TIFF 2011 - part 1: fazele nasoale

Banuiesc ca stiti ce e TIFFu asa ca nu mai explic. Am vorbit in fiecare an de el de cand e blogu asta.

In ciuda entuziasmului de acu cateva luni cand s-au anuntat primele titluri ce vor fi expuse la TIFF, in ciuda a 10 ani de experientza de TIFF (si din partea lor si din a mea), in ciuda bugetului sanatos (deduc din desfasurarea de fortze si lista de titluri) si in ciuda faptului ca e unul din putinele evenimente care ma mai scot din casa si ma mai fac sa zambesc (sau ar fi trebuit sa o faca), festivalu clujean de film de anu asta nu m-a bucurat asa cum trebuia, iar la unele aspecte (tehnice mai mult) a avut cateva faze foarte nasoale. Ramane insa valabil ce ziceam, a fost una din cele mai bune selectii din istoria festului.

O sa incep cu vina LOR. E incredibil cum dupa 10 de ani de experientza de TIFF sa ai in continuare hibe tehnice din cele mai penibile si cu o rata de densitate de cam 1 din 2 filme (cel putin pe esantionul vazut de mine). E vorba de:

• Proiectarea de filme 3D fara sa ti se dea ochelari 3D! Nu stiu daca ati experimentat vreodata placerea unei astfel de vizionari, dar e un atentat la buna functionare a creierului, deci e de competentza Drepturilor Omului, ca sa-l parafrazez pe colegul de fandom Balin Feri.
• 2 filme vazute fara sonor de la un capat la altul. Adica se auzea un pic muzica din coloana sonora (atunci cand era) dar din dialoguri NIMIC! Mi s-a mai intamplat asta acu vreo 5 ani la The Ring 2, era o proiectie dimineata de la 10 si proiectionistu trimisese o studenta voluntara in locu lui sa puna filmu. Necazu e ca anu asta treaba mi s-a intamplat la 2 filme!
• Au disparut proiectiile in aer liber de la Echinox, mai exact s-au mutat in Manastur (un fel de Pantelimon al Clujului) si la o terasa sinistra numita Marty Caffe. Sa va explic faza cu terasa: la primu film la care m-am dus acolo, s-a dat drumu la film cu un ceas intarziere si a trebuit sa plec ca sa ajung la altu unde aveam bilete deja luate. La al doilea film terasa era plina de cocalari mancand pizza care s-au revoltat ca de ce era film pe terasa si daca vrem film sa mergem sa ne luam dupe torentzi, nu sa-i deranjam pe ei mancand. In prima faza m-am distrat, chiar ma asteptam sa vian cineva din managementu localului sa le dea doua peste ceafa si sa le explice cum vine faza cu TIFFu. Cand colo, nu dor ca i-au lasat in pace, dar au si dat sonoru filmului la minim cand cocalarii au inceput sa exclame ca sunt deranjati de sonor! Asa se face ca am vazut filmu in atmosfera de cantina, cu pitzipoance discutand despre fotbal in timp ce ciocaneau  linguri intre ele. Ma mir ca n-au oprit filmu sa proiecteze ceva meci in locul lui ca sa nu se supere clientu loial. Oricum, experientza m-a facut sa tai automat de pe lista toate proiectziile de la Marty Caffe. Si s-au lins pe bot (aia de la Marty) si de banii mei de-aici incolo.
• Proiectarea doar a jumatate din imaginea filmului - asta n-a fost asa grav ca in alti ani (anu trecut a mers un film peste juma de ora in stilul asta, pana sa se prinda proiectzionistu). Anu asta am adunat doar vreo 10 minute de dereglari de imagine, ceea ce e rezonabil.
• Mutarea unor proiectii la mallu din afara orasului a fost alt factor care m-a facut sa ratez niste filme importante.
• Raman la ideea ca articolele lui Madam Gradinariu, din ziaru festivalului, sunt niste abjectzii si la fel sunt si sinopsisurile din programul proiectiilor (unele traduse direct de pe IMDB si traduse prost; in unul din cazuri s-a luat chiar sinopsisul gresit, de la un film cu titlu similar!).

