Muzica vorbita pe la spate - inca 10 albume notabile

Probabil asta e ultimul articol despre muzica pana la iarna, daca nu cumva voi avea vreo epifanie la Faith No More. E vorba de albumele care n-au intrat in topul de semestru dar merita pomenite si poate chiar ar fi intrat in top daca le ascultam suficient.

Apoptygma Berzerk - Rocket science

Evoluata dintr-un proiect electro/industrial/goth, trupa asta cu nume imposibil practica azi un rock tzopaitor gen Voltaj, ideal pentru clubbing (intr-o lume normala, nu in Romania). La momentu de fatza trupa are si membri din defunctul proiect Kovenant (trupa black metal convertita in clona Marilyn Manson). Hitul albumului nu e prea grozav, dar restul pieselor devin destul de rapid adictive.
Alternativa: Deathstars cu discul Night Electric Night, alt proiect de goth rock stalinist cu legaturi inspre black metal (membri Dissection si Ophtalamia). Din pacate de pe albumul Deathstars cel mai misto lucru a videoclipul asta, in rest gasca continua sa stea in umbra lui Kovenant care cu sigurantza va rupe gura targului cand o sa scoata viitorul album, Aria Galactica.

My Dying Bride - For lies i sire

Dupa o balacareala de 10 ani, My Dying Bride se intoarce la soundul care le-a asigurat notorietatea, cu viori, lamentari si toate cele. Tre sa recunosc ca am cam saltat peste precedentul album (ala cu Deathless Kings) si e posibil ca schimbarea de stil sa fi fost anuntzata inca de atunci, dar poate e mai bine asa, For Lies I Sire readuce trupa acolo unde era acu mai bine de 10 ani, inainte sa-i vina vocalului ideea proasta de a da afara 3 sferturi din trupa si de a aduce in loc tot felul de adolescentzi si gagici de figuratzie. Mai sunt si niste piese naspa pe albumul asta dar in mare e o miscare incarcata de potentzial.
Alternativa: Mai slabutz decat MDB dar binevenit dupa mizerabilele albume precedente, avem si ultimul Candlemass - Death Magic Doom, din nou cu vocalu de la Solitude Aeturnus (care vine vara asta cu ambele trupe la Metalfestul din comuna Borcea)

Skyclad - In the All Together

Eram convins ca astia s-au desfiintzat. E vorba de o trupa englezeasca/irlandeza care in anii 90 erau cam unici pe scena metal, fiind veriga lipsa intre Jethro Tull si ceea ce in noul mileniu se numeste folk metal (Turisas, Korpiklaani, Ensiferum etc). Aveau cele mai tari versuri din metal (datorate poetului punker Martin Walkyier) si bagau la vioara cat zece Gogol Bordello. Acu vreo 10 ani s-au destramat datorita plecarii pomenitului poet si de atunci activeaza intr-un limbo existentzial cantand pe la festivaluri de bere si, in curand, la primul Metalfest romanesc (ala din comuna Borcea). Se pare ca venirea in Romania e justificata si de existentza unui album nou, In the All Together, care pare sa revina la vremurile bune, dupa o perioada in care Skyclad renuntzasera la metal orientandu-se spre coveruri folk dupa propriile piese*. Surprinzator, noul album vine si cu un clip, chestie foarte rara in istoria grupului.

Arkaea - Years in the Darkness

Astia sunt ramashitzele trupei Fear Factory care s-a decimat dupa modelul Negura Bunget (vocalu si chitaristul au anuntzat ca isi fac proiect nou si pe urma au anuntzat ca noul proiect se va numi tot Fear Factory, lasand astfel restul trupei cu ochii in soare). Avand in vedere ca oamenii lasatzi pe dinafara (toba si bassul) au determinat de fapt soundul FF (vocalul fiind un behait iar chitaristul un tocator obez), m-a interesat mai mult trupa Arkaea in care se aud piesele Fear Factory care nu vor apare niciodata pe un album Fear Factory. Avantajul major al Arkaea fatza de FF este ca, pe langa a avea tot ce-i mai bun din FF, are si un vocal competent, un pokemon adus de la Threat Signal. (hitul albumului aici).
Alternativa: De partea cealalta a baricadei, vocalul FF original, Burton Bell, si-a facut un proiect semi-ambiental/vocal/electro, Ascension of the Watchers, in care nu behaie dar incearca sa cante, ceea ce nu-i prea reuseste. Banuiesc ca in mintea lui Bell albumul ar trebui sa sune ceva gen Unkle, dar nu prea iese. Lipsurile lui ies cu atat mai mult in evidentza cu cat se inhama si la celebrul cover Sound of Silence.

