Monday, June 09, 2008

Muzica vorbita pe la spate - Mai 2008

O sa ma-njuratzi, dar albumul lunii pt mine e Tiamat - Amanethes. E cu intarziere de vro 2 luni caci in rastimpu asta n-am avut rabdare sa trec de piesa a doua a albumului dar dupa ce mi l-am pus pe ipod mi s-a facut in cap lumina. Gasesc laudabila schimbarea de stil a trupei, care are inca ouale necesare sa faca experimente, ceea ce nu se poate spune de altzi colegi de generatzie care ori au transformat experimentul in trend, ori si-au bagat picioarele in experiment de spaima fanilor. E drept ca se aud si la Tiamat niste latraturi reminiscente din primele albume, dar gaselnitza e limitata la vro 3 piese care cu greu pot tenta pe cineva sa se gandeasca la un album "back to the roots". Partea nasoala e ca fiecare piesa luata separat e cam simplista dar luate laolalta dau unul din cele mai diverse albume Tiamat, mai ales ca-s o gramada de piese si ai de unde alege. Ce-mi place cel mai mult e ca trupa a lasat deoparte influentzele Pink Floyd, le-a redus pe cele de la Sisters of Mercy, orientandu-se intr-o directie neglijata de trupele de gen europene, anume spre goticul american punkist si death rock al unor Danzig sau Christian Death.

In Extremo sunt o mare trupa nemtzeasca al carei show unic (cimpoaie, heruvimi grasi cantand la harpe) a fost anuntzat pentru August la Sibiu, sper ca nu s-au razgandit, ca e singurul concert din Romania care mi-a trezit anul asta interesu. Cand eram eu mic, In Extremo copiau pasaje intregi de la Skyclad si de la Rammstein, dar pana la urma si-au construit propria identitate si azi sunt o trupa solida cu un show de rock medieval mai mare dragu care ar trebui apreciat de naivii care s-au lasat furatzi de abureala numita Haggard, unde singurul aspect medieval e grohaitul aluia de la voce. Din pacate cred ca la Sibiu o sa fim maxim 5 inshi, pe siteul metalfan stirea concertului abia a reusit sa smulga un "hmm, interesant". Deci e un album nou de la astia, Sanderkrieg, care nu e neaparat merituos, dar folosesc ocazia pentru a va trimite la albumele mai vechi ale trupei cu cateva piese care mi-au incantat tineretzile:
Einsturzende Neubauten a scapat ca prin urechile acului de top 10-ul meu de anul trecut, motivul fiind ca pur si simplu am uitat de ei si dupa aia n-am mai rectificat, fiind de parere ca posturile unui blog tre sa fie la prima mana si fara editari ulterioare. Anul asta Neubauten au revenit cu Jewels, un album aproape dadaist prin aceea ca trupa l-a compus tragand la sortzi piese mai vechi pe care le-au folosit ca referintze incrucishate pentru a le compune pe cele de pe album. Un recenzor zicea ca e un fel Scrabble muzical - trupa a tras la noroc litere si a facut ce a putut sa scoata niste cuvinte coerente. Din pricina asta, albumul suna ca un remix, desi nu e neaparat un remix, piesele fiind nou compuse si nou inregistrate, doar ca-s alcatuite asa ca un fel de colaj de elemente stilistice scoase din toata istoria grupului. Albumul a fost publicat pentru comunitatea Neubauten intr-un ritm de o piesa pe luna, pe masura ce materialul a capatat forma. De sunat suna mai bine decat ar parea sa produca o metoda atat de dadaista de compozitzie si are de toate, balade, kraut, noise, ambiantza gen Brian Eno si chiar o piesa numita Magyar Energia. Dedicatzie speciala, piesa pe care a cantat-o si Maniac in deschidere la Current 93 (sper ca mi-atzi citit cronica de pe msf la Roadurn).

