflu la mama dracului in Siberia, langa statzia Vladikino, ma folosesc de o oportunitate sa scriu primul meu post pe blog dupe aparatul numit Ipod Touch primit de la colega de suferintza casnica de ziua mea, care daca n-atzi stiut, a fost saptamana trecuta sa va stea in gat.

De fapt oportunitatea postului nu sta nici in pomenitul Ipod, si nici in statzia Vladikino, ci in faptul ca acu cateva ceasuri s-a dat drumu pe ebay la un exemplar al unei cartzi deosebit de rare, volumul de proza scurta Reassuring Tales de T.E.D. Klein. Eu am prins-o acu vreo 2 ani, inainte sa se epuizeze stocul ultrafinit, asa ca pe asta v-o las voua.

Klein e un scriitor cu un raport cantitate/calitate impresionant. In toata viatza lui a publicat fictziune in cantitate de cateva sute de pagini, adunate in fix 3 cartzi:

• romanul Ceremonies nominalizat World Fantasy si Locus, premiat cu British Fantasy;
• 5 nuvele, din care 4 nominalizate la World Fantasy, colectate partial in volumul Dark Gods;
• un pumn de povestiri scurte culese in volumul de fatza (alaturi de una din nuvelele sus-pomenite).
• la astea se poate adauga si scenariul pentru filmul Trauma a lui Dario Argento.
  

Reassuring Tales e o editzie de lux Subterranean (singura dealtfel), care aduna laolalta toata proza scurta care ramasese neadunata de la autorul asta. Nu e clar de ce cariera lui Klein a fost atat de scurta. Unii observa ca autorul s-a oprit din scris in 1985, cand a castigat in sfarsit premiul World Fantasy (dupa ce fusese nominalizat pt aproape fiecare nuvela scrisa) si a zis ca oricum mai bine de-atata n-o sa scrie niciodata. In unele interviuri, zice ca el ar mai scrie dar ii tot da nevasta treaba de facut prin casa. Altii dau vina pe faptul ca a lucrat destul de mult ca editor pentru Twilight Zone (alta ocazie cu care a fost nominalizat de 2 ori la World Fantasy la categoria editor) desi asta se intampla cam tot in perioada in care scria.

Cei de la Subterranean se lauda pe buna dreptate ca macar au reusit sa-l urneasca pe T.E.D. Klein sa semneze cele 500 de exemplare din Reassuring Tales si sa puna pe piatza pentru prima data de 20 de ani incoace proza scurta a autorului, disponibila anterior doar in niste reviste obscure din anii 80. De aia-mi place mie Subterranean Press, ca se inhama la cate o misiune de asta imposibila si nu se lasa pana nu o duc la capat (vezi si editziile speciale ale lui Martian Chronicles si Song of Ice and Fire care, desi vandute la sute de dolari, sunt sold-out inainte de publicare, numai din preordere).

Klein e destul de suparat in introducerea volumului si cale de vreo pagina incearca sa ne lamureasca ca am aruncat banii pe geam si povestirile sale sunt niste porcarii, doar ca sefii de la Subterranean nu-si dau deama de asta, ori vor sa faca bani din subliteratura. Dupa aia isi ia la purecat propriile povesti, explicandu-ne scaparile de logica din ele, amintindu-si de faptul ca Ellen Datlow i-a respins una, ceea ce l-a enervat foarte tare. Apoi ne zice ca se bucura totusi ca-si vede a treia carte publicata, ca taman acuma vroia sa schimbe faiantza si nu stia de unde sa scoata banii, ca a cheltuit o gramada pe un autograf al lui Orwell. In fine, din vorba in vorba pana la urma cartea incepe si tzine abia vro 150 de pagini, ca mai mult n-a fost de unde.

Scriitura lui Klein e foarte misto si meticuloasa, dar n-apuca sa se intinda cu vorba, majoritatea povestilor avand in jur de 10 pagini. Mi-a adus aminte de Harlan Ellison si in momentele mai lirice de Gene Wolfe dar cel mai frecvent, in povestile scurte, reiese ce a invatzat Klein in perioada in care a lucrat la Twilight Zone: povesti cu poanta, cu final neasteptat care devin simpatice prin faptul ca se incadreaza in genul "family horror". Adica cam toate povestile se petrec intr-o camera, o bucatarie, un dormitor, avand ca personaje un cuplu casatorit care discuta sau se cearta sau patzeste ceva. Chestie reflectata genial de coperta volumului, desenata in creioane colorate intr-un stil foarte mistocar.

