zombie sunt printre noi!

Zombie

de Joyce Carol Oates

Pedigree:

- Premiul Bram Stoker (pt. roman)

Probabil titlul asta e mai sugestiv decat ar trebui. Cunosc multa lume care ia decizii ad-hoc pe baza de cuvinte cheie, victime ale primei impresii. Cunosc si marketeri care au invatat sa exploateze slabiciunea asta decizionala a oamenilor. Cunosc si scriitori care-si baga picioarele in automatismele astea. Aici de exemplu probabil s-au pierdut din start o gramada de cititori potentziali numai prin alegerea titlului.

Cei mai atentzi dintre cititorii blogului vor depasi piedica si vor ajunge pana la numele autoarei. Joyce Carol Oates e una din cele mai importante figuri ale literaturii americane (de ORICE fel) din secolul 20 (si inca nu e moarta - a trecut de 70 de ani si se zice ca isi asteapta Nobelul, numele sau fiind frecvent vehiculat in preajma acordarii premiului de cativa ani incoace). A avut nu stiu cate nominalizari Pulitzer, Booker si National Award (toate premii mainstream) si azi preda la Princeton arta scrisului (pe astia nu-i scoate cu fortza la pensie?). Printre altzii, a fost coordonatorul lucrarii de diploma a lui Jonathan Safran Foer. E membra Mensa, societatea aia masonica in care tre sa ai IQ de nu stiu cate sute de puncte ca sa te potzi inscrie.

Dincolo de relevantza culturala absoluta si planetara a lui JC Oates, dansa a fost si unul din liderii miscarii de distrugere a granitzelor dintre literatura serioasa (mainstream) si cea de nisha, miscare care castiga tot mai multa popularitate in literatura moderna. Autori ca Michael Cunningham, Ian McEwan, Michael Chabon, Philip Roth i-au calcat in acest sens pe urme. Daca autorii pomenitzi s-au apropiat mai mult de SF, JC Oates a mers pe mana horrorului, pt care a fost frecvent nominalizata la Premiile Bram Stoker (vezi si premiul pt romanul de fatza) si e o invitata regulata in antologiile horror editate de Ellen Datlow.

Romanul Zombie, recent reeditat la Ecco Publishing (o editura ecologista care tipareste pe un fel de hartie igienica, motiv pt care cartea nu arata prea grozav), e un horror 100% realist, partzial biografic, pornind de la istoria documentata (cu numeroase filme) a psihopatului Jeffrey Dahmer.

Eroul povestii e un tanar de familie onorabila (fiu de profi universitari) care inca din adolescentza si-a propus sa isi construiasca propriul sau zombie, un servitor docil pe care sa-l foloseasca pentru inteletniciri sexuale. Solutzia cea mai la indemana, invatzata din cartzile de neurochirurgie ale tatalui sau, a fost sa rapeasca tineri de pe strada si sa-i lobotomizeze cu o dalta.

Majoritatea experimentelor sale au esuat, victimele murind fie in timpul lobotomiei neindemanatice, fie in timp ce isi exercitau rolul de sclavi sexuali domesticitzi.Partea cea mai sinistra din romanul asta e ca e povestit integral la persoana intai din perspectiva psihopatului. Si nu va ganditzi la un psihopat superacademic gen Hannibal Lecter, ci la un dezaxat schizoid care vorbeste despre sine la persoana a 3-a si e incapabil sa-si termine propozitziile, nu mai vorbim de argumente si opinii despre lumea care il inconjoara.

Spre exemplu, o buna parte din roman e despre niste cofraje de oua si puii de gaina care ies din ele. Eroul coboara din cand in cand sa le dea de mancare si se foloseste de ei sa-si captureze victimele, dand drumul puiutzilor pe ulitza si rugand cate o victima sa-l ajute sa-i stranga la loc. Asta ca sa intzelegeti gradul de sofisticare al acestui criminal.

Frazele neterminate si amestecul intre persoana intaia si a treia fac lectura destul de dificila. Problemele apar la reflexiile personale ale personajului care isi expune cu inocentza unui copil fascinatzia sexuala pentru papusile Ken (baietzii din gama Barbie), opinia sa generala despre viatza (ca daca rupi acele unui ceasornic, timpul inceteaza sa mai curga) si ambitzia de a-si duce experimentul la bun sfarsit, experiment care e de fapt un quest pt. putere, unul modelat dupa lucrurile pe care le vede in organigrama societatzii moderne, inclusiv in mediul academic in care se invarte tatal sau. Pe ici pe colo frazele fragmentate sunt completate cu cate un desen scrijelit printre paragrafe.

Deci e un fel de roman psihologic, cum zic cei carora le e rusine sa spuna ca citesc horror.

- plusuri: maiestrie literara

- minusuri: un pic prea realist, lent si haotic cand retorica eroului se transforma in stream of consciousness

- recomandare: pt amatorii de horror realist