Topuri de decade: 2000-2009, 1990-1999

Motto:
Si cei mari, dar si cei mici,
Sunt aici niste pitici
E adevar, dar si minciuna
Si multe lucruri luate-n gluma
Unii se bat, altii se-mpaca
Dar nu te baga, c-o sa le treaca,
Veniti si voi, veniti si voi
Si veti vedea exact ca noi
Deschide ochii, revino-ti acum
Si te rog asculta ceea ce spun.
(DJ Boros)

A venit momentu sa tragem linia si la sfarsit de decada 2000-2009.

A fost decada satanismului, care s-a infiltrat si in patura politica si l-a ajutat pe Basescu sa castige alegerile de doua ori. Mai multe detalii de la generalul Emil Strainu, doctor in amenintari paranormale.

A fost decada in care s-a lansat cel mai tare artist al mileniului, bulgarul Vasil Troianov Boianov, pe numele de scena Azis, lansat in Germania acu 10 ani cu trilogia de albume de manele Pain, Tears si Men also Cry. Va supun atentziei cateva din capodoperele artistului, dar inainte sa datzi clickul fatal va rog sa iesitzi pe balcon, sa luatzi o gura de aer, sa facetzi niste genoflexiuni, pentru ca lumea n-o sa mai fie aceeasi dupa ce vedeti clipurile astea. Cel putzin eu, cand l-am vazut prima data, m-am simtzit ca un ciorap intors de pe o parte pe alta, n-am mai stiu care e susul, care e josul, ce e binele si ce e raul:

• clipul cu asistente medicale si masaj la prostata;
• clipul in care Azis e posedat de Odin si e strabatut de fulgere;
• clipul in care Azis e dezamagit in dragoste si isi ia o palma de la sotzul cocalar si infidel;
• balada cu influentze celtice;
• clipul cu rochia de seara si fatza lui Azis proiectata pe burtzile unor cocalari;
• clipul in care Azis are plete si danseaza in scaunul cu rotile.
  

A fost decada in care romanii au produs primul videclip hip hop cu estetica black metal: Rechinu-Dăcât 4 scânduri și un cui si prima piesa de muzica populara cu influentze Bathory: Nemuritorii-Suntem aici.

A fost decada in care Stilul Oprisan a formulat raspicatul manifest de credintza hip hop Mesaj impotriva rockerilor

A fost decada in care s-a intrat intr-o noua epoca din istoria rockului, prin lansarea genului crabcore, un fel de metalcore crestin cu vocalize Cher, elemente de pop kkcios si elemente dansante care aduc aminte de crabi si ritualurile de depunere a oualor: Attack Attack (trupa de pionierat a genului - atentzie la secunda 59 si cracanarile de la secunda 1:10 incolo).

Dupa cum e frumos, la final de decada trebe alese 10 albume de dus pe alta planeta, selectzie care e partzial tragere la sortzi, partzial drama de tipul Sophie's Choice, cand Meryl Streep trebuia sa aleaga care copil sa moara si care sa ramana cu ea. Asadar cele 10 albume pe care le-am ales dupa macinari care au durat mai bine de o luna sunt (ordine aleatoare):

Nick Cave - Abbatoir Blues/Lyre of Orpheus (2004)
Type O Negative - Life is Killing Me (2003)
Spiritual Beggars - Ad Astra (2000)
Tool - Lateralus (2001)
Current 93 - Aleph at Hallucinatory Mountain (2009)
Tiamat - Prey (2003)
Clutch - Blast Tyrant (2004)
Volbeat - Rock the Rebel/Metal the Devil (2007)
Black Label Society - Hangover Music (2004)
Ayreon - The Dream Sequencer (2000)

Usa topului s-a inchis in nasul urmatoarelor 10 albume care au ramas in purgatoriu (ordine aleatoare):

Nevermore - Dead Heart in a Dead World (2000)
Mortiis - The Smell of Rain (2001)
Iced Earth - Horror Show (2001)
The Knife - Silent Shout (2006)
Mayhem - Grand Declaration of War (2000)
Killing Joke - Killing Joke (2003)
Moonspell - Antidote (2003)
Mugison - Mugiboogie (2008)
Leonard Cohen - Ten New Songs (2001)
The Dwarves - Dwarves Must Die (2004)