Ascend - Ample Fire within
e inca unul din proiectele Sunn O))), care e un pic mai altfel decat am fi tentatzi sa credem, prin aceea ca-l are la chitara pe marele om care a fost chitaristul Soundgarden, ala cu nume de turc, care aduce un plus de culoare prin solouri de chitara foarte contrastante cu muzica balacita si namoloasa cu care ne-a obisnuit Sunn O))). Si nu doar solouri de chitara, mai e si un invitat cu voce de bluesman betziv si tot felul de gaselnitze care fac materialul mult mai divers decat retzeta clasica Sunn O))).

Mugison face valuri cu un produs care nici macar nu e oficial. Nu obisnuiesc sa ascult bootleguri live inregistrate cu reportofonul dar asta a lui Mugison e cu totul deosebit. Suspectez ca n-a fost tocmai reportofon aparatul ala, caci concertul suna foarte bine, e luat din turneul canadian alaturi de Queens of the Stone Age, in care Mugison prezinta versiuni inedite ale pieselor colorate cu mult umor si urland dupa fiecare piesa Please buy our CD, it is only ten dollars, only TEN!. Iata ca au iesit si doo clipuri de pe ultimul album:
In anii 90 exista o mare trupa americana underground pe care n-o asculta nici dracu si care era o varianta mai experimentala a lui Opeth. Le zicea Maudlin of the Well si erau apreciatzi unanim de toti consumatorii de muzica underground, mai putzin de rockerii romani. Daca as fi un rocker kknr, as zice ca Maudlin dadeau lectzii lui Opeth. Dar, cum consider ca mai bine taci daca nu poti vorbi de bine o trupa fara sa o prezintzi in contrast cu alta, si cum cel mai castigat om e ala care le asculta pe amandoua, ma opresc la a zice ca Opeth au un album nou (de care vorbim data viitoare) si ca Maudlin au dat ortul popii si din cenusha lor s-au nascut Kayo Dot, un proiect care s-a indepartat de muzica metal si s-a preocupat exclusiv de experimente, din cele mai diverse, de la drone la jazz. Noul album se numeste Blue Lambency Downward si e de salutat faptul ca nu mai contzine material drone ca albumul precedent, ci muzica pe bune, pe care grupul o promoveaza prin restaurante, dupa cum indica mostra asta. Albumul nu e la fel de boring ca mostra dar muzica oricum se invarte prin genurile ezoterice (saxofoane, viori etc.), cu momente de jazz mai antrenant pe ici pe colo.

Grand Magus e o trupa importanta prin aceea ca ni l-a dat pe actualul vocal Spiritual Beggars. Dar l-a si luat inapoi, caci Beggars freaca menta de o vreme sub auspiciile problemelor in care e implicat creierul trupei (reuniunea Carcass si relatzia cu gagica posesiva de la Arch Enemy). Asa ca pana una alta Grand Magus a scos un album care, oricat mi-ar placea vocea barbosului asta, seamana mai mult cu Hammerfall decat cu Beggars. Sunt si niscaiva piese reusite, dar pana la urma e un heavy metal eroic cu un sound mai putzin gay si cu cateva momente doom. Fanii heavy metal n-au nici o scuza daca ignora un album de nivelul asta.

Ihsahn - angL. Exista doua persoane pe planeta cu numele Ihsahn: un rocker din Galatzi, patron al siteului www.metalact.com, si vocalul trupei de pionierat a black metalului norvegian, Emperor. Ascultand albumul asta, imi lasa impresia ca albumul precedent a fost cantat si compus de tipul din Galatzi, in special datorita influentzelor horror rock din partea lui King Diamond. Diferentza e de la cer la pamant, primul album avea un sunet de toaleta, asta e mare, orchestral, cu solouri de chitara flamboaiante, momente psihedelice si vocalu de la Opeth invitat pe o piesa. Din pacate de multe ori piesele se ratacesc in demonstratzii de circ virtuos incercand cu disperare sa umple papucii lasatzi la usha de Arcturus. Poate e totusi momentul unei reuniri Emperor cu acte in regula (=album). Iaca piesa cu ala de la Opeth.

