Draga mi-este bautura

The Alcoholic
de Jonathan Ames

Avand in vedere ca cele mai de succes serii de benzi desenate Vertigo s-au cam finalizat sau sunt pe ultima suta de metri (100 Bullets, Y the last man) iar cele lansate in ultimii 5 ani au cam fost anulate (Testament, Exterminators, Loveless, American Virgin), Vertigo s-a tot zbatut sa gaseasca solutzii de reimprospatare a ofertei:

• s-au apucat in prostie de reeditari: lucrarile out-of-print ale lui Paul Pope dar si unele care-s in print bine mersi: Preacher (in hardcover) si Transmetropolitan (nici macar in hardcover);
• au dat startul unor serii noi care abia trec de 10 numere si nu au vanzari incurajatoare (Air, Madame Xanadu si altele);
• probabil cea mai importanta strategie e ca s-au apucat sa investeasca in Original Graphic Novels, adica benzi desenate publicate intr-un volum unic, fara serializare; in scopul asta au fost atrasi o serie de scriitori din literatura "serioasa" care pe aceasta cale au debutat in lumea benzilor desenate.

Din ultima categorie singura carte care a facut ceva valuri este The Alcoholic. Si a facut valuri chiar mari, aparand in topul Best Books 2008 al amazon (top votat de critici, nu dupa cumparari). Jonathan Ames e un scriitor obscen relativ cunoscut, considerat o combinatzie intre Woody Allen si Bukowski, facandu-si renumele printr-o serie de eseuri pe teme sexuale cu elemente autobiografice serializate pt New York Press. Alte asemanari ar fi cu jurnalismul gonzo, Ames fiind si un fan inrait al lui Hunter Thompson, iar numele sau e legat adesea de evenimente culturale bizare, cum ar fi lansarea de carte in care Jonathan Ames l-a provocat la o partida de box pe scriitorul Craig Davidson (care scrisese o carte despre box) - vezi poza de jos.

Nu stiu exact daca Ames scrie tot timpul in stilul asta eseist-egocentrist, dar The Alcoholic cam asta e: transpunerea in banda desenata moody a aventurilor autobiografice ale unui scriitor alcoolic a carui unica ratziune de a exista e sa faca haz de necaz si sa isi planga de mila. Ceva intre Nick Hornby si Woody Allen, aspectele Bukowskiene fiind poate mai temperate in cartea asta.

Zic ca e autobiografica deoarece numele eroului e Jonathan A., e scriitor evreu si e desenat dupa chipul si asemanarea autorului Jonathan Ames. Povestea e saga eroului alcoolic care isi cauta cale de vreo 20 de ani prietenul din copilarie care l-a invatzat sa bea si cu care a avut prima relatzie sexuala, gay, la o betzie. Autorul insista ca nu e gay, ca a fost doar un gest de prietenie ca ala din Brokeback Mountain si ca sa ne dovedesca asta ne povesteste si despre relatziile sexuale avute intre timp cu femei, de la prima ejaculare precoce si pana la povestea de dragoste neimplinita cu o gagica care nu era de nasul lui. Confidenta eroului e o matusha cu cancer de san care si-a trait viatza la maxim si acu e internata la azil.

Pana la urma in cartea asta se rade si se plange in masuri egale dar se merge mult si pe sentimentalisme (ex: deprimarea eroului dupa atacul de la World Trade Center iar la final o morala destul de patetica in care eroul se recunoaste invins in fatza misterului feminin). Cu alte cuvinte, daca e sa ne raportam la autori cu interese similare, e mai aproape de Adrian Tomine decat de Daniel Clowes dar parca nici subtilitatea lui Tomine nu o are. In sensul ca Tomine e si grafician si isi complementeaza perfect dialogul cu grafica, in timp ce Ames e un scriitor care si-a angajat pe cineva sa deseneze pe marginea chestiilor pe care le avea de spus.

Versiunea hardcover a volumului arata foarte bine, cu o sticla de bere in basorelief pe coperta. Hartia foarte faina, grafica alb negru, destul de misto.

- plusuri: umorul, conditiile grafice
- minusuri: unele sentimentalisme care banalizeaza povestea
- recomandare: fanilor Woody Allen, Charles Bukowski, Adrian Tomine