Si mai anexez un top de produse discografice auxiliare (coveruri, compilatzii, concerte) ale decadei (ordine aleatoare):

Perfect Circle - Emotive (2004)
The Lotus Eaters - Tribute to Dead Can Dance (2004)
Nick Cave - B-Sides and Rarities Boxset (2005)
Johnny Cash - Unearthed Boxset (2003)
Current 93 - Halo Live (2004)
The Johnny Rebel Collection (2003)
Rammstein - Volkerball DVD (2006)
Six Feet Under - Graveyard Classics (2000)
Porcupine Tree - Arriving Somewhere DVD (2005)
Agua de Annique - Pure Air (2009)

Filme decadei (ordine aleatoare):

Grindhouse (2007)
Sin City (2005)
Kill Bill (2003/2004)
Lord of the Rings (2001/2002/2003)
Sukiyaki Western Django (2008)
Ghostworld (2001)
The Man who wasn't There (2001)
Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)
Avatar (2009)
Big Fish (2003)

Top 5 scriitori descoperitzi in decada 2000-2009 (ordine aleatoare):

Joe Lansdale
Gene Wolfe
Dan Simmons
Neil Gaiman
Jonathan Lethem

Topul scriitorilor redescoperitzi dupa ce in anii 90 i-am citit si am fost prea prost ca sa-mi placa (ordine aleatoare):

Jose Saramago
Terry Pratchett
Lucius Shepard
Michael Bishop
Tim Powers

Top 5 scriitori pe care n-am apucat sa-i descopar, desi toata lumea vorbeste de ei (am amanat la infinit sa le deschid cartile din diverse motive - la o parte dintre ei pt ca apucasem sa iau editzia in romana si pe urma m-am gandit sa astept totusi sa-i citesc in engleza):

China Mieville
Kelly Link
Jeff Vandermeer
Laird Barron
Tom Piccirilli

Si pentru ca in anul 2000 n-aveam net, ma folosesc de ocazie sa adaug si preferintzele mele din anii 90 (cand nu prea erau nici net, nici mp3uri, nici forumuri, nici wikipedii, si nici eu nu eram asa destept dar oricum, nu mi-e rusine nici azi cu albumele astea):

Type O Negative-Bloody Kisses (1993)
Paradise Lost-One Second (1997)
Ulver - Themes from William Blake (1998)
Nick Cave and the Bad Seeds - Let Love In (1994)
My Dying Bride-The Angel and the Dark River (1995)
Faith No More-Album of the Year (1997)
Anathema-Judgement (1999)
Dream Theater-Awake (1994)
Monster Magnet - Powertrip (1998)
Live - Throwing Copper (1994)

Si inca 10 albume care raman sa se scufunde pe Titanic din pricina celor de mai sus:

Tiamat-A Deeper Kind of Slumber (1997)
Leonard Cohen - The Future (1992)
Ayreon - The Final Experiment (1995)
Spiritual Beggars-Mantra III (1998)
Sepultura - Roots (1996)
Amorphis - Elegy (1996)
Dead Can Dance-Into the Labyrinth (1993)
Marilyn Manson - Antichrist Superstar (1996)
Nevermore - Politics of Ecstasy (1996)
Skyclad-Irrational Anthems (1996)

10 Filme favorite din anii 90

Fight Club (1999)
American Beauty (1999)
Big Lebowski (1998)
Shawshank Redemption (1994)
Saving Private Ryan (1998)
L.A. Confidential (1997)
Ed Wood (1994)
Boogie Nights (1997)
Sling blade (1996)
Wild at Heart (1990)

Si ca sa termin cu listele pe decada asta, satisfac si leapsa lui krossfire (enervanta, ce-i drept), care ma sileste sa recomand un abecedar de trupe pe care l-as recomanda unui copil care intra in clasa intaia si vrea sa invetze literele alfabetului:

0-9: 3 (Alien Angel)
A: Anathema (Pulled under at 2000 meters a second)
B: Black Label Society (Suicide Messiah)
C: Current 93 (Niemandswasser)
D: Dead Can Dance (I am stretched on your grave)
E: Einsturzende Neubauten (Sabrina)
F: Faith No More (Evidence)
G: Grip Inc. (Rusty Nail)
H: Head Control System (Kiss from a Rose)
I: In the Woods (I am your flesh)
J: Judas Priest (Burn in Hell)
K: Katatonia (My Twin)
L: Live (Lightning Crashes)
M: Moonspell (Everything Invaded)
N: Nick Cave (Loverman)
O: Opeth (Grand Conjuration)
P: Paradise Lost (Faith Divides Us, Death Unites Us)
Q: Queens of the Stone Age (Make it wit chu)
R: Rammstein (Pussy, linku e ok, clipu se gaseste doar pe siteuri porno)
S: Spiritual Beggars (Angel of Betrayal, dedicatie pt gagici)
Ș: Șamael (Infra Galaxia, pt fanii space opera)
T: Type O Negative (Black No. 1)
Ț: Țatthoggua (sorry, dar singura alternativa era Țapinarii)
U: Ulver (It is not Sound, dedicatie pt Ratzinger)
V: Volbeat (Gardeners Tale)
W: Wolfmother (Woman, dedicatie pt gagici)
X: XC-NN (Biroland, genial titlu!!!!!!!!!!!)
Y: YOB (Clear Seeing)
Z: Rob Zombie (Dragula)

Postu asta sa se considere leapsa pt. tot blogrollul (obligatoriu cu topurile de decada, optional cu abecedarul).

Later edit: am uitat sa pun topul concertelor (aici ordinea e cat de cat relevanta):

Trooper @ Cluj 2005
Faith No More @ Budapesta 2009
Current 93 @ Tilburg 2008
Nick Cave @ Budapesta 2005
Gogol Bordello @ Budapesta 2006
Anthony and the Johnsons @ Viena 2009
Mayhem @ Jaromer 2008
Moonspell @ Timisoara 2005
Turbonegro @ Budapesta 2005
Neurosis @ Jaromer 2008

Topuri 2009

Carevasazica la multzi ani si, ca masura de marketing, dau o bere oricarui cititor al blogului care se intalneste cu mine si mi-o cere. Traficu a crescut anul asta slab, cu vreo 5%, dar si contzinutul postat a scazut cu 20%, plus ca am mers mai putzin pe chestiuni de interes natzional si mai mult pe interesul personal pentru care, dupa ce am terminat de colectionat benzi desenate, in 2009 am vanat aproape toate volumele de proza scurta SFFH premiate in ultimii 20 de ani. La anu nu stiu ce ma fac, ca nu mai am nici un scop in viatza. Topul refererilor pe anul 2009 e:

• uglybadbear.wordpress.com
• udrishte.wordpress.com
• calindumitru.blogspot.com
  

Cele mai cool 10 albume de anu asta (ordinea e aleatoare):

Marilyn Manson - The High End of the Low
....albumul de dat papucii al decadei, un album comercial mai sincer decat 99% din albumele indie/underground....
Amorphis - Skyforger
....o surpriza din partea unei trupe de la care nu mai speram nimic.....
Giant Squid - The Ichtyologist
....albumul experimental al anului....
Rammstein - Liebe ist fur alle da
....cel mai divers album al trupei+primul clip porno din istoria muzicii.....
Paradise Lost - Faith Divides Us, Death Unites Us
....o revenire surprinzator de buna pt o abordare atat de kkcioasa (back to the roots)....
Mastodon - Crack the Skye
....un pas important al muzicii bune spre un mainstream altfel cam kkcios....
Current 93 - Aleph at the Hallucinatory Mountain
....scuze, asta e albumul experimental al anului....
Them Crooked Vultures - Them Crooked Vultures
....un album destul de enervant dar care inventeaza un nou gen muzical: stonerul progresiv (mai multa chitara decat in ultimul Dream Theater)....
Shrinebuilder - Shrinebuilder
...supergrupul anului, spuma metalului crancen...
Protomen - Act II
...opera rock a anului....

