Thursday, October 28, 2010

Metahorror



















Where the bodies are buried

de Kim Newman

Pedigree: - Premiul British Fantasy (pt. culegere de autor)

In general, ca sa recomand o carte drept "lectura obligatorie" trebuie sa pluseze pe ambele planuri - atat la calitatzi literare cat si la idei/mesaj. Cartea asta e totusi obligatorie, in ciuda faptului ca stilul lui Kim Newman e mai degraba jurnalistic decat literar. Relevantza si elocventza mesajului ridica lucrarea atat de sus incat austeritatea stilului nu mai conteaza. Cu sigurantza, de partea cealalta a baricadei, exista multe cartzi frumoase despre nimic, cu autori specializatzi in a invarti lingura in zacusca de cuvinte.

Volumul Where the Bodies are Buried are o structura interesanta, e un calup de 4 povestiri vag conectate, toate avand acelasi titlu (Where the Bodies are Buried 1,2,3 si 4) si toate invartindu-se in jurul unei fictive francize de filme horror cu titlul...Where the Bodies are Buried. Cele 4 povesti au fost publicate separat in diverse best of-uri ale anilor 90, apoi in anul 2000 au fost adunate in acest volum hardcover subtzire (140 de pagini) dar foarte elegant, castigator al British Fantasy Award in anul cu pricina:
  • Cel mai tare segment mi se pare Where the Bodies are Buried 3: Politicienii deontologi si presa britanica lanseaza ideea ca violentzele cotidiene sunt cauzate de filmul horror, si pe post de tzap ispashitor acuza filmul (fictiv) Where the Bodies are Buried (un fel de Friday 13 despre un PDList corupt, omorat de cetatzeni si intors din mortzi sa se razbune pe acestia). Drept consecintza, intreaga Anglie e luata de val, politicienii fac agenda electorala din interzicerea horrorului, cetatzenii vandalizeaza rafturile videotecilor care inchiriau filme horror, copiii prinsi cu comicsuri horror sunt internatzi la ospicii, televiziunile sunt obligate sa scoata din grila filmele de gen, pana si filmul Apocalypse Now e cenzurat, eliminandu-se scena in care Marlon Brando zice "the horror...oh, the horror" iar Stephen King si Clive Barker scapa ca prin urechile acului, lepadandu-se de horror si incepand sa fie promovatzi ca autori de "fiction magique". Presa si politicienii jubileaza, ignorand o crestere ingrijoratoare a criminalitatzii sexuale si evolutzia presei becalizate orientata spre promovarea sexualitatzii deshantzate, a ororilor gen Stirile de la ora 5 si a marlaniei politice. Am ramas mut de uimire in ce priveste acuratetzea cu care, cu mai bine de 10 ani in urma, povestea lui Kim Newman prefigura si satiriza cultura, mass-media si politica romaneasca actuala;
  • A doua favorita a mea este Where the Bodies are Buried II, o foarte misto reprezentare a sistemului de lucru de la Hollywood, mi-a adus aminte pe alocuri de diverse filme care satirizeaza sistemul hollywoodian: Wag the Dog, Ed Wood, Boogie Nights si, poate cel mai expresiv, recentul Whatever Just Happened? Povestea are ca personaj central pe insusi scenaristul filmului horror de care ziceam mai sus (Where the Bodies are Buried), emigrat la Hollywood inca de dinainte sa inceapa scandalul britanic din povestirea precedenta. Scenaristul e obligat sa faca filmul ca sa intre in