Funny book britanic

Al's Baby (Complete Edition)
de John Wagner

Despre cartea asta se spune ca "brings back the funny in the funny books and the comic in comics". Banda desenata de prin anii 80 incoace s-a dat peste cap sa isi largeasca spectrul, sa castige audientza adulta, sa se desprinda de standardele Marvel din anii 60-70, orientate strict spre tineret-sperantze. Unul din efectele secundare ale acestor revolutzii BD care tot au loc de vreo 30 de ani incoace, cu fel de fel de experimente nastrushnice, postmoderne si meta, e ca s-a cam pierdut spiritul funny book de alta data. Cuvantul comics vine de la faptul ca, candva demult, lumea cumpara BD ca sa rada. Le gaseai ori prin ziare (funny pages/strips) ori sub forma de revistutze si tzi le luai pe buda sau in tramvai ca alternativa la paginile cu bancuri.

Al's Baby e o marturie a acelor vremuri (desi e mai recenta, de acu 20 de ani) si pe parcursul lecturii m-am hlizit permanent, de la prima la ultima pagina. Nu e vorba doar de ideea de pe coperta - ca un hitman mafiot, Al the Beast, ramane gravid - ci lucrarea in ansamblul ei are un umor perpetuu si old-school atat in dialoguri cat si in grafica.

Motivul pt care eroul ramane gravid e ca Don-ul local are nevoie de un mostenitor iar fiica lui refuza sa isi ruineze cariera de cantareatza cu graviditatea. Gastile din zona ii pun eroului gand rau, considerand ca graviditatea il face vulnerabil, insa Al the Beast reuseste sa iasa cu succes din toate capcanele care i se intind, iar dupa ce da nastere copilului, are parte si de ajutorul acestuia care se dovedeste a fi un bebelush mizantrop.

Ca sa lamuresc de la bun inceput, John Wagner e un autor esentzial pe care abia acu il citesc prima data. El e creatorul si principalul autor al celei mai longevive serii BD britanice (Judge Dredd, cam 35 de ani de istorie), precum si autorul BDului (ecranizat de Cronenberg) A History of Violence. Mi se pare insa ca lucrarea de fatza e o carte de vizita mult mai potrivita pentru un prim contact - e suficient de scurta (fatza de Dredd care s-a reeditat in peste 20 de volume si mai urmeaza inca pe-atatea) si suficient de obscura (comparativ cu oscarizatul si over-seriosul History of Violence), deci efectul de surpriza e garantat.

Am constatat cu surprindere ca am ocolit de-a lungul vremii fara voie banda desenata britanica pur sange. Sigur, am tot vorbit de new waveul britanic (Gaiman, Moore, Morrison, Ennis, Ellis) dar pana la urma, in zilele noastre astia lucreaza pt publisheri americani, legaturile lor cu Anglia fiind, cel putin in plan editorial, rupte de mai bine de 20 de ani, de pe vremea pionieratulului pe care si l-au facut in paginile revistei 2000 AD (probabil cea mai longeviva publicatie BD englezeasca si gazda lui Judge Dredd). Tot holbandu-ma prin biblioteca am realizat ca, daca vine vorba de BD englezesc (=de la publisheri englezi), stau destul de prost. Creca singura lucrare din categoria asta de care am vorbit pe blog este Slaine.

Am realizat destul de repede si cauza - lucrarile britanice nu se gasesc aproape deloc pe amazon.com, de unde-mi iau eu grosul materialului, ci doar pe amazon.co.uk sau pe bookdepository. Iar de vreo 2 ani, publisherul Rebellion a luat drepturile de reeditare in volum a tot ce s-a publicat sub egida 2000 AD, de la lucrari de tineretze ale lui Alan Moore la integrala Judge Dredd si pana la lucrari mai recente si relativ obscure, precum asta de care e vorba aici - Al's Baby.

Spre deosebire de ceilaltzi autori enumeratzi, Wagner a facut drumul invers - s-a nascut in SUA si s-a mutat in Scotia unde, in calitate de autor principal al seriei Judge Dredd, a fost principalul umar pe care s-a bazat longevitatea revistei 2000 AD. Pe langa Dredd, revista a mai continut si alte serii, unele mai scurte, altele mai lungi, multe scrise tot de Wagner, printre care si asta cu Al, adunata laolalta intr-un volum paperback frumos si lucios (cum sunt dealtfel toate noile editzii culese din paginile 2000 AD).

Nu citisem nimic de Wagner inainte, despre Judge Dredd imi aminteam doar chestii nasoale (din film), asa ca am fost destul de surprins de calitatea si hazul acestei benzi desenate. Grafica e cam in stil "creioane colorate", insa scriitura e plina de haz. Pe masura ce am tot citit recenzii am aflat ca de fapt Wagner e apreciat mai degraba ca umorist si ca inclusiv Judge Dredd, in ciuda a ce stim din film, e mai mult satira distopica decat poveste cu supereroi si cafteala.

Ceea ce mi-a infiltrat ideea de a incepe sa colectionez integrala Judge Dredd.

- plusuri: umor de calitate, atat in scriitura cat si in grafica
- minusuri: umorul nu e foarte sofisticat, meta si referential, e simplu si old-school (dar isi atinge tzinta); e un pic fragmentata in 3 episoade fara mare legatura intre ele, dar asta era stilul revistei 2000AD, in care autorii nu erau lasati sa se intinda prea mult cu povestile ca nu se stia niciodata cand erau anulate
- recomandare: de relaxare