Si inca 10 albume tari care au in ramas in purgatoriul topurilor inainte sa se incuie poarta Raiului:

Astrosoniq - The Quadrant (creca e din 2010)
....space rock pt fanii filmului Moon....
Transit - Decent Man on a Desperate Moon (creca e din 2008)
....super catchy (vocalu de la Green Carnation)....
Devin Townsend Project - Addicted
....Ziltoid is back (+Anneke)....
Sunn O))) - Monoliths and Dimensions
....grohot metal transcedent spre sferele inalte ale muzicii...
OSI - Blood
...bucata din Dream Theater care nu da kifle...
Clutch - Strange Cousins from the West
....o placere la orice ora....
Seventh Void - Heaven is Gone
....albumul grunge al anului....
Alice in Chains - Black Gives Way to Blue
....celalalt album grunge al anului.....
Cobalt - Gin
....albumul black metal al anului, intrupare a unei profetzii pe care o faceam acu vreo 5 ani privind aparitzia black metalului amerindian (+influentze Tool si Ernest Hemingway)....
Baroness - Blue Record
...cam tributar lui Mastodon dar cu cateva bucatzi foarte tari....

Cele mai misto 10 filme pe care le-am vazut anul asta: in general in topul asta incercam sa reprezint toate genurile insa anul 2009 a fost triumful SFului si al culturii pulp, ceea ce se va reflecta cu sigurantza si in Oscarurile de la primavara (ordinea filmelor e aleatoare si nu-s neaparat facute in 2009, ci le-am vazut eu in 2009):

Inglourious Basterds
....cel mai misto scenariu al anului....
Watchmen
...ecranizarea BD a anului....
Moon
...SFul anului...
In the Loop
...comedia anului.....
Avatar
...cel mai estetic film al anului...
Martyrs
...horrorul anului....
District 9
....filmul social anului....
What Just Happened?
....tragicomedia anului....
The Hurt Locker
....filmul serios al anului....
The Wrestler
...drama anului (trecut?)...

La care, dupa bunul obicei mai tre sa adaug 10 titluri notabile care au ramas in purgatoriu:

Pirates 2: Stagnetti's Revenge
...pornachele decadei....
Public Enemies
....filmul de epoca al anului.....
Antichrist
....filmul artsy fartsy al anului....
Appaloosa
....westernul anului....
Chaser
....thrillerul coreean al anului....
Brick
....filmul noir al anului.....
Bruno
....documentarul anului.....
Zombieland
....comedia horror a anului....
Sauna
....filmul european al anului....
Star Trek
....geek movieul si filmul de franciza al anului....

Cei mai cool 5 scriitori cititi anul asta:

Jonathan Lethem
... un fel de Chabon mai cool, surpriza anului...
Lucius Shepard
...un clasic in viatza pe care l-am ignorat intentzionat aproape 20 de ani si ma felicit ca l-am recuperat...
Jack Cady
...un stilist desavarsit...
Kim Newman
...maestrul intertextualitatzii pop...
William Sanders
...singurul (din cate stiu) autor SF amerindian (Cherokee)...

Surprizele placute ale anului:

• cadourile primite anu asta (vezi poza de mai jos: un calendar Pin-up pe 2010 inspirat de ilustratziile Pin-up, adica cu gagici, ale lui Gil Elvgren, modificate cu un twist zombie; in locul sarbatorilor, in calendar sunt scoase in evidentza datele de lansare ale marilor filme cu zombie);
• candidatura lui Remus Cernea;
  
• Avatar, ma asteptam sa fie mult mai prost dar a reusit sa devina un simbol al ideii de science fiction;
• Revenirea, dupa o serie de albume kkcioase, a trupelor Paradise Lost, Rammstein, Skyclad, My Dying Bride si Amorphis;
• Reformari ale unor trupe de vis: Faith No More, Soundgarden, Alice in Chains;
• Primul videoclip porno din istoria muzicii: creatia blackerului Jonas Akerlund (Spun, Horsemen, clipuri Madonna) pentru Rammstein - Pussy; retzeta a fost deja preluata de Massive Attack si prevad ca va deschide o noua epoca in cultura pop, pe fondul banalizarii sexului.

Aspectele de kkt ale anului:

• Campania electorala si alegerile in general, care mi-au confirmat banuiala ca Romania ar trebui expulzata nu doar din Uniunea Europeana, ci chiar de pe planeta;
• Excursia la Moscova;
• Prietenii care o iau razna sau isi dau arama pe fatza;
• Clisheul de a folosi termenul clisheu in recenziile intuitive;
  
• Fandomul SFFH in Romania care e la fel de gretzos si insuficient (renal) cum l-am abandonat in urma cu 10 ani.

