Gorefest
Black Gas

de Warren Ellis

Black Gas e some serious shit. Cea mai pragmatica si lipsita de poezie poveste cu zombie pe care am citit-o, banda desenata se intinde peste 6 numere dintre care ultimul este lipsit de dialoguri, doar cu scene gory si imagini apocaliptice.

Warren Ellis e un autor BD fundamental, adica britanic. Are si o coloana la Suicide Girls cu expozeuri gen Andrei Gheorghe plus a brain. Numele lui e legat de distopia Transmetropolitan si Planetary (replica la League of Extraordinary Gentlemen), dar nu s-a dat inapoi nici de la povesti cu supereroi sau episoade cu Constantine.

E important faptul ca lucrarea e publicata la Avatar Press, una din companiile care nu impun absolut nici o restrictie de continut, motiv pentru care a facut casa buna de-a lungul vremii cu cam toate numele mari din industria BD, inclusiv Frank Miller, Alan Moore si a publicat chiar adaptarea BD a romanului The Drive-In, a lui Joe Lansdale. Astfel, Avatar Press nu au serii de mare intindere (6-10 numere) dar garanteaza o lipsa totala de compromis iar Black Gas este cel mai bun exemplu.

Black Gas e o poveste simpla si la obiect cu un ritm alert: un cuplu tanar se duce pe o insula sa fac sex, face, un vulcan erupe si imprastie un gaz negru care transforma in zombie pe toata lumea, mai putzin pe cei doi tineri care au reusit sa nu respire gazu. Tinerii se pornesc spre debarcader, se bat cu zombie, se urca in barca, reusesc sa scape apoi vad ca norul de fum a fost dus de vant pe mare si baiatul se transforma in zombie. Fata il omoara, ajunge pe continent unde norul a ajuns deja si toata lumea e zombie. Fata e salvata de un politzist care apoi se deprima si o omoara, lasandu-ne fara personaje principale. Apoi politzistu se plimba un pic singur, vede ca zombie incep sa faca sex unii cu altzii, pica o bomba atomica si BUM, moare toata lumea. Apoi unde a picat bomba s-a facut o gaura din care emana gaz negru care se ridica si acopera toata America. FINITO si la culcare.

Povestea e intinsa ca o atza legata intre inceput si final, n-are nici o abatere, dar reuseste sa fie sinistra datorita graficii excesiv de oribile, cu pagini intregi de carnagiu lipsite de dialoguri si prabusirea treptata a tuturor personajelor pana la finalul complet lipsit de promisiuni.