Agua de Annique - Pure Air

Scorul Anneke - Gathering e cam 1 la 1. Anneke a scos sub egida Aqua de Annique un album unplugged beton, Pure Air, contzinand coveruri (Damien Rice, Alanis Morrisette, Frankie goes to Hollywood), piese cantate de Anneke pe la alte trupe (Ayreon, Within Temptation) si o gramada de dueturi misto (cu tipi de pe la Anathema, King Crimson plus ceva olandezi). Toate piesele suna BETON (vezi un sample) asa ca albumul pe ansamblu e mult mai misto decat recentul Gathering, dar are marele lips al materialelor originale.
Alternativ: De cealalta parte a baricadei, The Gathering au scos material proaspat, albumul The West Pole, dar si-au gasit o gagica nasoala, un pic mai urata ca aia noua de la Nightwish, cu o voce care n-are ABSOLUT nici o identitate, imitand-o pana la absurd pe Anneke. Ba i-au facut si freza si buzele ca la Anneke, creca si rochia e a ei, nu stiu pe cine vor sa pacaleasca (vezi clipul). Altfel, piesele Gathering nu-s defel proaste dar mi-e imposibil sa trec peste faptul ca trupa pare ca incearca sa-si pacaleasca fanii. Oricum, desi recomandarea de fatza e pentru albumul Annekei (care e BETON, repet), nu ocoliti noul Gathering, e mult mai misto decat ce au scos Nightwish dupa Tarja, de exemplu.

Voivod - Infini

Voivod cred ca isi da obstescul sfarsit dupa ce creierul trupei, chitaristul Piggy, a fost rapus de cancerul de colon. Asta e una din cele mai underrated trupe metal, probabil din pricina ca e canadiana (quebecoise chiar) si n-a avut niciodata o shansa comerciala in fatza colegilor de generatzie Metallica, Megadeth etc. Printre altele, Voivod il adaposteste de catziva ani pe insusi Jason Newsted (aici semneaza cu Jasonic), singurul om respectabil din Metallica. Albumul Infini n-are nici o pretentzie, e compus integral in jurul ultimelor riffuri si solouri salvate pe laptopul lui Piggy si poate e cel mai non-experimental album al unui grup care la vremea lui a fost destul de avangardist, cam prea avangardist pentru propriul bine.

Sunn O))) - Monoliths and Dimensions

Anul trecut Sunn au scos ultraelitistul disc vinil-only Domkirke, tras intr-o biserica norvegiana, dar in afara valorilor de colectie muzica n-a fost mare lucru, niste improvizatzii live remixate un pic de un anume Marhaug (de care auzisem pe vremea cand remixa piese Ulver si Merzbow). Anul 2009 aduce insa din nou un disc spectaculos, impanat cu invitatzi si mult mai complex decat banuiam. Monoliths and Dimensions are parte de 10-15 artisti pe fiecare din cele 4 piese (a cate un sfert de ceas). Avem invitatzii obisnuitzi ai trupei (Dylan Carlson de la Earth** - considerat inventatorul drone metal si autorul tehnic al sinuciderii lui Cobain, Oren Ambarchi - jazzer australian, Attila Csihar - singura voce de zombie realista din muzica metal). Avem si unii adusi special pt acest album, din care cei mai misto sunt un tip de 80 de ani care a fost trombonistul lui Duke Ellington, un trompetist vietnamez pe nume Cuong Vu si un muzicolog tot la vro 75 de ani care cica a adus in America instrumentul didgeridoo. De mare efect e piesa Cydonia, probabil cea mai maiestuoasa pe care a produs-o Sunn vreodata: trombon + mormaitul in ungureshte a lui Csihar + coruri de film horror (un cor masculin de zombie si un cor feminin de banshees aduse de la Viena). Musai de citit si interviul cu Csihar legat de contributzia sa la album si de semnificatzia titlului unguresc al piesei Megszentségteleníthetetlenségeskedéseitekért. Surprinzator, multe din recenziile serioase la albumul asta il catalogheaza drept jazz, iar doua din piese sunt dedicate lui Miles Davis si recent decedatei neveste a lui Coltrane.
Alternativa: trupa Maudlin of the Well, cu Part the Second, important din mai multe puncte de vedere: a.grupul e unul din cele mai avangardiste ale decadei, astia demult canta prin festivaluri de jazz desi au pornit ca un soi de varianta la Opeth; b.e primul album al trupei de 8 ani incoace, perioada in care membrii sai au produs tot felu de ciudatzenii cu proiectele Kayo Dot sau Toby Driver; c.e albumul care cred ca a inspirat recenta campanie de milogeala a grupului suburban clujean Truda; diferentza e ca Maudlin si-au pus albumul la downloadat gratis de pe propriul site si apoi au cerut donatziile sa-si acopere gaura, in timp ce Truda cere banii in avans si ne promite un album genial, in bunul spirit capitalist romanesc, gen Caritas sau FMI.

