Legendele Olimpului

Moebius 2 : Arzach
de Moebius

Moebius e, cum ar veni, pilonul de baza al benzii desenate frantzuzesti din ultimii 30 de ani. Poate nu chiar ultimii, ca a cam lenevit recent, dar oricum vro 30 de ani tot se aduna din cei 70 pe care i-a trait pana acum.

Omul asta, pe numele de fata Jean Giraud, a stiut sa se invarta, a primit pana si titlul de Cavaler al Artelor de la presedintele Frantzei iar Federico Fellini i-a scris o prefatza. Acu 10 ani lua World Fantasy Award si era inclus in listele Hall of Fame ale tuturor distinctziilor din industria BD. Premiile care au justificat aceasta includere sunt prea multe ca sa fie enumerate, dar sunt echitabil acordate atat de partea americana (Eisner, Harvey) cat si de cea europeana (Angouleme, Max & Moritz). A fost lider de scoala BD in Europa si a luat America pe sus cu revista cult de benzi desenate Heavy Metal, care a nascut si un film antologic care va fi remakeuit de David Fincher. A ajuns si pe la Marvel colaborand cu insusi Stan Lee (creatorul Spiderman, Fantastic Four etc.) iar printre amicii sai (si oamenii cu care a facut schimb de idei) se numara animatorul Miyazaki (Howls Moving Castle), regizori ca Alejandro Jodorowsky, Luc Besson, George Lucas si o gramada de scriitori SF pt care a desenat copertzi de cartzi (Vonnegut) sau rockeri pt care a desenat copertzi de albume (Jimmi Hendrix). Si i se aduc multumiri pe genericul de la Starcraft.

Cu munca lui ne-am intalnit fara sa stim in filme ca Alien, Abyss, Blade Runner, Tron, Star Wars, pentru care a contribuit cu machete pentru diverse personaje, costume si decoruri iar filmul lui Luc Besson, The Fifth Element, este sub aspect vizual creatzia lui Moebius (minus costumele, create de Jean Paul Gaultier). A fost implicat si in proiectul ratat al lui Jodorowsky de a regiza Dune care n-a fost sa fie, dar un castig tot a fost, si anume o fructuoasa colaborare Moebius-Jodorowsky materializata in seria Incal (sursa de inspiratzie a filmului lui Luc Besson).

Orishicum, Moebius nu e cunoscut doar ca designer si grafician, o buna parte din opera sa BD fiind scrisa chiar de el. Dintre lucrarile scrise+desenate de el au iesit in evidentza:

• westernul Blueberry, inceput in anii 60 in colaborare cu belgianul Jean Michel Charlier si continuat pe cont propriu, care a inspirat si o ecranizare cu Vincent Cassel acu 5 ani
• povestirile SF adunate sub eticheta Universul Moebius, care au fost in mod laudabil adunate, ajustate si traduse in engleza in colectia de 11 volume Moebius: The Collected Fantasies of Jean Giraud, azi la mare pretz in inimile si portofelele colectzionarilor de benzi desenate care nu pricep limba franceza; valoarea colectiei Moebius e data si de prefetzele si postfetzele consistente in care editorii si chiar Moebius rememoreaza circumstantzele in care a fost scrisa sau publicata fiecare poveste.
  

Imparteala celor 11 volume e dupa cum urmeaza*:

• Volumul 0 : povestile porno ale lui Moebius;
• Volumul 0.5 : early works, schitze publicate prin ziare si un interviu in format grafic;
• Volumele 2 si 3: lucrarile de capatai Arzach si Airtight Garage, pe care le gasesti prin top 10-ul celor mai importante benzi desenate din istoria francofoniei, puse de critica franceza cam pe acelas calapod cu Watchmen;
• Volumele 1,5,7,9: ciclul Aedena, un fel de roman grafic care nu prea avea rost sa fie serializat in halul asta, o singura carte cu toate cele 4 partzi ar fi fost ideala;
• Volumele 4,6,8: diverse colaborari si chestii care fac legatura cu alte opere celebre pentru care Moebius a fost doar grafician - un western (in conexiune cu seria Blueberry) si cateva povesti SF in dulcele stil clasic, in care se regasesc elemente de design din filmele inspirate de grafica lui Moebius.
  

Iata ca avem aici volumul 2 al pomenitei colectii si totodata primul meu contact direct cu banda desenata a lui Moebius. La statutul de legenda al artistului, ma asteptam la niste cartzi cu paginile suflate in aur si emanand o raza de lumina spirituala la deschiderea copertzilor, mai ales ca Moebius e vazut ca un fel de guru in domeniu, iar Arzach e ridicata in slavi cam la nivelul operelor importante ale lui Alan Moore**.