Realizarile anului:

• Problemele de sanatate cat de cat aplanate;
• Proiecte profesionale duse la bun sfarsit;
• Debutul literar pe hartie in Antologia "Dansand pe Marte";
• I-am vazut pe Antony and the Johnsons si pe Faith No More;
• Acumularea (cantitativa) a 90% din culegerile de proza scurta SFFH premiate in ultimii 20 de ani (si care ma interesau). Ramane sa le si citesc.
  

Realizarile amanate:

• volumul de meta-horror la care lucrez de 10 ani (caut ilustrator si editura, dispus sa impart parleala financiara);
• participarea la Roadburn;
• participarea la Festivalul de Film Sitges;
• completarea colectiei Terry Pratchett;
• mutatul din chirie si cumparatul de bicicleta.
  

De ce merita anul 2010 trait:

• pt albume de la Grinderman, Danzig, Black Label society, Grinderman, Mortiis, Nevermore, Spiritual Beggars (wtf!?), Kovenant, Pain of Salvation, Anathema, eventual de la trupele reunite anul asta;
  
• pt filmele Daybreakers, The Expandables, Sin City 2, Machete, Shutter Island, Alice in Wonderland, The Owl in the Daylight;
• pt terminarea serialului Lost si resetarea serialului Doctor Who;
• pt publicarea unor carti de referintza anuntzate deja: Absolute Planetary, Best of Charles Grant, Best of Peter Beagle, Best of Andy Duncan, Best of Cemetery Dance II.
  

Premiul dobitochles2009:

- se acorda lui Ormeny Feri, copilul teribil si compulsiv al fascismului cultural clujean (cu ISSN!), creatorul revistei waterytimes.com care la prima vedere pare o farsa (cu ISSN!) de un umor aparte pana itzi dai seama ca umorul e involuntar si ca individul e mai aproape de Pavel Corutz si Ed Wood decat de Andy Kaufman (care nici ala nu era 100% ok). E laudabil efortul (cu ISSN!) de a lansa o calatorie intelectuala initziatica in cautarea verigii lipsa dintre cultura zombie si Heidegger/Husserl si de a interpreta cultura populara in cheie filozofica dar la cum arata revista in momentul asta, pare ca baiatul e ceva doctorand care maimutzareste gandirea filozofica din criza de activitate publicistica la CV. A, si inca ceva, revista e o puternica promotoare a curentului mizerabilist in poezie, despre care voi povesti mai multe cu alta ocazie. (PAMFLET)

Premiul omul anului, ca de obicei, lui gagica-mea care ma spala, imbraca, hraneste, ma duce de mana la serviciu in fiecare dimineatza si imi spune ce sa scriu in recenzii.

Filmele vorbite pe la spate - decembrie 2009

Clar, decembrie a fost luna cea mai fructuoasa de anul asta, cu o gramada de filme de top. De fapt anul 2009 a fost unul excelent pentru SF, treaba care se reflecta si in topurile mele de final de an, si sunt sigur ca se va reflecta si la Oscarurile din primavara, care vor fi un triumf al culturii populare asupra genului artsy-fartsy (de fapt treaba asta e deja valabila de pe la Lord of the Rings incoace).

Filme musai

Avatar. Revolutzie cinematografica si o solida poveste SF care incorporeaza o suma de motive din fundatzia genului science fiction. I-am recunoscut in filmul asta pe Frank Herbert, pe Ursula LeGuin, pe E.R. Burroughs, pe O.S. Card dar si pe Kevin Costner, pe Ultimul Samurai, pe Apostolul Pavel si pe Prometeu. I-am regasit si pe Fundatzia Gabriel si pe Luna Amara, si pe Nastase, si pe Geoana, si pe Basescu. I-am regasit si pe Aliens, si pe Terminator, si pe Titanic. Plotul e cvasi-identic cu cel din District 9 de acu cateva luni, + tehnologie 3D folosita cum se cuvine, + setting SF propriu-zis (care, pentru mine, e mai atractiv decat ghettoul tziganesc din District 9, desi avea si ala farmecu lui), + primele figuri animate capabile sa joace pe acelasi calapod cu un actor real, + componenta verde Remus Cernea (care ar trebui sa poarte un tricou cu Avatar toata viatza de aici incolo), + o cafteala cum nu s-a mai vazut de la Lord of the Rings incoace. Din pacate filmul va crea o turbulentza in industrie, blockbusterele ce urmeaza sa apara: Clash of Titans, Prince of Persia, Warcraft, The Hobbit risca sa arate destul de penibil in comparatzie cu Avatar si din pricina asta se va produce o ezitare in industrie pana cand tehnologia din Avatar va fi asimilata de toata lumea pentru a trece cum se cuvine la "nivelul urmator". Oricum, ma asteptam ca filmul sa fie mult mai subtzire, speram in ceva decent la nivelul recentelor Star Wars dar Avatar e cu o clasa deasupra. O recenzie mai completa am pus in revista Nautilus (nr.24, care nu e inca accesibil dar e pe vine...sper).