Devildriver - Pray for Villains

La capitolul ballsy-metal, aveam de ales intre astia si noul Lamb of God. Cele 4 bonus trackuri (din care un cover Maiden) si clipul cu zombie al piesei de titlu m-au indemnat sa-i aleg pe Devildriver, trupa fostului nu-metalist Dez Fafara (Coal Chamber). Albumul asta (de fapt toata cariera trupei) ar trebui sa le fie invatzatura de minte metalistilor care se plangeau ca astia cu nu-metalul sunt gay si vai de mama lor. Cel putin Devildriver astia ii fac pe Manowar in ce pozitzie vretzi. In plus albumul creste mult daca le urmaresti versurile, Fafara fiind unul din poetzii metalului actual (un fel de Coiotu mai inspirat).

Valhall - Red Planet

Un album nu grozav, dar foarte interesant: astia-s niste norvegieni care canta stoner, il au la tobe pe Fenriz de la Darkthrone si sunt produsi de insusi Phil Anselmo (Down, Pantera), la solicitarea lui Fenriz. Mie unu combinatzia asta mi se pare foarte ciudata dar, dupa un pic de studiu, are sens: Anselmo e clar un stindard al lifetsyleului stoner si totodata un fan declarat al metalului extrem norvegian, afinitate care i-a adus pe langa numeroase colaborari si o gramada de amicitzii cu oameni din mediile black norvegiene, printre care si pomenitul Fenriz. De partea astalalta, Fenriz e clar un fan al rockului betzivanesc (ultimele albume Darkthrone se apleaca vizibil spre Motorhead iar pe la inceputul anilor 90 initiase chiar un proiect Red Planet care suspectez ca s-a materializat intr-un final in trupa asta). Surprinzator, Valhall nu canta nici stonerul scandinav de succes (Spiritual Beggars) si nici nu se alatura clonelor Motorhead formate din blackeri (Chrome Division). Valhall sunt stonerul cel mai stoner care se poate, urmand la milimetru definitzia de dictzionar: ii imita la greu pe Kyuss, inclusiv prin productzia nisipoasa a albumului.
Alternativa: mai simpatic (="accesibil") dar mai putin interesant, e noul proiect hard rock al fostei voci Spiritual Beggars, Spice and the RJ Band, cu albumul Shave your fear. De cand a fost dat afara de la Beggars, Spice scoate albume pe banda, rareori cu aceeasi trupa (Mushroom River Band, Kayser si acuma astia) ceea ce sugereaza ca e nitzel inadaptabil.

Dalek - Gutter Tactics

Asta e o trupa de hip hop gotic care si-a luat numele din Doctor Who, isi scoate albumele sub supravegherea lui Mike Patton si hip-hoperii n-au prea auzit de ea, din pricina ca se invarte in general in medii rock (turnee cu Melvins, Isis si restul gastii de la Ipecac). Unii zic ca-s ca Einsturzende Neubauten daca ar fi cantat hip-hop iar o colega de servici incearca sa ma convinga ca n-au nici o treaba cu hip-hopul. Judecatz si voi.

p.s. Dream Theaterul e mizerabil

* a trebuit sa se inventeze wikipedia ca sa aflu si eu ce semnifica numele trupei Skyclad; cica e un nume atribuit unor ritualuri pagane ce implica nuditate.
** mi se pare foarte funny ca Kurt Cobain a cantat pe unul din demourile trupei Earth, abia acu am aflat

Si totusi se misca!

