Robert Shearman: Tiny Deaths (Carcanet Press, pb)

Pedigree: 
- Premiul World Fantasy (pt culegere de autor) 
- nominalizare World Fantasy (pt povestirea Damned if you don't)

E mare lucru sa iei premiul World Fantasy cu volumul de debut. La doar doi ani distanta, al doilea volum al lui Shearman (Love Songs for the Shy and Cynical) a castigat si el o gramada de premii, iar pt. la anul probabil si recentul Everyone's Just So So Special va intra in vizorul premiilor genului. Asta de care vorbim aici e debutul, Tiny Deaths din 2008. Avertizez insa ca anu asta a aparut si un Best of Robert Shearman, care culege tot ce e mai bun in cele 3 cartzi, deci e varianta ideala.

Smecheria e ca Shearman nu e chiar debutant 100%. Inainte de publicarea acestui volum, a lucrat 20 de ani ca scenarist si regizor de teatru, iar de prin 2000 a scris teatru radiofonic pentru BBC. Printre altele, a scris variante radiofonice pt Doctor Who si la un moment dat a pus umarul ca scenarist la relansarea serialului TV, in 2005. Ulterior Shearman s-a desprins de serial, dar asocierea a ramas suficient de puternica incat volumul de fatza sa aiba pe spate blurburi scrise de Moffat (actualul producator si principal scenarist al serialului), Gatiss (membru al League of Gentlemen, actor si scenarist pt Dr.Who). Mai recent, Shearman s-a ocupat si cu un volum de critica dramaturgica a fenomenului X-files, un proiect dubios caci zau nu cunosc pe nimeni care ar fi interesat sa citeasca asa ceva.

Probabil pentru unii toate astea suna ca descurajare asa ca insist pe ideea ca epoca SF/BBC/Dr.Who din cariera lui Shearman este una minora, iar volumul de fatza n-are absolut nici o legatura cu pomenita epoca. Ori daca are una, e foarte subtila - povestile au acelasi ton de fantasy pe jumatate serios, pe jumatate neserios, deseori tragicomic si plin de moralisme dubioase. Volumul asta e cam ce ar ramane din Dr. Who daca ai scoate aventura, romantza, extraterestri si eroii. Ar ramane doar... ideea (miezul tare) si tonul de comedie neagra (mai exact, de tragedie roz). Cu exceptia a vreo 3 povesti, majoritatea sunt fabule de familie care se petrec in cupluri, prin bucatarii si sufragerii, analizand relatzii de familie emotzionale si tensionate, uneori fara nici un element supranatural, alteori potentzate de fantastic.

Volumul are pe la sfarsit o nuvela lunga care da si titlul volumului, in rest doar proza scurta:

Tiny Deaths: Asta e nuvela lunga, o varianta mai extravaganta a operei lui Scorsese/Kazantzakis, The Last Temptation of Christ. Incepe cu crucificarea lui Jesus care are un scurt dialog cu talharu si cremenalu crucificatzi langa el, in care le promite ca Basescu, ca totu e sub control. Dupa moarte insa, in loc sa se trezeasca in paradis, Jesus se reincarneaza intr-un copil evreu care creste mare, vrea sa se faca rabin dar ajunge tamplar, face la un moment dat o crima pasionala si e crucificat de romani ....la stanga lui Jesus. In fine, moare din nou si se reincarneaza in alt copil evreu care creste mare, blablabla, si ajunge talhar, deci sfarseste crucificat la dreapta lui Jesus, alaturi de ceilaltzi doi Jesushi. Moare din nou, se reincarneaza intr-o femeie care are o aventura pasionala cu criminalul de pe crucea nr.2 etc. etc., seamana umpic si cu Ziua Cartitzei, umpic si cu filmu Triangle. 

Mortal Coil: Intr-o buna zi, toata lumea de pe planeta primeste cate o scrisorica prin care li se aduce la cunostintza data si cauza decesului. Toata lumea e cutremurata de o criza psihologica si orinduirea sociala se schimba. Oamenii sunt obligati sa-si treaca in CVuri data mortzii iar firmele nu mai angajeaza decat oameni fiabili, pe a caror munca se pot baza pe termen lung. Unii oameni se deprima cumplit, altii se inveselesc. Toata lumea se apuca de fumat, ca treaba e oricum clara. E totusi un individ, Harry, care nu si-a primit scrisoarea si devine ingandurat; 

