Lethem Dunk

The Wall of the Sky, The Wall of the Eye
de Jonathan Lethem

Pedigree:
- Premiul World Fantasy, nominalizare Locus (pt. culegere de autor)
- nominalizari Nebula, Locus (pt. nuvela The Happy Man)
- nominalizari Nebula, James Tiptree (pt. povestirea Five Fucks)
- nominalizari James Tiptree, Locus (pt. povestirea Forever, Said the Duck)
- nominalizare James Tiptree (pt. povestirea Sleepy People)
- nominalizare Locus (pt. nuvela Vanilla Dunk)

Jonathan Lethem e unul din scriitorii aia care migreaza fara gretzuri intre mainstream si genuri de nisha, iar recent a debutat si pe taramul benzilor desenate. In cariera unui autor, strategia asta e foarte riscanta, stai cu fundu in 2-3 luntri, nu stii niciodata la care sa vaslesti. si risti sa se duca toate de sub tine. Printre autorii care au reusit sa inainteze pe multiple fronturi, inotand printre prejudecatzi si fofilandu-se de la politicile editoriale, i-as pomeni pe Michael Chabon, Joyce Carol Oates, Kurt Vonnegut, Margaret Atwood, Brett Easton Ellis ori Thomas Pynchon.

Lethem calca incet dar sigur pe urmele lor. Desi se considera un epigon al lui Philip Dick, a umflat cateva premii mainstream care l-au propulsat in topurile New York Times Best Seller, iar la anul iese prima sa ecranizare high-profile, in regia lui Edward Norton, Motherless Brooklyn (probabil cel mai celebru roman al lui Lethem, despre un detectiv cu sindromul Tourette). Lui Lethem i se datoreaza si includerea lui Philip Dick in colectia Library of America, cu cele 3 volume omnibus (The PK Dick Collection) continand cele mai cool 13 romane ale defunctului geniu. Pe langa toate astea, Lethem e un prolific autor de proza scurta iar volumul de fatza a constituit, la aparitzia sa din 1996, un best of, aducand autorului unicul sau premiu World Fantasy. Din 96 pana azi s-a mai adunat material de inca un best of, insa din nefericire autorul a preferat sa isi publice cele mai tari nuvele in volume de lux de 100 de pagini la pretzuri aberante (Kafka Americana si How We Got Insipid par foarte tari, sper ca se va gasi cineva sa le culeaga intr-un volum accesibil).

Pe langa un premiu World Fantasy si o nominalizare Locus pt volum, 5 din cele 7 nuvele ale volumului au fost finaliste la premii importante:

• The Happy Man (nominalizata Nebula, Locus, Sturgeon): Un tip moare in repetate randuri si e resuscitat mereu de familie ca sa mai aduca un ban in casa. Putzinul timp pe care apuca sa-l traiasca intre doua mortzi consecutive, si-l petrece mergand la serviciu si la grupuri de suport pentru oamenii care mor si invie frecvent (o practica uzuala in societatea distopica din poveste). Nevasta e cu nervii la pamant, se plange ca nu primeste atentzie destula, incepe sa iasa cu altul, iar sarmanul erou devine tot mai macinat de depresie si isi dedica tot mai mult timp unui fel de blog prin care incearca sa inteleaga pe cai psihanalitice semnificatia a ceea ce i se intampla pe lumea ailalta. Groaznic de deprimanta povestea si superb scrisa, chiar daca tentativa de poanta din final nu e prea spectaculoasa.
  
• Five Fucks (nominalizata Nebula si Tiptree): Un cuplu provoaca degradarea universului cu fiecare partida de sex. Povestea se desfasoara de-a lungul a 5 partide de sex, in care eroii isi pierd pe rand timpul, identitatea si in final umanitatea iar un detectiv chandlerian incepe sa banuiasca ceva si are o umila tentativa de a stopa distrugerea universului. In mod clar tributara lui Philip Dick.
  
• Sleepy People (nominalizata Tiptree): O alegorie a casniciilor in care barbatul freaca menta pe canapea toata ziua in timp ce nevasta munceste. O femeie gaseste un strain dormind in ograda si il taraste pana in casa unde il lasa pe canapea in fatza televizorului, face sex cu el, il inveleste si il culca intre ghivecele cu flori remarcand ca somnul barbatului are o influentza benefica asupra florilor. Barbatul doarme mereu (chiar si in timpul sexului) si se trezeste doar noaptea sa-si faca nevoile, iar amicii lui sunt o organizatzie paramilitara secreta care stau toata ziua intr-un bar si isi aloca unul altuia misiuni de cucerire a femeilor.
  