Doua chestii importante, epocale, etc (mai importante decat tot ce sa-ntamplat anu asta in Romania pe plan politic, economic si cultural, poate cu exceptia concertului Faith No More):

a. S-a deschis primul comic shop din Romania; la 20 de ani de la Revolutzie, gestul arunca o pata de rushine pe obrazul patriei; daca nu se deschidea, puteam sa ne prefacem in continuare ca benzile desenate nu exista; asa, suntem silitzi sa acceptam ca Romania e retardata cu ani buni fatza de restul planetei (exemplu: in Camerun, India si Senegal, si chiar in unele insule din Triunghiul Bermudelor exista comic shopuri de cel putzin 10 ani, cred ca doar Moldova, Coreea de Nord si Bulgaria au mai ramas pe dinafara). Am uitat sa zic, comic shopul e la Cafe Lente, in Bukale.

b. Au scos capul primii artisti BD produsi oficial de scolile romanesti (in stadiu embrionar deocamdata, caci sprijinul institutional ma tem ca e nul). Actualmente inca studentzi si studente, Adrian Tomine si Harvey Pekar ai Romaniei (din fericire, chiar ai Clujului), sunt de fapt e o gashca de fete care intretzine GlorioasaFanzina, prima revista BD cinstita din Romania (adica din aia trasa la xerox ca pe vremea American Underground si impartzita prin baruri). De vizitat musai si blogurile individuale ale fetelor (in blogrollul fanzinei).

P.S. Postu asta e doar inca un motiv sa-mi fac cont pe Twitter. Pe de alta parte, Zoso a facut cariera cu un blog de twitturi, asa ca nu ma simt vinovat.

Muzica vorbita pe la spate - top de semestru 1/2009

Avem acilea cele 10 albume de top ale primei jumatatzi de an. Reamintesc ca ordinea lor e aleatoare.

Crippled Black Phoenix - 200 Tons of Bad Luck

Faza cu postrocku e ca asta creca-i genul de muzica care a parcurs in cel mai scurt timp panta descendenta de la genial la penibil. Era asa intr-o toamna acu vreo 4 ani cand m-a apucat morbu, si pana in primavara nu mai suportam nici o trupa d-asta. Au iesit totusi anu asta doua albume notabile care mai reusesc cu greu sa tzina genul pe linia de plutire. Fiind atat de rare, am zis ca unul dintre ele ar trebui sa apara macar in topul de juma an. Primul ar fi Isis - Wavering Radiant, dar pe asta l-a ascultat toata lumea. Mai e si aspectul diversitatzii, in special partea vocala, la care Isis, Cult of Luna si compania bat pasul pe loc. Si mai e si faptul ca in Crippled Black Phoenix canta spuma post-muzicii britanice: oameni adunatzi de la Mogwai, Pantheist, Gonga, Electric Wizard si Iron Monkey, concoctatzi laolalta sub supravegherea liderului Portishead (aici producator). Mai e si titlul genial al primei piese: Burnt Reynolds. Si gramada de instrumente exotice care imbogatzeste soundul mult dincolo de standardul "freaca coarda si uita-te la propriile shireturi" practicat de majoritatea trupelor de gen. Si mai e si faptul ca revista Rock Classic i-a catalogat drept revelatzia anului (desi am mai scris de ei acu 2 ani, se pare ca abia acu au ajuns la urechile massmedia)

OSI - Blood

Dream Theater n-am mai avut rabdare sa ascult de la albumul ala in care imitau pe Metallica, si ala l-am ascultat doar sa facem misto de el cu Sake. Insa creatziile claparului dat afara de Dream Theater, Kevin Moore, sunt mereu o placere pentru mine. Cale de vreo cateva albume a scos soundtrackuri si melodii triste despre cosmonautzi sub numele Chroma Key, iar acu activeaza de vreo 3 albume (unul mai tare ca celalalt) sub numele OSI (Office of Strategic Influence), alaturi de colegi de breasla de pe la Porcupine Tree, Fates Warning, Cynic si chiar colegul sau Portnoy de la DT. Vocalu de la Opeth apare si el pe albumul asta, care era oricum foarte tare si fara el. Cel mai misto e ca amatorii de prog rock considera albumul o mizerie pana cand afla cine canta pe el. Ramane sa vedem replica de la Dream Theater, care e pe vine la momentul scrierii acestor randuri (si despre care un amic zicea ca se merita luat in original pe motivul ca bonus discul cu coveruri e mult mai tare decat albumul).