Partea mea de vina s-ar rezuma la urmatoarele:

• Strategie nedecisa de a alege filmele. Pe la inceputu TIFFului mergeam doar la filmele unor regizori cunoscuti sau despre a caror cariera ma puteam documenta exhaustiv si evitam obscuritatzile. De la o vreme am realizat ca filmele alea oricum le-as putea vedea si cu alte ocazii (cinema, DVD) si am inceput sa le ocolesc, mergand pe mana obscuritatzilor.  Insa cu astea e cam riscant, ai sanse foarte mari sa dai peste utter crap, in timp ce filmele high profile sunt cat de cat validate. Totusi, am dat cu buna stiintza vrabia din mana pe cioara de pe gard. Si cum anu asta a avut creca cele mai multe filme high profile (=o gramada de finaliste Oscar,  Berlin, Cannes samd), asta inseamna ca am ocolit cam multe filme probabil bune. Dar banuiesc ca o sa auziti de alea si din alte surse.
• Pana la urma nu-mi pare chiar rau ca procedez asa, obscuritatzile la care-am nimerit au fost mai ok decat in altzi ani, necazu e ca mi se intampla sa nu mai apuc sa vad NICIODATA filmele astea high profile tocmai din cauza ca tot aman si ma bazez ca am vreme sa le vad. Am stat zilele astea si am recapitulat, realizand ca am inca filme din astea restante de la TIFFu de acu 5 ani! Deci pana la urma creca e o strategie paguboasa asta cu ocolitu filmelor importante. Sau, ma rog, prost gestionata de subsemnatu.
• Mai e si contextu politic, de cateva zile visez urat cu reorganizarea judetzelor, cu legea Victor Socaciu, aud peste tot clasa politica vorbind in citate involuntare din Ferma Animalelor si incep sa am certitudinea ca traiesc intr-un stat populat de un cârd de gaini, ceea ce coroborat cu munca silnica m-a facut sa adorm la vreo 4 filme despre care eram complet interesat, deci nu m-am culcat eu asa in semn de sfidare. Pana la urma le-am recuperat pe alte cai dar e un semn ca si mie mi se prajesc kreerii, asa ca daca auziti ca ma inscriu in vreun partid sa nu va miratzi.

Bun, acuma sa trecem la filme. Categoria de azi sunt filmele nasoale, care-s doar doo: 

Big Tits Zombie (aka Big Tits Dragon)

Cu regret va anuntz ca filmele cu zombie au devenit comerciale si e timpul sa ma retrag din joc. Am facut tot ce mi-a stat in putintza in anii astia pentru propasirea doctrinei, dar, asa cum teoriile lui Marx si Engels au incaput pe mana lui Stalin, si cum calvinismul a incaput pe mana lui Basexu, a venit si vremea in care filmele zombie sa fie terfelite pana la irecognoscibil, in cele mai murdare bordeluri culturale.

Acu catziva ani, Zombie Strippers ii aducea pe aceeasi scena pe supervedeta porno Jenna Jameson, actorul cult Robert Englund, dialoguri din Nietzsche si un scenariu inspirat de Eugen Ionesco. Filmu avea numere impresionante de strip tease si horror decent, chiar daca nu la fel de impresionant ca strip teaseul. N-a fost o capodopera, dar a surprins spiritul epocii si ideii.

Big Tits Zombie insa e doar o mostra de trash movie in spiritul scolii Troma Movies din anii 80-90, cu oarecare umor (afectat totusi de faptul ca am o problema cu asiaticii care se hlizesc si kitzkaie - nu stiu daca e semn de xenofobie din partea mea, sau am vazut doar actori prosti de comedie asiatica). Efectele speciale sunt la nivelul, sa zicem, al lui Sesame Street. Genu asta de trash movie se fac 100 pe saptamana cu camera foto sau cu telefonu mobil, pe cand in anii 80 filmele Troma erau o adevarata scoala de cinema intuitiv. Sper sa traiesc sa va povestesc despre cvadrulogia Toxic Avenger, capodopera absoluta a genului trash cinema (comparativ cu care sexploitationul pare facut de Bergman). Revenind, filmele Troma aveau in ele pasiune si dragoste venind hat dinspre vremurile lui Ed Wood, pe cand "parodiile" astea facute cu telefonu sunt doar niste CGI facut in Powerpoint si editat video in Movie Maker.

