Thursday, May 05, 2016

Filme contra plictiselii: Orizont



Orizont

(regia Marian Crisan din Salonta, autorul lui Rocker)

Am o problema mare cu noile scoli de teatru/actorie care, cel putzin la Cluj, incep sa scoata pe banda rulanta doar actori si actritze sexy, spornosexuali debordand de narcisism si fatzaindu-si seara de seara sholdurile prin cafeneaua Insomnia, mereu dispusi la un performance impromptu pe care risti sa il confunzi cu un dialog normal intre doi oameni.

Daca tre sa faci un film despre Auschwitz nu te potzi folosi de ei ca risti sa itzi iasa o parodie softcore. Daca itzi trebe un actor mai grasutz sau mai uratzel, sa zicem un John Goodman sau un Buscemi romanesc n-ai nicio shansa. Tre sa mergi sa-i cautzi pe la Teatrul Maghiar, ca din scoala romaneasca nu mai ies decat tineri versatzi in recitatul de poezie erotica si performance-uri de awareness fiziologic. De fapt in general nu prea potzi sa-i bagi in filme de niciun fel, ca-s invatzatzi la scoala sa joace cu emfaza, cu schimonoseli si urlete - chestiuni necesare in teatru avand in vedere distantza fizica dintre public si scena, intre spectator si mecla actorului, dar in cinema e nevoie si de darul abtzinerii, al reticentzei in comportament, al subtilitatzii, care am senzatzia ca lipsesc cu desavarshire noii scoli narcisiste de actorie romaneasca.

In consecintza cand a avut nevoie sa gaseasca actori capabili sa joace "oameni din popor", sarmanul regizor Marian Crishan a fost nevoit sa apeleze la ajutorul Teatrului Maghiar pentru acest thriller adaptat dupa Moara cu Noroc a lui Slavici si actualizat pe probleme ardeleneshti curente (#mafiapadurilor, #coruptiaucide, #sexulucide). Poate notziunea de "Teatru Unguresc" o fi sunand asa mai de nisha, mai pentru minoritatzi, dar are acolo niste profesionisti cool si o oferta de teatru foarte bogata, pe care o frecventeaza la Cluj toate natziile de spectatori, fara nicio retzinere. In plus filmul Orizont e o poveste ardeleneasca ce beneficiaza din plin de limbajul ardelenesc al actorilor maghiari, precum si de statura si postura lor de fiintze umane normale. Nu acelasi lucru pot sa-l spun despre accentul ardelenesc maimutzarit de actorii din scoala oamenilor frumoshi (aici, Rodica Lazar si Emilian Oprea).

Exista si alte neajunsuri (de ritm si rima) ale acestei ecranizari, indelung analizate prin presa romaneasca in preajma lansarii. Eu unul aleg sa vad partea buna a existentzei acestui film, caci ma cam saturasem de cinema-ul de garsoniera si a fost o gura de aer proaspat sa vad ardeleni lentzi invartind lingura in oala cu sarmale si planificand pe indelete crime pasionale, de o cu totul alta savoare decat brutalitatea de taximetrist bucureshtean pe care o tot promoveaza "noul cinema romanesc".

In plus, avem aici si o rara tentativa de "genre movie", de thriller romanesc care sa nu arate ca un freakshow de Ferentari. Totusi, afishul de slasher american (Scream 5?) e o exagerare si nu se pupa cu tonul altfel sobru si traditzionalist, care nu se abate prea mult de la spiritul operei lui Slavici. Desi awarenessul legat de cultura pop s-a dezvoltat semnificativ de la hipsteri incoace, cinemaul romanesc e inca prea prudent si obsedat de critica autodepreciativa incat sa poata produce "genre cinema" 100% autohton. E inca o distantza enorma intre filmul asta si Shining.

