Kiss my shiny metal ass

Futurama

5 sezoane and more on the way

Futurama e cel mai fain serial de desene animate pe care l-am vazut in viatza mea. Mi-a luat aproape 1 an sa parcurg cele 5 sezoane fara graba, pentru a minimiza efectul utilitatii marginale pe care unora dintre noi ne place sa o numim plictiseala.

O sa ziceti ca nu, ca cel mai cool e South Park. Problema e ca adesea South Park e o colectzie de sketchuri pe probleme de actualitate si nu un serial propriu-zis. Cu alte cuvinte, daca se uita cineva peste 100 de ani la Futurama, o sa rada ca si acum (sau nu o sa rada, din acelasi motiv pt care nu rade nici acum). Daca o sa se uite la South Park, n-o sa priceapa nimic. Nici nu e nevoie de 100 de ani, a fost suficient sa-l spanzure pe Saddam si canadienii sa dea in judecata Demonoid torrents si eu deja nu mai gasesc nimic fun in South Park the Movie.

Punctul forte in Futurama e voice actingul, in prim plan cu nevasta lui Al Bundy in rolul unei mutante ciclop sexy si vulnerabila dar puternica in acelasi timp si cu spirit de lider. Cel mai cool e robotul alcoolic Bender, specializat in indoit chestii, iar concepte ca Mafia robotzilor, Satana robotzilor, telenovelele cu robotzi, revenirea lui Nixon la putere dupa decapitare si emisiunea TV HypnoToad sunt geniale. Referintzele culturale, cinematografice si literare sunt abundente dar, din pacate, transparente fanaticilor South Park cu care am incercat un schimb de idei.

Cu mare bucurie anuntz ca Futurama a revenit, de data asta nu ca serial, ci ca trilogie (or more) de filme pe DVD. Primul film, Bender's Big Score ne arata o echipa in forma maxima, personal am ras mai bine decat la Simpsons The Movie, desi am cateva reprosuri de facut, anume ca Futurama e un serial proiectat pentru episoade de jumatate de ora si triplarea lungimii la dimensiunea unui film a dus la un rezultat extrem de incarcat, greu de urmarit si cu un ritm obositor de alert. Din aceasta pricina, filmul nu pare un episod mai lung, ci un episod interminabil. Oricum, e de ras - primele 5 minute sunt dedicate mishtoului fatza de cei care au oprit difuzarea serialului, despre care aflam ca au fost concediatzi, omoratzi cu pietre si facutzi pulbere. Apoi, plotul filmului foloseste trucul Simpsons, de a apela la serviciile lui Al Gore si de a trata un subiect IMPORTANT - de data asta nu e incalzirea globala, e ceva mult mai nasol, spam-ul. Echipa de comis-voiajori din Futurama cade victima ecscrokeriei unor spammeri, care, promitzandu-le tronul Nigeriei, porn nelimitat si penis enlargement, au reusit sa le fure numerele de card, semnaturile, sediul companiei si chiar sa-l viruseze pe robotul Bender cu iluzia unui porno morgana. De aici, the sky is the limit, caci spammerii reusesc sa ecscrokeze toata America si dupa aia tot Pamantul, cumparand absolut tot, falsificand absolut tot si expulzand populatzia umana pe Neptun, planeta temutului Evil Mosh Craciun si a elfilor sai zombie. Absolut geniali cei 3 spammeri, un fel de shobolani care umbla in fundu gol si au o glanda care se excita cand sunt in prezentza adreselor de e-mail. De aici incolo, echipa tre sa salveze Pamantu de spammeri si incep aventurile. Ce nu mi-a placut e ca filmul incearca sa cucereasca public printr-o serie de vulgaritatzi organice gratuite inspirate probabil de succesul South Park, dar care sunt improprii serialului original.

Urmatoarele filme Futurama sunt prevazute pentru 2008 (doua) si 2009, sa speram ca mai multe.