P.S. Cred ca mufele alea organice alea prin care elfo-shtrumfo-mayashii intrau in comuniune cu natura sunt viitorul cablurilor USB.

Moon. Alt strashnic film SF, in regia fiului lui David Bowie, cu un Sam Rockwell despre care nu-s hotarat daca ar merita un Oscar pt. Best Actor sau pt. Best Supporting Actor. De fapt el e singuru actor din filmu asta, in rolul unui miner detashat pe Luna sa supravegheze niste instalatzii miniere. Ar mai fi si Kevin Spacey, dar el e prezent doar cu vocea, in rolul unui calculator sufletist, gen Odiseea Spatziala. O vreme ai impresia ca filmul recicleaza teme din Solaris si din Odiseea Spatziala, mai tarziu itzi dai seama ca elementele alea erau acolo doar sa te deruteze. Ideal e sa vezi filmul fara sa citesti nimic despre el, si fara sa te uitzi la trailer (nu stiu ce e cu moda asta de kkt a trailerelor care itzi povestesc tot filmul).

Zombieland. Asta e filmu care va salva cultura zombie, acu intr-o vreme in care horrorul e invadat de vampiri emo si varcolaci care se dau la virgine baptiste. Pe de o parte, aparitia filmului e un pic tardiva: pana si regizorul (aproape debutant) o recunoaste - filmul calca pe cararea batatorita de comediile zombie indie din ultimii 20 de ani, cu precadere englezesti (Shaun of the Dead, Evil Aliens, Doghouse) si australiene (Undead, Black Sheep, filmele de arta ale lui Peter Jackson). Pe de alta parte, e primul film zombie care reuseste sa ajunga in varful box office de la remakeul Dawn of the Dead de acu 5 ani. Si prima comedie zombie produsa la Hollywood de la... nici nu stiu de cand? Anii 80? (ma gandesc la Return of the Living Dead). Si unul din rarele filme care ajung in varful box-officeului cu un rating R (=interzis sub 18 ani).

Deci ideea e ca filmul asta nu e o inovatzie, dar e o revolutzie. In sensul ca o chestie care a coclit zeci de ani in industria cinematografica are in sfarsit un profil inalt, cu incasari, vizibilitate, actori mari si tot ce trebuie, un fel de tentativa de lovitura de stat la adresa trendului cu vampiri. S-a mai incercat asta si cu Planet Terror, dar pe ala l-au intzeles doar connoisseurii. Zombieland e in schimb pt toata lumea. Nu si pt toata familia insa: nu avem sex (doar o zombie stripperitza alergand slow motion in sanii goi) dar nivelul de gore este iesit din comun (si nu doar pt o comedie). Are cel mai cool generic de la Dawn of the Dead incoace, doar ca de data asta, in loc de Johnny Cash, piesa de generic e For Whom the Bell Tolls a lui Metallica. Prin film ii mai auzim pe Hank Williams, The Raconteurs, Lou Reed si Van Halen. Filmul contine si cea mai tare scena de ras a anului, cu contributzia magistrala a lui Bill Murray. E interesant si Woody Harrelson pe care, cand eram mic, il percepeam ca pe un fel de sex symbol din aceeasi familie cu Banderas, Pitt, Depp dupa care a deraiat complet de pe shine. Aici are un rol de Don Quijote texan.

In fine, lovitura asta de stat, daca ramane la stadiul asta, o sa fie fix ca revolta tinerilor de la Chisinau. Din fericire lucrurile nu se opresc aici si ni se promite ca Zombieland e inceputul unei trilogii care va asigura o punte de legatura intre generatzii, o punte peste abisul filmelor cu vampiri si varcolaci care o sa ne sufoce in urmatorii 5-10 ani (prevad eu). Avem sustzinere si din spate, din partea francezilor si spaniolilor, care au iesit recent cu doua zombishaguri pe care vreau musai sa le vad, La Horde, respectiv Rec 2.