Tuesday, May 03, 2016

Filme musai: Star Wars Episodu VII

Star Wars VII

(regia J. J. Abrams)

E foarte satisfacator a scrie despre noul film Star Wars, acu cand a trecut hypeu si nu mai intereseaza pe nimeni. E mai putzin frustrant decat a scrie despre lucruri inainte sa atinga acel nivel critic de popularitate care le face sa "merite" a fi discutate. De cand am inceput sa ma uit la Harry Potter si la filmele lui Wes Anderson pana si cu frizeritza am subiecte de discutzie, pe cand inainte fosta gagica nu mai avea rabdare sa asculte nici macar titlurile filmelor pe care i le recomandam. Pana la urma ce vrei, sa ma futzi sau sa ma educi? zicea candva o fosta colega de liceu. Asa ca de aici incolo voi scrie numai cronici din astea, ramase inapoia vremurilor.

Deci, cum ziceam, cateva impresii despre noul film Star Wars: scularea Fortzei:

Sa fi fost anul 1984-85, iarna, cand stateam cu labele intr-un lighean cu apa calda caci imi degerasera degetele la picioare in  Caminul Cultural, alaturi de colegii de clasa, in timpul proiectziei la Imperiul Contraataca. Ne dusesera cu scoala sa vedem un film despre victoria Republicii in fatza Imperialismului, unul din putzinele blockbustere americane care avusesera lumina verde sa ruleze in cinematografele comuniste la relativ putzin timp de la lansarea oficiala in State. Din pacate Ceaushescu avea sa moara inainte sa ne dea si Return of the Jedi si aveau sa mai treaca o gramada de ani pana sa vad incheierea glorioasa a trilogiei.

Nu imi inchipuiam eu atunci, cand lipaiam in ligheanul cu apa fierbinte sperand sa nu mi se amputeze degetu invinetzit, ca evreii vor pune mana pe aceasta saga a radicalizarii islamului si ca o vor rastalmaci in cheie feminist-parodica pana la dezintegrarea completa a viziunii de underdog stangist, anti-establishment, a lui George Lucas. Tzinand cont de planurile Disney de a extinde noua trilogie Star Wars in directzia modelului de succes al filmelor cu supereroi Marvel, ramane doar o chestiune de timp pana vom vedea batalii intre Jedi si Klingonieni, intre Spock si Vader, intre nava Enterprise si Death Starurile shubrede care se construiesc si se surpa in filmele astea mai des decat blocurile din cartieru Buna Ziua. Sa nu uitam ca si Superman vs. Batman parea candva un concept ridicol (de fapt cele mai ridicole profetzii pe care le-am facut pe acest blog s-au adeverit in ultimii 10 ani).

Insidiosul J. J. Abrams a pus laba pe Star Wars dupa ce mai inainte inshfacase franciza Star Trek, iar si mai inainte il pupa in cur pe Spielberg cu Super8 (in sperantza ca va acapara intr-o buna zi si franciza Indiana Jones, suspectez eu). Disney nu a cumparat francizele Lucas ca sa-i continue omului viziunea, ci pentru ca erau foarte monetabile. S-au kkt pe romanele licentziate pregatite de Timothy Zahn in anii 90 (ca baza literara pentru noile filme ale seriei), s-au kkt si pe ideile lui George Lucas. Ar fi fost ok daca o faceau de dragul unor idei mai cretze, dar mai fratzica filmul e decat un remake la episodul IV al seriei, filmat hyperkinetic pentru generatzia crescuta cu coca cola si MDMA in loc de lapte cu cereale.

Personajul negativ e un hipster cu coshuri ale carui figura si prestantza ii ironizeaza in egala masura pe Marilyn Manson si pe Darth Vader. Feminizarea rolului principal pozitiv e un pas in directzia sugerata mai demult de Tarantino ca filmele pentru geekshi trebuie sa invetze sa monetizeze si segmentul feminin, ignorat nepermis de mult. Am inceput si noi SF-istii sa avem gagici, si ne-am saturat sa le auzim cum se sustrag la o cafea de cate vrem sa le ducem la un film "de-al nostru". E laudabil totusi ca noua strategie Star Wars intinde puntzi intre aceste lumi.