Testicolul ocult

Rifle Brigade

de Garth Ennis

Aceasta serie de 6 numere a creatorului Preacher nu se indeparteaza prea mult de apucaturile pe care le-am sugerat in cronica Dicks si in alte miniserii pe care Ennis se pare ca le scoate pe banda rulanta. Adica povestioare de intindere mica, parodie extrema si vulgara, cu dialog delicios piparat cu idioame irlandeze si o doza serioasa de Monty Python.

In plus, in Rifle Brigade, Ennis ia peste picior patriotismul, propunand o banda desenata in care in locul echipelor de supereroi avem the Rifle Brigade, una din cele mai celebre formatziuni militare "speciale" din armata britanica. In povestile lui Ennis brigada asta e un grup montypythonesc cu un rol fundamental in infrangerea lui Hitler si care duc mai departe o mostenire eroica ramasa din mosi stramosi: there was always a Rifle Brigade! Even before the Rifle was invented! Printre altele, brigada a colectzionat de-a lungul istoriei testiculele lui Cezar, Napoleon si altzii ca ei iar in al doilea razboi mondial se pare ca au fost pe urmele glandelor lui Hitler.

Brigada de viteji a lui Ennis contzine presonaje precum lunetistul gay Doubtful (genial nume) al carui dorintza de moarte e sa aiba relatzii intime cu capitanul sau, monosilabicul mongoloid Crumb, cimpoierul scotzian Piper (al carui cimpoi e croit din piele de om) si Hank the Yank (american, from The Colonies, cum ii place lui Ennis sa se refere patriotic la coloniile britanice, categorie in care mai intra - pe langa India, Hong Kong si ce mai stim noi - SUA, Scotzia si cartierele din estul Londrei). Aventurile vitejilor sunt prezentate intr-un mod care imprumuta subtil si cu umor din povestile cu supereroi, din filmele de razboi post-Spielberg si din ocultismul vulgar parodic care transpira prin toata opera lui Ennis.

Bunaoara, una din aventurile brigadei are loc in cautarea testicolului stang al lui Hitler care a incaput pe mana unui sultan arab. Cine detzine testicolul capata puteri supranaturale si va detzine suprematzia planetei, de aceea e fundamental ca acesta sa incapa pe mana lui Churchill inainte ca Greta the Nazi Bitch, spion al Gestapoului, sa il returneze in scrotul stapanului sau.

Rifle Brigade e inca o serie in care Ennis da lectzii despre cum trebuie imbinat vulgarul cu umorul, sacrificand insa substantza narativa si finetzea personajelor. Probabil sunt niste sacrificii inerente atunci cand tre sa scrii la comanda o miniserie si sa itzi batzi joc de cat mai multa lume intr-un numar de pagini cat mai redus.

Reclama de pe amazon zice: Outrageous, scabrous, adults-only silliness

plusuri: - Garth Ennis is always fun, elemente Monty Python

minusuri: - Rifle Brigade is just fun, guilty pleasure, nimic consistent sau comparabil cu lucrarile de referintza ale autorului

Razboi si pace

DMZ (vol 1-5)

de Brian Wood

Brian Wood, inainte sa debuteze in mediul BD a fost designer grafic pentru jocuri video importante - Max Payne, Manhunt, Grand Theft Auto. Cu asta ati remarcat elementul comun - decadentza urbana.

DMZ asta e o serie BD noua foarte trambitzata prin toate mediile si chiar pe la televizor pentru ca vorbeste despre lucruri importante, pentru unii chiar foarte importante, dar pentru mine prea putzin importante. M-a luat valul si manipulat fiind de marketeri dar si de copertile destul de serioase, mi-am luat cele 3 volume aparute pana acu dar ma tem ca ma opresc aici cu ele. Oricum, tzin sa va tzin la curent ca sa nu patzitzi ca mine sau sa stitzi in ce va bagatzi.

