Power-metal feminist elvetzian (desi noua voce a trupei e din Olanda) care a facut furori in ultimu an cu sutienele alea din piele cu tzinte si apucaturile de Barbie venite din Iad. Detalii in Dilema.
Vin extraterestrii, cica pana la alegerile din SUA de anul viitor. S-au tot dat in vileag chestii anu asta, se discuta aprins prin cercurile teoreticienilor conspiratziilor prin care ma invart de cand mi-am pierdut increderea in democratzie. Va iesi totu la lumina cand il vom pune pe Robert Kennedy Jr presedinte, pana atunci ne multzumim cu albumu asta.
Obishnuiam sa fac misto de piesa Carla's got a boyfriend. Not so funny anymore. Intre timp Baxter Dury a venit si pe la Bucuresti, parca chiar in Control.
Tot cu reminiscentze de Zeppelin, The Cult si ceva blues si ceva grunge Rival Sons mi-au prins bine si cu albumu asta, iar versiunile unplugged cum e cea de mai jos sunt chiar mai placute decat rock'n'rollu de pe album.
Un album cu un sound gretzos ca aspirina, insa cu un efect analgezic similar, suna de parca ar fi fost inregistrat direct cu microfonul unui telefon Nokia de acu 20 de ani. Dar m-a cucerit, riffurile de chitara adictive au atingerea fantomei lui Chuck Schuldiner, fie iertat. E un tip din Vancouver care mai are 10 trupe in care canta singur la toate instrumentele.
Un fel de Silviu Gherman canadian, comediantul Jon LaJoie facea valuri pe Youtube acu 15 ani cu dume seci, dar acu pare sa se fi apucat serios de muzica si dupa cateva albume cu glume a scos chestia asta care suna destul de impresionant, putzin insiropat de nostalgia unei copilarii optzeciste.
Nu-s decat cateva trupe care au prins topu asta cu mai mult de 3 albume, iar ungurul Tamas Katai se intoarce cand credeam ca o sa-l mai las in pace. A revenit din Edinburgh la Budapesta in timpul pandemiei si si-a reformatat proiectul intr-o forma mai metal care acum face si turnee live, nu mai e proiectul de apartament pe care-l iubeam dar suna inca interesant. Alo, UDMR se aude, pe cand il vedem si la Cluj ca am auzit ca are programat ceva turneu si prin Romania?
Trupa prog-rock terapeutica din Frantza recomandata de Tudi - intre timp i-am vazut si la Cluj, creca am luat si un tricou cu ei inainte de pandemie. Albumul nou nu aduce nimic nou, dar continua sa aduca bucurie si calm.
Singura trupa metal cu care am avut 3 tricouri in casa, totusi n-am mai pus urechea pe ei de vreo 20 de ani, de cand i-a incercat povara grea a succesului comercial. Anu asta am nimerit din intamplare peste cateva piese care mi-au sunat ca pe vremuri asa ca l-am lasat sa mearga pana la capat si mi-a trezit felurite nostalgii. Astept si replica competitziei (The Halo Effect, proiectul fostului chitarist, al carui absentza o resimt totusi aici).
No comments:
Post a Comment