Sa si pomenesc cateva povesti:

• Fara indoiala, varful volumului e nuvela The Events at Poroth Farm, o bucata de 50 de pagini care a fost ulterior extinsa la 500 in unicul roman al autorului, The Ceremonies. Nu tzin minte cand am citit ultima data o nuvela in care sa se intample atat de putzin si totusi sa o citesc cu sufletu la gura. Ce mai, e o dovada de mare maiestrie, imi pare rau doar ca n-o sa pot citi romanul cu aceeasi senzatzie, acu ca stiu despre ce e vorba. Povestea e usor autobiografica, in sensul ca personajul principal e un prof de literatura care isi ia o vacantza peste vara pentru a pregati un curs despre literatura gotica. In acest scop, profu inchiriaza o coshmelie intr-un sat de iehovisti extremisti rezistentzi la tehnologie, in special fatza de telefon si televizor, lucru cu care sunt absolut de acord. Cel mai fain lucru in povestea asta e ca jumatate din ea e un fel de blog in care personajul-autor sta in coshmelia aia si face comentarii literare savuroase la adresa marilor opere literare gotice, de la Dracula pana la autori mai obscuri. Si uite asa, in timp ce citesti opinii misto despre literatura, se intampla cate o chestie, cate o sugestie care nelinisteste personajul si il face sa-si exprime ingrijorarea (tot sub forma de jurnal) si sa mai arunce o privire pe geamul coshmeliei. Alternantza asta intre critica literara si sugestia subtila ca undeva in fundal au loc niste evenimente horror e de mare efect si asigura o atmosfera cum n-am prea intalnit. N-o s-o dau in spoilere, ideea e ca in mare povestea e despre relatzia dintre profu asta blogger si familia de iehovisti care l-au cazat si cele 7 pisici ale lor care aduc mereu pe tarnatz cadavrele shoarecilor si pasarelelor vanate prin gradina. Am intzeles ca si romanul, desi are cateva sute de pagini mai mult, tot pe ideea asta bate doar ca a fost extins cu cateva sute de pagini de critica literara in sectiunile de jurnal al personajului; atat romanul cat si nuvela au fost finaliste World Fantasy.
• O alta bucata misto din volum sunt cele 3 povesti cu unguri evil: intr-una, un sac de dormit cumparat din Ungaria il mananca pe copilul care doarme in el; in alta, un socru se uita in pozele de la nunta fiica-si, remarcand ca mirele (ungur) nu apare in poze; in alta, un cuplu se duce la o cabana si de plictiseala se insotzesc cu un ungur care se ofera sa-i duca in excursie la dracu in praznic (la propriu);
• Volumul mai contzine si un scenariu TV (They don't write'em like this anymore) care trebuia sa devina episod de Twilight Zone dar n-a mai apucat, in care un barbat incepe sa primeasca in poshta numere ale unei reviste SF la care fusese abonat cand era mic si de care nu mai auzise de atunci; cand merge sa cerceteze, afla ca redactorii revistei au fost opritzi de bunica lui sa-i mai trimita numerele, din pricina ca nu se cuvenea ca un copil sa citeasca materiale care aveau pe coperta gagici dezbracate fugarite de zombie; iar acu, cica bunica ar fi trecut pe la redactzie sa le spuna ca e ok, ca nepotu ei s-a maturizat suficient si sa-i continue abonamentul; problema e ca si bunica si redactzia revistei sunt mortzi de 50 de ani.
• Selective forgetfulness (S.F.), despre "uitarea selectiva", pe ideea filmului Eternal Sunshine of the Spotless Mind, in care oamenii isi sterg selectiv memoria si din pricina asta nu se mai fac filme si nu se mai scriu cartzi, caci toata lumea prefera sa se uite la acelasi film de 1 milion de ori, uitand ca l-a mai vazut inainte.
• Una mai filozofica asa e The Ladder, cu un tip care toata viatza incearca sa gaseasca raspunsul la intrebarea unui vraci: How do you turn a Dog into a Cat? Cica intrebarea asta contzine sensul vietzii si cam asa si e. Nu va dau spoileru.

T.E.D. Klein ramane din pacate o pasare rara in lumea literara si publicarea lui Reassuring Tales in editie limitata (si cam scumpa) nu e de natura sa-l promoveze prea puternic. La pretzuri mai rezonabile se pot gasi pe ebay versiuni uzate ale celor 2 volume mai consistente ale autorului (romanul si volumul de nuvele), pe care tre neaparat sa le citesc.

P.S. Desi exista o lege economica care sa confirme asta, abia acu m-am prins ca in horror cu cat scrii mai mult cu atat batzi apa in piua si ca autorii horror cu adevarat mari sunt bijutierii astia care au shlefuit cateva pietricele si dupa aia s-au multzumit sa se dea in spate sa se uite la ele. A nu se confunda cu ideea de underground, in care se zbat neputincioshii. E vorba aici de raritate, nu de lipsa de vizibilitate.

- plusuri: cartea e o mica bijuterie care capata repede valoare afectiva, atat prin forma cat si prin continut, nuvela The Events at Poroth Farm e excelenta
- minusuri: e subtirica si scumpa, 90% din titluri sunt povestiri scurte cu poanta, fara mult spatiu de manevra (oricum sugestive pt calitatile literare ale autorului)
- recomandare: fanilor Twilight Zone, Harlan Ellison si un pic Lovecraft