gratziile marilor companii de film iar proiectul sau original e terfelit de interventziile producatorilor: printre altele, filmul e umplut de actritze porno cu ambitzii de vedete mainstream iar scenaristul e obligat sa bage la finalul filmului un cliffhanger pentru o eventuala continuare. Decaderea se accelereaza cand e silit sa-si dea acordul pentru crearea unei francize cu inca 4 continuari regizate de tot felu de ageamii care ajung astfel sa fie propulsatzi in industrie pe munca artistului original. Povestea e, din nou, punctata cu delicioase mistouri la adresa lui Clive Barker (de la care eroul povestii plagiaza niste idei) si mai ales Oliver Stone (care si-a inceput cariera cam sub aceleasi auspicii, cu filme de gen ca The Hand, Conan Barbarul si Tango Macabre);
  • Dupa cum am pomenit deja, filmul fictiv in jurul careia se invarte acest volum era despre un consilier de primarie omorat si intors din mortzi sa bantuie pe cetatzenii vigilentzi care i-au pus capat carierei. Povestirea Where the Bodies are Buried (originala) il are in centru chiar pe PDListul care a inspirat scenariul problematicului film. In mod accidental, acesta ajunge sa vizioneze filmul, dupa care viatza si cariera sa incep sa alunece incontrolabil pe fagashul horror dat de scenariu: mediul de afaceri il corupe, electoratul se intoarce impotriva lui, nevasta il paraseste si tentatzia de a face o crima incepe sa-i dea tarcoale. Omul incepe sa se indoiasca de propria existentza si sa se intrebe daca nu cumva e doar un personaj fictiv cu destinul determinat de scenaristul din precedenta povestire;
  • Where the Bodies are Buried 2020 e o distopie ce are loc cu 20 de ani in viitor, intr-o epoca in care filmul Where the Bodies are Buried capata statut de film cult si un intreg  mythos se dezvolta in jurul conceptului sau. In lumea futurista din poveste, o noua religie, Modelismul, a concesionat Liechtensteinul si face concurentza Vaticanului ultraliberal care si-a terfelit principiile pana la a accepta presiunile Uniunii Europene de a permite femeilor sa devina preotese. Cica Modelistii astia s-au dezvoltat prin actziuni de gherila spirituala, trimitzand, in zone afectate de razboi si catastrofe, misionari care sa shantajeze victimele oferindu-le ajutor umanitar in schimbul semnarii de contracte pe viatza cu biserica. Plotul povestii e legat de un remake al filmului Where the Bodies are Buried, filmat in anul 2020 cu o noua tehnologie 3D. Pe cale sa fie lansat in Europa, filmul trebuie auditat de o comisie de cenzori UE cu reprezentantzi din partea Vaticanului si un calugar Modelist habotnic care considera ca filmele 3D sunt unealta Diavolului. Foarte misto e teen-slangul folosit de personajele adolescente din anul 2020, un soi de dialect cocalar combinat cu abrevieri de messenger si SMS. Trebe musai sa dau si un exemplu, e mult prea cool:
(doua pitzipoance se intalnesc pe holul liceului):
- What's word? 
- What's tale, nightingale? 
- You scan devastee. Hard night with Jimmy? 
- One hopes. 
- Serious, girlchik. You scan like death. 
- I had bad dreams. 
- Condolences. 
- Processed. 
- Care, Stace. Take chance none. For me, please. 
- Nichevo. I can process and perfect.