Bruno parca n-a fost la fel de cool ca Borat insa, ca si in cazul Borat, il consider un film obligatoriu de vazut datorita dimensiunii sale de documentar echidistant. In sensul ca, desi aparent Bruno e o parodie grotesca a homosexualitatzii, reuseste exact in acelasi timp sa fie si o parodie grotesca a homofobiei. E cam cum era Catzavencu pe vremuri: cu un acelasi banc face pe toata lumea sa se simta prost, desi trailerul te incurajeaza sa crezi ca there is a safe side. Sunt magistrale cel putin 2 scene: dialogurile cu niste gay converters baptisti si o partida de sex homo (aproximativ) intr-un ring de wrestling, in mijlocul unui public exclusiv de rednecksi homofobi a caror reactzie e comparabila cu cea din timpul nenorocirii de la World Trade Center (inclusiv lacrimi de furie neputincioasa). Partea nasoala e ca Bruno are mai multe gaguri decat Borat, care din prisma a ce ma interesa pe mine sunt cam in plus dar asigura probabil deschiderea spre o audientza mai larga care n-ar fi putut fi atrasa strict de substantza filmului. In fine, nu asigura doar deschiderea, ci si inchiderea - sunt oameni care refuza pur si simplu sa se uite la filmul asta, probabil tot din pricina gagurilor scoase in fatza de trailer.

Brick. E unul din cele mai originale filme ale anului, vine din partea unui debutant (Rian Johnson, insarcinat ulterior cu comedia mai de Hollywood Brothers Bloom) si are in distributzie doar teenageri adunatzi de prin seriale TV pt adolescentzi. E vorba de o drama cu liceeni drogatzi si liceence gravide transpus in hainele unui film noir, cu replici, grimase, fum de tzigara si femei fatale luate direct din regulamentele promulgate de Humphrey Bogart si Raymond Chandler. Un tanar isi gaseste fosta gagica moarta intr-un shantz si, cu ajutorul unui sidekick okelarist, investigheaza ce si cum si mai ales de ce gagica, cu 2 luni inainte sa moara, ii daduse papucii pentru un punker cretin (ca-n viatza). E o gramada de umor foarte sec in filmu asta si niste personaje foarte misto (tot arhetipuri noir), printre care Tug - un bataush/bodyguard/cocalar iute la manie si The Kingpin - un student infirm, shef al unei retzele de distribuit droguri prin licee. Ca si recentul In The Loop, filmul tre vazut de doua ori din pricina dialogurilor abundente, eliptice si incarcate de jocuri de cuvinte foarte misto.

Filme contra plictiselii

In categoria asta am bagat 3 reprezentante competente ale comediei horror cinstite (si britanice), gen pe care l-am rezumat pe scurt intr-un recent articol de la Nautilus.

I Sell the Dead. O comedie horror irlandeza de epoca care m-a luat complet prin surprindere, avandu-i in distributzie pe Ron Perlman (Hellboy) si Charlie din Lost (si din Lord of the Rings). Perlman e un inchizitor malefic care asculta spovedania lui Charlie inainte ca acesta sa fie decapitat pentru vina de a fi jefuitor de morminte. Tot restu filmului, Charlie isi povesteste viatza, cum a ajuns el sa lucreze in slujba unui medic (Angus Scrimm din seria Phantasm) care avea nevoie de cadavre pentru studiu. In sensu ca Charlie dezgropa cadavre si le preda inaltelor institutzii pentru progresul shtiintzei. Necazu e ca de la o vreme cadavrele solicitate nu sunt chiar normale - la un moment dat se intampla sa dezgroape un vampir, altadata un extraterestru, incidente care il amesteca pe Charlie fara voia lui intr-o retzea de recuperatori de "cadavre anormale". Filmul nu-si atinge pe deplin potentzialul, fiind un pic cam scurt, dar sper sa auzim si de o continuare, daca nu macar de regizorul asta (un debutant irlandez, Glenn McQuaid). Altfel, filmu mi-a placut mult, l-as fi bagat la filme musai daca nu erau deja atatea misto, in plus asta e strict pt fanii genului.