The Giant Squid - The Ichtyologist

...astia-s the next best thing cand trupa Sleepytime Gorilla Museum freaca menta. Adica intra in aceeasi categorie a trupelor americane care intind coarda experimentului metal cat se poate. O gramada de invitatzi de efect apar pe albumul asta, printre care Anneke de la Gathering, gagica de la Crisis si unii de pe la Neurosis. Grafica si conceptul albumului au de a face cu fosile si animale din timpuri imemoriale, pe vremea cand omenirea se juca cu putza in nisip (sau nici macar atat). Posibil sa fie si cu extraterestri, n-am fost atent la versuri, dar orshicum e un album de pomina care reuseste sa se desprinda hat departe de originile trupei.

Marilyn Manson - The High End of Low

...inca un album de dat papucii din partea maestrului Manson. Albumul a iesit sub auspiciile descurajante a doua singleuri nasoale (We're from America si Armagoddamnmotherfuckingeddon) dar a recuperat rapid din motivul ca, paradoxal, astea 2 sunt singurele piese proaste ale albumului. Noul disc are cele mai catchy balade de la Mechanical Animals incoace si totodata cele mai personale versuri din istoria lui Manson. Cea mai tare cronica care se poate scrie despre acest album se gaseste pe blogul lui exty.

Amorphis - Skyforger

... oricat as proteja evolutzionismul muzical si deschiderea trupelor nouazeciste spre noi teritorii, cred ca Amorphis e singura trupa despre care pot sa spun ca, dupa 1996, fiecare album pe care l-a scos a fost mai prost decat ala de dinainte, culminand cu inascultabilul Silent Waters de acu 2 ani (care, apropo, e denumit de catre unii metalisti romani Silent Wars, din cauza ca piratul care a uploadat prima data albumul pe torrente a mancat niste litere din numele folderului.) Orishicum, mare mi-a fost surpriza sa remarc in Skyforger un album la fel de solid/dinamic ca si Elegy (de fapt e partzial copiat din el, pana si vocea o imita aproape perfect pe aia de acu 13 ani). Iaca o revenire de bun augur a trupelor eurometal nouazeciste, alaturandu-se reusitelor recente ale lui Tiamat, Moonspell si, de ce nu, chiar My Dying Bride. (paradoxal, tocmai cele mai inovative trupe din generatzia asta, Paradise Lost si Samael, au decis sa o dea cu bata in balta). Parca nici clipurile trupei nu mai arata chiar naspa.

Seventh Void - Heaven is Gone

...clar, albumul grunge al anului, macar pana ne lamurim ce e cu revenirea Alice in Chains. Partea cea mai cool cu trupa asta e ca e alcatuita din tobarul si din chitaristul Type O Negative (care face si vocea, aia pitzigaiata de pe unele refrene TON). Ia uite ce baga baetzii.

Clutch - Strange Cousins from the West

...dupa recentul DVD, iaca ca s-au intors maestrii stoner rockului din Maryland, statul american al carui imn contzine expresia "Northern scum" si e cantat pe melodia de la O Tannenbaum (cine nu ma crede, check it out). Dupa doua albume SF despre extraterestri (fiecare cu meritele lui), Clutch revin la temele si stilul redneck metal care i-a consacrat, cu mai mult riffan si mai putzin blues decat precedentele materiale. Au si o piesa despre criza economica, Freakonomics, cu o partitura de chitara care practic reinventeaza rockul de shosea. Mai au si una despre Abraham Lincoln, fie-i tzarana usoara. P.S. Sper ca atzi remarcat ca vocalu de la Clutch apare pe doua piese ale albumului stoner al anului trecut, Dozer - Beyond Colossal (vezi topul undeva prin articolul asta).