Cu ocazia asta mi s-a confirmat o banuiala mai veche ca francezii sunt un popor tampit. Cum sa compari romane in toata regula cu Arzach, un grup de 4 povestiri a cate 5-6 pagini fiecare (de fapt Arzach e doar prima dintre ele, de vreo 4 pagini, restul sunt spinoffuri). Grafica e destul de bruta (la un moment dat chiar nasoala) iar calitatzile lui Moebius reies abia in panourile mari, in care autorul are loc sa dezvolte decoruri populate cu detalii si arhitecturi ireale, marca inregistrata a graficianului.

Trebuie totusi sa judecam in context. Cea mai mare parte din ce se gaseste in cele 11 volume ale colectziei Moebius sunt chestii publicate la finele anilor 70, cand erau capabile sa stabileasca noi standarde in Europa si sa minuneze publicul american (unele povesti au aparut initial in revista Heavy Metal). Arzach a aparut cu mai bine de 10 ani inainte ca Watchmen sa ofere o perspectiva adulta sau filozofica asupra povestilor cu supereroi adresate pana atunci copiilor. La data respectiva, banda desenata a lui Moebius contzinea povesti SF solide, ce puteau sta cot la cot cu literatura unor Arthur Clarke, Ray Bradbury, Roger Zelazny. Astazi, povestile americane cu supereroi au evoluat pe teritorii inovatoare, in timp ce povestile lui Moebius raman intzepenite in SF-ul shaptezecist si imbatranesc destul de rapid.

Asadar, in anii 70 Arzach aducea ca inovatzii o banda desenata muta, cu peisaje fantastice, simboluri falice si un erou care se plimba pe ici colo calare pe un pterodactil. Ne raportam la o perioada in care chiar si mainstreamul frantzuzesc insemna TinTin si Rahan, asa ca e clar ca impresioneaza cand apare un personaj din Arzach cu un penis atarnand pana la genunchi. As vrea sa povestesc ce se intampla in volumul asta dar n-are cum sa se intample mare lucru, nu e destul loc pentru asta: tipul ala cu pterodactilul zboara peste niste campii dubioase, se bate cu o gorila cu putza mare si spioneaza gagici dezbracate. Ceea ce dupa mine are meritul de a rezuma esentza spiritului francez. Volumul e totusi interesant prin anexele sale, cu povestiri in care lumea lui Arzach interfereaza cu a noastra. Cea mai haioasa poveste e cu presedintele Frantzei care se duce la Lovecraft sa ii ceara permisiunea de a organiza un safari in lumea de dincolo, adica din Arzach. Mai e una in care Moebius se duce cu nevasta intr-o excursie si se trezeste transbordat in Arzach. Si mai e una cu un putzoi care se plimba printr-o jungla recitand poezii de Rimbaud.

Deci pe ansamblu Moebius 2 e un grupaj de povestiri destul de solid dar care incearca in mod artifical sa umfle importantza materialului original, o povestioara de 5 pagini. Sunt de acord cu umflarea prin spin-offuri, dar nu sunt de acord cu umflarea prin prefetze si postfetze in care editorii impreuna cu Moebius fac o polologhie freudiana despre constient si inconstient si importantza lui Arzach in acest context. Macar Moebius recunoaste ca a inceput proiectul ca o poveste heroic fantasy si ulterior a realizat ca fara sa vrea subconstientul sau a populat povestea cu simboluri sexuale, asa ca a mers pe directzia crearii unui amestec tulbure de Freud si Lovecraft, incurajat de reactziile pozitive ale criticii (franceze). In sfarsit, o alta metoda de a umfla importantza lui Arzach e faptul ca eroul calare pe pterodactil apare in numeroase cameo-uri, prin toata opera lui Moebius, devenind astfel un fel de marca comerciala a sa.

* Avertizez ca o parte din continutul acestor volume a fost republicat intr-un format mai naspa de Dark Horse, in anii 90. Singurul volum Dark Horse care aduce ceva in plus fatza de colectzia celor 11 volume e The Man from Ciguri, sequel direct al volumului Moebius 3.
* De fapt editorul volumul, in prefatza, compara volumul chiar cu Watchmen (desi din alte partzi am aflat ca abia volumul Moebius 3: Airtight Garage ar merita asa o comparatzie).

- plusuri: o lucrare importanta pentru colectzionari si pentru istoria BD, conditziile grafice oferite de colectzia Moebius sunt superioare celorlalte reeditari
- minusuri: povestea originala are dimensiuni ridicol de mici si a fost umflata cu pompa pentru a completa un volum de 100 de pagini
- recomandare: colectzionarilor si istoricilor BD