DMZ (=demilitarized zone) e intr-adevar o poveste importanta, subiectul fiind un nou razboi civil in sanul unei Americi nu foarte futuriste, ba chiar contemporane. Cu asta cred ca e clar de ce povestea e importanta si de ce critica a aplaudat fara retzinere aceasta serie. Pentru mine insa, e la fel de importanta precum ar fi pentru un american povestirea mea despre razboiul dintre moldoveni si ardeleni. In primul rand, you dont get it, in al doilea rand, you dont care! Acuma sigur, istoria Americii si reverberatziile razboiului de Secesiune pe planeta au o relevantza mult mai mare decat o rascoala fantasy a moldovenilor in secolul 21, dar asta si pt ca americanii si-au marketat istoria cum se cuvine. Chiar si asa, faptul ca majoritatea evenimentelor din DMZ au loc in Manhattan, devenita zona demilitarizata (adica fara lege si ordine, in care oricine face orice), cu detalii geografice cu care nu-s deloc familiarizat si pot doar sa le intuiesc importantza, face ca o buna parte din mesaj sa nu ajunga niciodata la mine si ala care ajunge sa nu ma intereseze.

Si mai e o buba - it sucks. Autorul Brian Wood e atat de atras de tabloul ideii incat uita sa incropeasca un plot inteligent, desfasurarea actiunii fiind o carpitura punctata cu momente de reculegere pe tema razboiului si imagini cu americani in posturi umilitoare, flamanzi, bolnavi, manipulatzi de mass-media (which is cool dar, din nou, unde pana mea e plotu?). Toate elementele care fac miezul unei distopii sunt evitate - organizarea societatii postapocaliptice e neglijata, cauzele conflictului si motivatziile taberelor probabil inca nu au fost definitivate de autor si ni le rezerva pentru volumele viitoare (which i doubt).

N-as vrea nici sa fiu prea rau cu acest titlu si cu munca lui Brian Wood, dar backgroundul sau in industria jocurilor ma face sa fac o paralela si sa afirm ca povestea DMZ are exact atata naratziune cat ar avea un joc povestit. Unde mai pui ca de la o vreme incepe sa semene cu filmul lui Carpenter, Escape from New York - un jurnalist ambitzios e abandonat de postul TV pt care lucra in zona demilitarizata Manhattan, unde se descurca si el cum poate, dar mai mult se plimba, culege impresii, face poze, sex si cugeta pe tema propusa de Brian Wood. Adica personajul principal nu e decat un ghid al cititorului si un vehicul pentru opiniile autorului. Abia in volumul 3, Public Works, personajul se transforma in jurnalistul erou, atat de drag americanilor, care se infiltreaza intr-o celula terorista si ii dejoaca planurile seducand o gagica care trebuia sa fie suicide bomber. Cam asta e si punctul maxim al povestii, apoi plotul lesina la loc intr-o succesiune de interviuri si discutii pe marginea unor proteste de pace inabushite in sange de armata americana (volumul 4, care va apare in februarie). Apoi Brian Wood uita de tot de personajul sau jurnalist si dedica volumul 5 (care va apare mai la vara) unor personaje episodice care au aparut pe ici pe colo prin poveste, axandu-se pe flashbackuri gen Lost cu care mai taraganeaza o vreme seria.

Faptul ca am pomenit si de cele doua volume care inca nu au aparut nu tre sa induca eroare - contzinutul lor e deja disponibil in forma serializata, cele 5 volume fiind de fapt colectziile care grupeaza cele 26 de numere aparute pana la momentul scrierii postului asta.

- plusuri: o tema importanta, de cugetat si de speculat: cat mai e pana la un razboi intre Romania si Basarabia? Podul de flori, s-a daramat, a venit Prutu si l-a luat....

- minusuri: accent prea puternic pe specificul SUA, divertisment zero, poveste foarte diluata, din cele 5 volume se putea scoate unul singur si bun