Lesbian Vampire Killers. Nu e chiar un film grozav, dar e foarte binevenit pentru contrastul pe care l-am resimtzit comparativ cu serialul True Blood si cu filmul Twilight. Adica aici vampirii chiar au dintzi, si nu 2, ci de la 4 in sus, gagicile-s gagici iar vampirii pot fi omoratzi cu elemente religioase, cum ar fi prezervative umplute cu apa sfintzita si o sabie apartzinand unui fost cruciat, cu un dildo pe post de maner. Filmul e facut in vana marilor comedii horror brit Shaun of the Dead si Evil Aliens, dar cam sta in umbra acestora, umorul fiind pe alocuri cam adolescentin si gagurile cam repetitive. Mi-a placut insa ca arata bine, ca are supergagici, ca are pe coloana sonora Wolfmother si ca e englezesc. Povestea nici nu mai stiu despre ce e; in fine, e despre 2 tipi si un preot care vaneaza vampiroaice lesbiene care aburesc fetele dintr-un sat ca sa-i lase pe sateni fara femei. Finalul filmului sugereaza si o continuare care ar trebui sa fie chiar mai tare: Gay Werewolf Killers.

Doghouse. Tot cam de soiul asta e si Doghouse, cea mai recenta comedie horror a lui Jake West (Evil Aliens). Poate e chiar mai aproape de Shaun of the Dead din pricina ca e cu zombie. Treaba e cam asa: un grup de amici se hotarasc sa iasa la iarba verde cu ocazia divortzului unuia dintre ei. De fapt ideea e sa-l scoata pe respectivu in lume, sa-i arate ca e plina planeta de femei si ca are o viatza intreaga inainte. Problema e ca satul in care se duc ei la iarba verde face subiectul unui experiment guvernamental cu gripa aviara care transforma femeile in zombie si le asmute asupra barbatzilor. Asa se face ca grupul de amici, in loc sa get some pussy, ajung sa fie fugaritzi de o haita de gagici zombificate, ceea ce le scoate la suprafatza sentimentele misogine survivaliste. Ca si la Lesbian Vampire Killers, stilul e un pic cam jucaush, gen Evil Dead II, deci usurel, strict pentru fanii genului, in ciuda faptului ca tema profund incorecta politic avea potentzial. Efectele speciale sunt ok, un pic caricaturale datorita stilului ludic adoptat de regizor, dar peste Evil Aliens.

Year One e o comedie biblica, gen extrem de rar (cam un film la zece ani), creat de echipa mogulului Judd Apatow (Funny People, Knocked Up etc etc). De fapt doar a doua jumatate e biblica, caci prima se petrece in epoca de piatra (iar trecerea intre cele 2 se face printr-o padure). Prima jumatate e foarte buna, cu 2 amici: un hunter ratat (Jack Black) si un gatherer ratat (junele din Juno) sunt alungatzi din satul natal si haladuiesc in cautarea unui loc pe care sa-si infiintzeze propriul lor sat si propriul sistem. Dialogurile sunt hilare, usor existentzialiste, pana cand cei 2 eroi se intalnesc cu Paul Rudd - unul din actorii cei mai cool ai echipei Apatow care, din pacate, moare in cateva secunde caci joaca rolul lui Abel. Mai departe, eroii povestii se insotzesc cu ochelaristul din Superbad (aici in rolul lui Isaac, care sufera si breveteaza prima circumcizie) si pica pe mana centurionului roman Vinnie Jones (fost fotbalist, actualmente actor in filmele lui Guy Ritchie). De aici incolo filmul se cam strica, din pricina ca, in loc sa se limiteze la dialoguri, incearca sa propuna o intriga si o actziune. Eroii ajung in Sodoma si cand ai zice ca lucrurile vor exploda in umor incorect politic, se intampla fix pe dos, filmul se cumintzeste si se dilueaza intr-o aventura marunta cu un pic de morala ateist-individualista in discursul final al lui Jack Black. Cum n-am mai vazut de la Life of Brian o comedie de soiul asta, m-am bucurat suficient insa, ca la mai toate comediile apatowiene post-Sarah Marshall, am gasit o comedie fusharita si rezolvata intr-un mod searbad. Sper la un reviriment de la Funny People.