Mastodon - Crack the Skye

...clar cel mai misto album al trupei, nu e la fel de crancen ca pe vremuri, se poate zice ca-i chiar "comercial" (au incaput pe mana producatorului Limp Bizkit/Korn), dar in cazul stilului practicat de Mastodon asta e un lucru bun si o garantzie a diversitatii care ridica trupa deasupra generatziei sale si a genului practicat. Kelly de la Neurosis e din nou invitat cu vocea, cantand chiar piesa de titlu (dealtfel Kelly apare pe mai toate albumele trupei). Ba s-au ales si cu un clip profi, cu cosmonautz.

Etica ma obliga sa mai pomenesc si un album care ar fi aparut in topul 2008 daca stiam de el. Cum tot din lipsa de etica am bagat in topul 2008 albumul din 2009 al lui Antony and the Johnsons, merge facut un schimb:

Transit - Decent Man on a Desperate Moon

...inainte ca Maria sa fuga din Cluj si sa se refugieze in cianura baimareana, mi-a lasat cu vorba de moarte acest album solo al creierului trupelor In The Woods / Green Carnation. Cu mana pe suflet zic ca e mai tare decat tot ce a scos Green Carnation ever.

Current 93 - Aleph at the Hallucinatory Mountain

... un disc plin de surprize: a. E primul album metal din istoria grupului. Se pare ca au inceput sa dea roade amicitziile dintre Tibet si diversi oameni cu care s-a insotzit in timpul concertelor din ultimii ani (in principiu doomeri "tibetani" - Om, Sunn ((O)) si blackeri - Maniac de la Mayhem). b. Versurile sunt foarte tari si epice, despre un flacau pe nume Aleph (=Alfa, probabil Adam) care are probleme cu femeile, filmele porno si drogurile. Sub aspectu asta albumul a rezonat cu recentul film al lui Von Trier, Antichrist. c. Partea cea mai misto e ca vocea feminina e asigurata de actritza porno Sasha Grey (o stitzi din Pirates si de pe Youporn), care pe langa ca e o bunoaca ultradirty (daca asta e bine sau rau, sa decida fiecare, oricum a luat Best Female of the Year la Oscarurile porno de anu trecut), e si una din cele mai "culturale" figuri porno: pe langa colaborarea cu Current 93, are rolul principal in cel mai recent film al lui Soderbergh, a aparut (cu imaginea, nu cu vocea) pe ultimul album Smashing Pumpkins si are propria trupa de muzica experimentala, ATelecine. In plus, are si cel mai misto site pe care l-am vazut vreodata la o vedeta porno. De mentzionat si ca a debutat cultural intr-o orgie a lui Rocco Siffredi. Ce mai, o veritabila pionieritza a culturii populare, model clar pentru femeia secolului...22, cred. New York Times a prezentat-o ca distinguished both by the extremity of what she is willing to do and an unusual degree of intellectual seriousness about doing it. Foarte tare! A, despre Current 93 vorbeam? E tare albumul, ce mai, nu vreau sa o lungesc ca ma dau acuma pe site-ul lui Sasha Grey si nu ma pot gandi ca lumea. Vorbim mai incolo, ok?

P.S. Nu uitati sa va abonati la Dilema Veche, caci de la toamna o sa am rubrica regulata de jazz. Daca va-ntrebatzi ce treaba am eu cu jazzul, aflatzi ca tocmai asta-i shpilul rubricii.

P.S.2. Michael ca Michael, dar zilele astea a murit si Midnight, autorul unuia din cele mai tari albume solo pe care le-am auzit vrodata, Sakada. Metalistii ar trebui sa si-l aminteasca ca fiind vocalu trupei de heavy metal inaintea vremii sale (adica progresiv) Crimson Glory, o trupa care in anii 80 dadea lectzii generatziei contemporane, cum ar fi Savatage. Azi gasca suna cam desuet (dar nu mai rau ca restu metalului optzecist) desi ultimul sau album (de acu 10 ani) se tzine inca bine. Orshicum, pomenitul album solo al lui Midnight n-are treaba cu metalu si ni-l dezvaluie pe artist ca pe un alcoolic macinat de griji, ceea ce l-a si dus la obshtescul sfarsit - kidney and liver failure.