Polkadot Cadaver e trupa nascuta din cenushile Dog Fashion Disco, care, alaturi de System of a Down, duc prin istorie stindardul Faith No More, fiind vinovatzi de unul din albumele de top de acu 2 ani. Din pacate DFD s-au desfiintzat iar Polkadot Cadaver e un pic mai simplutz, mai spre radio rock dar asta e, sa nu cautam calu de dar la dintzi, bine ca nu s-au evaporat de tot. Iata un clip cu gagici. Si inca unu, cu genialul titlu Bring me the head of Andy Warhol.

Stille Oppror e un fecior emo care a scos un album solo melancolic si meseriash, ideal pentru fanii Anathema, Green Carnation, Porcupine Tree. Amicii zic ca seamana cu In the Woods, chestie care se remarca in voce dar proiectul de fatza e mai intim, adica mai solo si mai simplutz decat epopeile trupei pomenite. Cei care s-au umezit la concertul Anathema unplugged ar trebui sa guste materialul.

Anul asta o sa stam prost cu albumele stoner asa ca, pana la toamna cand iese noul Dozer, tre sa ne bucuram de
  • Torche - Meanderthal. Care e un fel de Dozer mai putin melodios si mai punk, asa ca e o recomandare strict pt stoneri, restul pot sa o ignore.
  • Si mai e The Sword - pe care o sa-i vedeti in deschidere la Metallica, astia-s pentru Black Sabbath cam ce e Woflmother pentru Zeppelin. Live sunt excelentzi, vezi bucata asta. In schimb vocea de Ozzy in mizerie ma cam calca pe nervi;
  • Mai adaugatzi la lista On a Pale Horse - A generation of vipers proiect stoner rock al chitaristului Slipknot, cu cateva piese beton dar o voce cam generica, dupa cum reiese din clipul asta.

8 comments:

Garm said...

Nu te injura nimeni man, ultimul Tiamat e foarte apreciat peste tot. Inclusiv in HMM a fost declarat albumu lunii. Daca ai ratat ultimu Moonspell baga-l si pe ala. Albumul anului.

Publicul care comenteaza stirile de pe metalfan nu e de loc reprezentativ pentru rockerii romani. Salut cu ocazia asta intoarcerea ta pentru o noua cruciada contra rockerilor tru de pe forumul ala :D.

Si albumu asta nou suna ca si cum ar fi fost compus de Ihsahn din Galati. Parca era mai simpatic la Emperor.

Li said...

polkadot cadaver prezinta grav!

Mike said...

de mai bine de 2 saptamani ascult continuu Sangerkrieg. IMHO, e un album cred cu mult peste tot ce au scos, iar piesa care da numele albumului, Flaschenpost si Tanz mit mihr sunt cred unele din cele mai bune piese scoase vreodat de in extremo.
Inca ramane alocuri o problema vocea dar nu ca in primele albume.
Si limba engleza ov corz care destul de maltratata pe coverul an end has a start.

krossfire said...

Nu stiu de ce , dar mi-ai facut pofta de Faith No More :D

cherrypick said...

Mi-o plăcut la Mugison că, deşi e normal să-şi promoveze cel mai nou album, o cântat câte o piesă de pe fiecare din precedentele (mare plus pentru interpretarea inedită a acestora).

La Stille Opprör se simte cel mai bine legatura cu In the Woods la piesa S.o2 (care dă numele albumului). Emo şi melancolic sau nu, sună foarte bine.

Tom said...

eu tot astept albumul ala green carnation

Rasend Herz said...

Tin sa te corectez in ceea ce priveste titlul ultimului album In Extremo. Acesta se numeste "Sängerkrieg" si nu "Sanderkrieg". :)

Numai bine.

Ema said...

M-a intepat inima cand am citit in acelasi context cuvintele "Grand Magus"si "gay"! Parca nu era cazul.Eu zic ca Grand Magus presteaza mai degraba un heavy metal epic cu momente doom, mai toate piesele sunt reusite si intradevar fanii heavy metal n-au nici o scuza daca ignora un album de nivelul asta.