Ca si Zombie Strippers, filmu are in centru 2 actritze porno asiatice (mult sub Jenna Jameson daca ma-ntrebatzi pe mine) care se duc la un strip joint bantuit de zombie. Singurul element de coloratura al filmului e cand o striperitza scuipa foc din vagin, tre sa recunosc ca m-a luat pe nepregatite. Filmu e ecranizat dupa banda desenata a unui anume Rei Mikamoto, superstar al horrorului erotic BD prin Japonia, dar, daca ma-ntrebatzi pe mine, un palid imitator al unor chestii care s-au facut cu mult mai mult stil in SUA. Mai important e regizorul, Takao Nakano, unul din pionierii subgenului erotic de ultranisha numit sugestiv... tentacle rape. Fanii stiu despre ce e vorba. Ceilaltzi, trageti o ocheada pe Google.

Din pacate n-a fost nici un tentacle rape in filmu asta, doar efecte speciale nasoale si un umor asiatic de joasa spetza. A, am uitat sa zic, asta e filmu 3D la care au uitat sa nea dea ochelari la intrare. Creca si asta a contribuit la senzatia de jecmaneala pe care mi-a dat-o filmu.

Oxygen

Asta n-a fost chiar un dezastru, adica a aratat destul de bine, dar nu mai suport filmele cu oameni bolnavi, mai ales cand sunt tear-jerkere morbide si manipulante emotzional (motiv pt care a luat si prmiul publicului). Filmu e despre niste indivizi cu fibroza cistica la care li se micsoreaza plamanii in timp, si cum au trait ei ani buni asteptand un transplant de plamani. Intre timp tot discuta ei despre boli, se pune problema relatziilor cu gagici, daca sa faca copii, daca sa nu faca. Toata treaba e cam trantita in your face, fara un dram de subtilitate sau expresie artistica, cu dialoguri scrise doar ca sa itzi tranteasca in nas problemele respective si sa starneasca mila spectatorului. Mare parte din actziune se intampla prin spitale si saloane.

La sfarsit a venit si unu din actori sa continue mai departe sarcina filmului de a ne face sa ne macinam legat de boli cronice incurabile, treaba pentru care nu mai este loc in capul meu. Creca e singuru film din competitzie pe care l-am vazut, si cica a fost si unul din cele mai bune. Deci nu vreau sa stiu cum au fost restu.

Apropo, am sentimentu ca tot in categoria filmelor nasoale ar fi intrat si mare parte din filmele romanesti (dincolo de faptu ca careva dintre ele au fost si premiate). Senzatia imi vine nu doar din barfele amicilor, ci si din excelentul articol al lui CT Popescu despre halul inspre care se indreapta cinemaul romanesc de "realism congenital" care ma tem ca a nimerit deja in fundatura si nu mai da sa iasa, desi lumea ii tot spune.

P.S. am uitat sa zic care-s filmele alea high profile pe care le-am ocolit si, deci, n-o sa scriu despre ele degraba: Another Year, Rabbit Hole, In a Better World, Incendies (astea-s de pe la Oscarurile de anu asta), The Eighth Day (Globu de Aur, film mai vechi de-a belgianului ala care a facut anu trecut Mr.Nobody, prezentat si el la TIFF intr-o sectiune dedicata regizorului), A Separation (marele hit al Berlinului, cu un divortz musulman), Mondays in the Sun (film mai vechi cu Javier Bardem, bine cotat la vremea lui),  Somewhere (noul Sofia Coppola), You Don't Know Jack (ultimul Barry Levinson, cu Al Pacino)  Reign of Assassins si I Saw the Devil (doua blockbustere asiatice, unu cu karate si unu horror). La astea s-ar mai adauga filmele pe care le vazusem deja si creca am apucat deja sa povestesc despre ele: Winter's Bone, 127 Hours,  Never Let Me Go,  Mr. Nobody.