In doar 4 povestiri, foarte concis, foarte eficient si cu un umor care era sa-mi provoace insuficentza respiratorie de atata ras, Kim Newman reuseste sa reprezinte perfect conditzia culturii populare si a genului horror in particular, precum si motoarele care stau la baza evolutziei acestora atat in planul politicilor culturale cat si prin prisma constiintzei colective. Toate astea justifica din plina eticheta de metahorror atribuita volumului.

Pe Kim Newman l-am prezentat mai pe fuga aici, cu informatii generale, dar iaca a venit si ziua in care sa povestesc despre el in cunostintza de cauza. Newman e un englezoi pur sange, jurnalist rock, erudit al culturii horror si recenzor pentru Fangoria si RottenTomatoes. Astea conteaza mai putin, importanta e mostenirea literara pe care ne-o tot lasa de vreo 20 de ani incoace si sper ca multa vreme de-aci incolo. Pana recent romanii nu prea aveau unde-l citi (are o poveste intr-una din recentele antologii de la Nemira), capitol la care se pare ca stam mai prost si decat martzienii: in 1994 una din povestirile lui Newman a fost trimisa cu o sonda pe Marte.

Newman e un epigon al lui Terry Pratchett prin aceea ca majoritatea lucrarilor lui folosesc personaje si locuri comune, pe care le tot amesteca intre ele sau le concubineaza cu personaje celebre sau obscure din literatura universala sau personalitatzi din lumea reala. Cele mai cunoscute lucrari ale mustaciosului sunt trilogia de istorii alternative Anno Dracula si ciclul de povestiri politziste  cu tenta oculta Diogenes Club (inspirate de opera lui Conan Doyle). Newman e adeptul pastishei, intertextualitatzii si reutilizarii de simboluri din cultura populara, de regula incadrate in istorii alternative si puse in slujba comentariului socio-cultural. Ciuca favorita a mistourilor lui Newman sunt industria cinematografica, mass-media si Romania (cu precadere tziganii care joaca roluri importante in mai toata opera sa, de regula aparand in roluri de vampiri). Nu stiu cat e de atent Newman la situatzia actuala din Romania, dar luand drept inspiratzie doar stirile din ultimul an ar avea material pentru un roman de exceptzie.

Desi povestirile din ciclul Where the Bodies are Buried pot fi citite fara o incursiune prealabila in opera autorului, e de mentzionat ca, asemenea lui Pratchett, acestea recicleaza personaje dintr-o serie de romane mai vechi, si anume:
  • The Quorum, o poveste faustiana in care un magnat mass-media le promite unor tineri ca le va asigura cariere de succes atata vreme cat acestia sunt dispusi sa isi tortureze un prieten;
  • Life's Lottery, un roman experimental la persoana a 2-a in genul celor "interactive", care il pun pe cititor sa ia decizii in locul personajelor si, in consecintza, sa sara la cutare pagina. Romanul e atat de shmeker ca poate fi citit si cap-coada, ca o dezbatere pe tema liberului arbirtru si a predestinarii;
  • Jago, un horror traditional in vana lui Lovecraft despre un sat invadat de bazdaganii.
Anul viitor, 2011, trilogia Anno Dracula, out of print, foarte scumpa si rara in editzia originala, va fi reeditata in regim paperback si extinss cu cateva capitole (plus un al 4-lea roman in 2012) care sa dea mai multa coerentza seriei (ca si volumul de fatza, romanele Anno Dracula au fost alcatuite tot din nuvele lipite cu superglue si in versiunea originala nu s-a prea asigurat o continuitate logica). Luna viitoare apare si volumul final al trilogiei de culegeri de proza scurta Diogenes (Mysteries of the Diogenes Club). Primele doua volume, finaliste World Fantasy, au fost sold-out in 2-3 luni si se vand azi cu peste 100 USD bucata (desi-s paperback si nu prea dichisite).
    - plusuri: comentariu socio-cultural-politic de nota 10, umor cat incape, volum elegant cu autografele autorului, editorului, prefatzatorului si ilustratorului 
    - minusuri: volum greu de procurat, povestirile pot fi gasite mai usor separat, in antologiile Dark Voices/Dark Terrors publicate in UK in anii 90; stilul lui Newman nu e prea elevat (poate fi tradus in romana mult mai usor decat Pratchett)
     - recomandare: lectura obligatorie; totusi, pentru efect maxim e necesara oarecare cultura generala cinefilica si o afinitate pentru umorul gen Woody Allen

    5 comments:

    Bussines Agent said...

    off-topic: iti doresti propriul tau domeniu? eu iti pot oferi domeniul gratuit (.ro, .com, .org, etc.) si hosting gratuit pe perioada nelimitata. Te-ar interesa oferta mea? http://free-hosting.director-promovare.ro

    Anonymous said...

    Bussines Agent, ce-ar fi sa sugi pula?

    Skandalouz said...

    Genial raspunsul pt analfabetul "Business" Agent!!! Ma enervez constant cand autorii blogurilor accepta si apoi ignora asemenea comentarii.
    Thumbs up Anonymous whoever you are!

    Merkaba said...

    almost off-topic: As dori sa iti iau un interviu cu tema asta. Daca esti de acord, te rog, lasa mi o adresa de contact. Multumesc

    Aron Biro said...

    manelesux@yahoo.com, ofcourse.