J. J. Abrams e un specialist al filmului derivat - tot ce a facut el (inclusiv partzi notabile ale serialului Lost) paraziteaza intr-un fel sau altul o franciza clasica. Lucas se straduise cat de cat sa aduca in fiecare film Star Wars ceva nou, asumandu-si mereu riscuri (inclusiv riscul unor gafe gen Jar Jar Binks). Aici insa absolut nici un risc nu e asumat, avem doar un update tehnologic, ideologic si vestimentar grefat pe povestea originala, cu personajele originale substituite cu descendentzi ai lor:

Un descendent al lui Luke Skywalker se bate cu un descendent al lui Darth Vader care lucra la o versiune updatata a planetei ucigashe Death Star (al treilea start-up de acest gen!). Ambii se imbraca in versiuni de designer, cu modificari subtil-referentziale ale hainelor stramoshilor din filmele vechi. Primul chiar beneficiaza de ajutorul unui descendent al robotului R2-D2, in timp ce al doilea se foloseste de serviciile unui descendent al generalului nazist din filmele vechi, dar si de sfaturile lui Gollum (suspectat la randul sau de a fi un descendent al imparatului Palpatine). Protagonistii se bat iarashi in sabii, navele neo-rebelilor ataca iarashi planeta Death Star. Daca filmul ar fi fost romanesc, se infiintza ad-hoc o comisie de etica sa discute plagiatul. Noroc ca Abrams mai are curtoazia de a scoate de la naftalina actori ai filmelor originale, care sa-i legitimeze parazitismul (a mai facut-o si aducand un Spock muribund in noile filme Star Trek).

Daca Abrams a dorit sa demonstreze ca istoria este ciclica, ca toate-s vechi si noua toate, i-a reusit. Ramane de vazut daca urmatorul episod va fi un remake la Empire Strikes Back (faptul ca eroina se duce pe alta planeta sa se antreneze cu mentorul ei ma ingrijoreaza deja), sau daca filmul asta s-a dorit doar o recapitulare in scopul uniformizarii audientzei si va exista totusi un fir narativ propriu noii serii. Eu unul m-am saturat de intrigi bazate pe Death Staruri si pe ghicitori legate de relatziile de familie - decat daca nu cumva ni se pregateste revelatzia ca Leia a comis totusi incest cu Luke, iar noua trilogie va sta sub semnul sloganului "I am your Mother!"

Sunt cam la limita cu decizia intre a include filmul asta in categoria celor musai de vazut sau a celor contra plictiselii. Mai trebuie sa astept macar inca un film sa vad daca acesta e punctul de abandon. Cum nu am abandonat seria nici la aparitzia lui Jar Jar Binks, si cum rebooturile lui Abrams la Star Trek mi-au parut simpatice, nu pot sa ma dezic inca in halul in care a facut-o CTP*.

*Nota: A fost la un momendat un conflict personalo-profesional amuzant intre CTP, care se tot straduia sa demonstreze cat de prost e filmul in comparatzie cu alea vechi, si Gorzo care incerca sa contraargumenteze ca alea vechi erau si mai proaste, cu argumente preluate de la criticii vremii. Ca membru al publicului tzinta al filmului, inclin mai degraba spre sentimentele oneste si neacademice ale CTP-ului. Attention span-ul publicului s-au schimbat enorm din anii 70 incoace, iar criticii fani Tarkowski nu cred ca sunt calificatzi in a judeca daca ritmul unui film Star Wars e sau nu prea alert. Sunt totusi mirat de tendintza ingrijoratoare a cronicarilor nostri de film de a-si face recenzii unul la persoana celuilalt, lasand filmele in plan secund. Uite ca si eu incep sa fac asta, asa ca ma opresc aici.

Sunday, March 13, 2016

Bilant 2015: Recommended reading

Back in business, dupa cea mai lunga pauza din istoria blogului revin cu bilantzul literar pe 2015. In mod normal trebuia sa fie un bilantz mai lung, pe categorii, dar creca o sa scurtez drastic postarile de blog ca ma apropiu de criza varstei mijlocii si am alte prioritatzi. In plus, lumea nu mai are nevoie de recomandari literare, are impresia ca eu iau ceva bani pe recomandarile astea sau ca m-a pus SRI-ul sa le fac, atentand astfel la drepturi fundamentale precum liberul arbitru. Cica sunt in schimb la mare moda cartzile de self-help si psihanaliza cu care hipsterii incearca sa intzeleaga de unde vin si incotro se duc, plus cartzile de colorat pentru mindfulness, cu care sa te calmezi cand esti stresat la serviciu si te macina un after-glow cumplit de la team-buildingu de alaltaieri.