Damned if you don't (finalista World Fantasy): Un individ ajunge in Iad si se imprieteneste cu cainele lui Hitler. Intr-o buna zi Iadul se umple si, dupa cum afirma specialistii, when there's no more room in Hell, the dead will walk the Earth. Cei doi eroi se intorc pe Pamant, de fapt toata planeta e invadata de zombie pasnici, iar guvernele au probleme cu integrarea lor sociala, zombie incep sa fie discriminatzi si cainele lu Hitler promite ca le scoate discriminarea pe nas de nu se vad;

Restu volumului e destul de diferit de astea, mai degraba realism magic aplicat pe retzeta "povestiri cu final neasteptat". Tema principala pare a fi familia, relatziile de cuplu si relatziile parintzi-copii, uneori emotzionante, alteori tragicomice, uneori lirice, alteori intunecoase (majoritatea au de a face cu o moarte in familie). Nu intotdeauna sunt supranaturale - cateva povesti seamana cu Nick Hornby, iar cele mai dark cu Roald Dahl. Recenzorii il compara si cu Douglas Adams, dar asta e valabila doar pt cele 3 povesti extravagante de mai sus, care de altfel reflecta si influentza Dr. Who asupra autorului. Asadar, povestile mai sobre, care se preteaza cat de cat si la o audientza mainstream, ar fi:

• Favourite: In "lumea" din poveste, nu se moare o singura data, ci treptat, cate umpic - in timp ce esti mort pt unii, continui sa traiesti pt altii. De fapt moartea functzioneaza ca un fel de divortz. E una din cele mai emotzionante povesti din volum, cu o mama care tot moare pe rand, o data la catziva ani, pentru fiecare din copiii ei;
• Static: Un pensionar vaduv rememoreaza moartea sotziei sale in timp ce televizorul sau alb-negru, cadou de nunta vechi de 40 de ani, incepe sa sangereze. Fiul ii promite ca-i aduce unul nou, color, dar pensionaru nici nu vrea sa auda, isi tot bandajeaza televizoru;
• No looking back: O adaptare a mitului lui Orfeu, despre un mire care se duce in Hades sa-si recupereze mireasa omorata in noaptea nuntzii; dupa catziva ani incepe sa realizeze ca mai bine o lasa moarta;
• So proud: O tipa ramane gravida si da nastere unor piese de mobilier, iar sotzu incepe sa faca bani vanzandu-si copiii;
• Perfect: Un cuplu are un copil imaginar al carui existentza e pusa in pericol de faptul ca femeia ramane gravida cu un copil real;
• Stuff we leave behind: O vaduva gaseste un cufar plin cu amintiri pe care sotzul mort le adunase de-a lungul anilor;
• Extra ordinary: Un tip are o gagica care nu poate transpira;
• Grappa: Un cuplu merge la un restaurant italian sa-si serbeze aniversarea casatoriei iar chelneru le spune o poveste de dragoste neimplinita care le zdruncina putzin relatzia;
• The storyteller: Un cuplu de pensionari trebuie sa rabde nazurile fiicei lor isterice;
• Meanwhile, in a small room, a small boy: Un copil e sechestrat intr-o camera cu o pereche de zaruri si se tot joaca cu zarurile alea imaginandu-si ca numarul care iese determina tot felul de evenimente din lumea exterioara;
• Ashes to ash: o fetitza moare si se reincarneaza in scrumiera mamei sale.

In concluzie, Tiny Deaths e un volum foarte dezechilibrat. Are in cuprinsul lui proza care se adreseaza unor segmente de public incompatibile - cateva povesti lipsite de orice pretentie de autenticitate, fantastice in mod ostentativ, scandalos (dar si foarte ingenioase, in care se regaseste spiritul Dr. Who) si mai multe (dar mai scurte) povesti la limita realismului, in care fantasticul (daca apare) e mai degraba absurd si are unicul rol de a potentza emotziile personajelor. Fiind volum de debut, autorul a bagat la gramada tot ce avea la indemana, fara sa se gandeasca la publicul tzinta. Stilul scriiturii nu prea e sofisticat, accentul e pus pe dialoguri si intamplari, probabil meteahnă a meseriei de scenarist.

- plusuri: idei ingenioase ascunse in povestiri traznite, umor englezesc sec alternat cu povesti triste sau emo

- minusuri: formatul de buzunar, stilul scenaristic bazat pe dialoguri si intamplari, tematica familista recurenta produce pe alocuri redundantza 
- recomandare: celor care ar aprecia un Nick Hornby fantastic sau un Roald Dahl casnic; de fapt mai bine saritzi direct la Best Oful autorului, aparut recent