Din zori pana-n noapte si inapoi

24/7
antologie editata de Ivan Brandon

24/7 e o antologie BD in 2 volume nominalizata anul asta la premiile Eisner, categoria...antologie. E un proiect foarte interesant pornind de la o premisa banala. Rezultatul insa este asa si-asa, adica se putea mai mult.

Premisa banala e ca antologia e despre si cu ROBOTZI, extinzand o idee mai veche a lui Ivan Brandon, de pe vremea cand lucra la seria NYC Mech. 24/7 e un titlu care sugereaza ca e vorba de o societate in care nimeni nu doarme, totul functzioneaza. Bine, prost, dar functzioneaza. Un perpetuum mobile social, in care robotzii sunt doar un plot device care sa sustina premisa.

Majoritatea povestilor puteau fi despre oameni cu probleme, doar ca au un twist legat de faptul ca-s cu robotzi. De exemplu, o tipa foloseste pe post de metoda contraceptiva un firewall. Un tip cu Alzheimer iese zilnic pe o banca cu o discheta cu amintirile din copilarie. Un manager corporatist traieste intr-o bucla infinita in care fiecare zi e identica cu cea de dinainte. Un individ traieste cu un unicul scop in viatza de a manca bani, la propriu. Un robot vrea sa lupte impotriva sistemului fara sa-si dea seama ca face parte din sistem. Unui individ ii da gagica papucii pentru un model nou de boyfriend, cu penis upgradabil. Un suicide bomber ii da unui trecator telecomanda ce declanseaza bomba si il roaga sa apese butonul cand va fi suficient de departe de locul exploziei incat sa nu-i mai pese. Este si una SF misto, povestita la persoana I de catre un dispozitiv revoltat impotriva calculatorului care il controleaza, dupa ce realizeaza ca munceste pentru altzii si ca cheia supravietzuirii e sa "elimini variabilele din ecuatzie", ca sa citez un fost prieten. Printre favoritele mele e una cu un robot construit din bucatzi luate din parintzii sai si care, pentru a-si urma visul de a deveni balerin, e nevoit sa renuntze tocmai la bucatzile mostenite de la parintzi. Mai sunt si din astea cu mesaj politic despre razboiul din Irak sau despre razboaie in general.

Antologia e editata pentru Image Comics de un anume Ivan Brandon care si-a adunat totzi prietenii in treaba asta. Am remarcat ca prietenii sai se impart in 3 categorii: latini (brazilieni, mexicani, italieni), femei (benzile desenate scrise sau desenate de femei sunt, pe cat de rare, pe atat de deosebite) si catziva mai high profile, pe care i-am recunoscut din listele de nominalizari la premiile ultimilor ani: Gabriel Ba (Umbrella Academy), Fabio Moon (Casanova), Ben Templesmith (30 Days of Night), Jason Aaron (Scalped), Ashley Wood (Popbot). Din pacate prietenii astia sunt cam multzi si tocmai vedetele au contribuit cu chestii fusharite. Uite asa se ajunge ca o antologie de 250 de pagini sa aiba aproape 40 de povestiri, asa ca lucrurile sunt cam inghesuite iar unii autori pur si simplu nu ofera nimic. Sunt cateva povestiri care au 1-2 pagini trantite la plezneala, care cel mult incearca o poanta, uneori nici atat: intr-una, niste robotzi povestesc cu dialogurile scrise in cod binar; pictorul Ashley Wood e prezent cu un singur desen si ala mazgalit in scarba, cu un robot politzist care urla la treatori; povestea lui Templesmith e atat de urat desenata ca nu se disting personajele si nu se intzelege nimic din ea. Si uite asa, cele mai reusite momente vin din partea unor autori de care n-am auzit in viatza mea si poate tocmai de asta au incercat sa dea tot ce era mai bun.

In continuare un citat din preferata mea:

I live comfortably and i live alone. And i like it that way.
I'm not a snob, i just prefer to deal with people on my terms.
So i don't get too involved. And that's what the service provides me.
The service sends me the same five people every week:
- a lady cleans my house; the house is spotless
- an italian makes me sandwiches; the sandwiches are perfect
- a courtesan sleeps with me; the courtesan is believable
- a fat man yells at me, tearing me apart; he plants the seeds of self-doubt
- and a therapist comes in afterwards, building me back up again: i dont know what that guy was talking about, you're totally awesome!
Every week, for the last five years. It's a satisfying routine.

- plusuri: foarte diversa, cateva povesti foarte tari
- minusuri: prea diversa, prea aglomerata, unele povesti sunt prea scurte sau prea fusharite ca sa apuce sa spuna ceva, din unele nu se intzelege nimic datorita graficii
- recomandare: fanilor povestilor cu robotzi ale lui Asimov (aduse un pic la zi)