In privintza cartzilor, 2015 a fost de departe anul cel mai nasol, in care am citit o singura carte, cel mai putzin din cate am citit din clasa a II-a incoace, iar cartea pe care am citit-o in clasa a II-a (Copiii capitanului Grant) a fost mai buna si mai groasa decat aia pe care am citit-o anul trecut. Nu va lasatzi amagitzi de faptul ca am pus o gramada de recenzii pe blog, cartzile alea nu le citisem, doar mi le-au povestit prietenii. Eu nu mai am vreme de prostii din astea, fac recenzii doar din auzite. In viatza important e ce impresie lashi, nu ce faci cu-adevarat.

Acuma serios vorbind, tot ce am scris despre cartzi in 2015 facea parte din stash-ul fishelor de lectura acumulate in anii dinainte, cand aveam o viatza tihnita si puteam citi intr-un ritm mai alert decat apucam sa-mi notez impresiile. De la stadiul acela pana la ritmul de o carte pe an e un regres vecin cu simptomele de dementza. Asa ca recomandarile de mai jos sunt mai degraba titluri despre care am intuitzia ca ar fi cele mai interesante de anul trecut pentru cei care le vor imprumuta de la mine, decat pentru mine care n-am sperantze sa mai apuc sa le citesc:


Lucky Alan and Other Stories, de Jonathan Lethem
... asteptam de o gramada de ani revenirea lui Lethem la proza scurta ...



 Beneath the Oil-Dark Sea, de Caitlin Kiernan
... al doilea volum din best-of-ul celui mai important autor fantasy post-2000...


The Complete Kane (vol. 1-5), de Karl Edward Wagner
... integrala aventurilor lui Kane, seria heroic fantasy esentziala a anilor 70, intr-o editzie de lux de la Centipede Press ...


Consumed, de David Cronenberg
... debutul literar al inovatorului regizor, cu semne ca ar fi un omagiu adus lui Ballard ...



The Best of Nancy Kress, de Nancy Kress
... best of de autor fundamental al SF-ul social-feminist ... 



The Best of Gregory Benford, de Gregory Benford
... best-of de autor clasic al SF-ului hardcore, recomandat hipsterilor care dau share la stiri ScienceAlert fara sa intzeleaga ce scrie in ele ...



The Best Short Fiction of Graham Joyce, de Graham Joyce
... best-of de autor recent raposat, esentzial pentru fantasticului britanic ...
 


Reality by Other Means, de James Morrow
... best-of al celui numit candva "Rushdie al creshtinismului" ....




Trigger Warning, de Neil Gaiman
... realismul magic englezesc modern in cea mai elevata forma a sa ... 



The Children of Old Leech, de Ross Lockhart si Justin Steele (eds.)
... antologia anului, omagiu adus operei lui Laird Barron ...



Si inca o selectzie cu cele 5 BDuri pe care trebuia sa vi le cumparatzi anu asta:

Absolute Y the Last Man, de Brian Vaughan
... gender studies in format distopic, creca cea mai importanta BD aparuta in ultimul deceniu ...


Absolute Transmetropolitan, de Warren Ellis
... cea mai asteptata editzie definitiva a unei BD clasice...


Fatale, de Ed Brubaker
... Chandler meets Lovecraft, de la cel mai misto autor BD venit din mainstream-ul Marvel ...


Killing and Dying, de Adrian Tomine
... Alice Munro a benzilor desenate, dramedie vizuala intens codificata ...



The Complete Eightball, de Daniel Clowes
... Biblia satirei BD americane, opera fundamentala si profetica ...


P. S. In mod normal aveam si un top cu cele mai bune proze scurte citite anul trecut. Dar, cum ziceam, n-am citit mai nimic anul trecut si din ce am citit nu adun nici macar de un top 2.