• Vanilla Dunk (nominalizata Locus): O poveste futurista cu basketbalisti care poarta costume ce pot fi programate cu skillurile unor basketbalisti celebri. O echipa cumpara drepturile de autor pentru skillurile lui Michael Jordan si il incaltza cu ele pe un tanar debutant, din pacate alb. Debutantul devine peste noapte vedeta si isi asuma porecla Vanilla Dunk, ceea ce produce disensiuni rasiale in echipa, mai ales ca sportivii de culoare considera ca nu se cuvine ca skillurile lui Jordan sa fie purtate de un mascarici alb care le foloseste doar sa se dea in spectacol. Treaba se agraveaza in momentul in care Vanilla Dunk se apuca si de hip-hop. Mi s-a parut ca pe alocuri povestea face misto de Eminem, dar a fost scrisa mult inainte ca respectivul sa apara pe scena. Oricum, sunt foarte misto prezentate tensiunile rasiale din lumea divertismentului.
  
• Forever, said the Duck (nominalizata Tiptree, Locus): O realitate virtuala gen chatroom gazduieste o petrecere la care sunt invitate avatarurile unor oameni ale caror trecuturi (si posibil viitoruri) sunt conectate sexual. In zilele noastre povestea suna un pic banal dar tzinand cont ca a fost scrisa inainte sa se inventeze MIRCul, Messengerul si 90% din Internet (adica la inceputul anilor 90), valoarea sa anticipativa devine evidenta.
  
• Light and the Sufferer: Niste extraterestri misteriosi poreclitzi Sufferers, care arata ca un fel de caini, incep sa apara peste tot, amushinand si insotzind peste tot oamenii stresatzi. Nu e clar nici de unde vin, nici ce vor, sunt complet pasnici dar odata ce a pus unul ochii pe tine e imposibil sa scapi de el. Nu pot fi nici macar omoratzi. In general oamenii care se aleg cu cate un Sufferer sunt stigmatizatzi de societate iar politzia ii tzine sub atenta supraveghere considerand ca sunt shanse mari ca motivele stresului lor sa aiba de a face cu legea (evazionisti, junkies etc). Altii cred ca Suffererii sunt un fel de ingeri pazitori pentru oamenii cu probleme. Povestea e despre un drugdealer care se alege cu un Sufferer din asta taman cand vroia sa sa fuga din localitate si, ca sa nu atraga atentzia autoritatzilor se chinuie ba sa scape de stigmat, ba sa priceapa ce vrea animalul de la el;
• The Hardened Criminals: Poveste EXTREM de sinistra in care detzinutzii "pe viatza" ai unei puscarii sunt ziditzi in peretzi ca Ana lui Manole iar ceilaltzi puscariasi ii zgandare cu briceagul, le scot ochii, fac sex cu gurile lor si uneori stau la taclale caci o parte din astia ziditzi sunt tzinutzi in viatza sa-i terorizeze cu murmurul lor pe boboci. Povestea e despre un delicvent boboc care e pus in celula pe tavanul careia e zidit tocmai taica-sau si cum cei doi stau la taclale incercand sa reinfiripe o relatzie de familie care fusese dusa naibii demult. Prin comparatzie cu povestea asta, Oz si Prison Break par comedii romantice.
  

Majoritatea povestilor lui Lethem au un caracter urban, petrecandu-se prin New York si imprejurimi, locul de bashtina al autorului. Spre deosebire de altzi urbanisti recentzi pe care i-am citit (ma gandesc in special la David Schow si Richard Bowes), aspectul asta nu limiteaza nici un pic temele si personajele autorului. Nu sunt 2 povesti care sa semene in cartea asta, iar diversitatea ideilor este impresionanta mai ales ca ma asteptam la un autor mainstream care cocheteaza pe ici pe colo cu cate un condiment SF. Autorul asta a fost una din revelatziile personale ale anului trecut si m-am grabit repede sa-i iau si romanul noir dickian Gun, with occasional music.

P.S. Avertisment: in articolul asta am discutat despre editzia americana premiata cu World Fantasy (reeditata in 2007 in paperback). Exista si o editzie britanica, mai recenta dar cu contzinut semnificativ diferit: povestirile Vanilla Dunk si Forever, said the duck au fost inlocuite cu alte doua despre care nu stiu nimic, creca le-a citit exty. Una dintre ele creca o am in antologia Wastelands.

- plusuri: literatura cool, comentariul socio-cultural care razbate din povesti e destept si subtil
- minusuri: unele finaluri lasate in aer au nemultzumit clientzii amazon, dar mie mi s-au parut naturale; coperta aiureantramvai, sa nu se prinda populimea ca e SF
- recomandare: fanilor Philip Dick, JG Ballard, Chabon, cred ca si Pynchon; adica lectura obligatorie