Tuesday, December 23, 2008

Antologii pe care sa-tzi vinzi copiii

Motto: Walker, you take the right globe. Smith, the left. I'll have a shot at that peculiar edifice between them. (Jack Williamson in Space Opera Renaissance)

Moda asta a antologiilor e si buna si proasta, cam cum erau casetele cu Best of Rock Ballads acu 15 ani. O antologie poate fi o scurtatura spre cele mai reusite lucrari de dimensiune scurta si medie. Pe de alta parte, o antologie poate fi si o carpitura de povestiri puse la gramada si vandute de denumirea "Best of the year...." aplicata gratuit. In romaneste avem deja minunatele Year's best of Science Fiction ale lui Gardner Dozois, Year's Best Fantasy and Horror ale lui Ellen Datlow si nici antologiile lui Chabon nu-s de lepadat (toate publicate de Nemira), volumele astea fiind cea mai rapida cale de conectare la realitatea de afara pentru cineva care n-are chef sa investeasca timp si bani in romane sau colectzii.

Desigur, diferenta intre o antologie buna si una proasta e facuta de antologator (care tot editor se numeste in engleza), de pilele sale, ce bani poate scoate la bataie si cat se straduie sa puna cap la cap piesele din puzzle. Ceea ce e o munca de manager pana la urma si nu una creativa, dar totusi s-au consacrat pe lumea asta premii pentru antologatori iar printre vedete se numara cei promovatzi de Nemira (Datlow, Dozois, Chabon), la care as mai adauga preferintze personale ca Jonathan Strahan, mai nou Joe Lansdale si David Hartwell (cu nevasta-sa). In cele ce urmeaza, avetzi o lista de must readuri pe care mi le-am luat, chestii fara de care lemnul bibliotecii tace si sufera. Pt cei interesatzi, sursele sunt: amazon, anticariatul Realms of Fantasy Books, amicul Mihaila Adrian sau direct de pe site-urile editurilor Subterranean, Cemetery si Tor.



















Retro Pulp Tales e cea mai premiata antologie de anul trecut, ingrijita de Joe Lansdale (din pacate fara contributzii din partea lui). Tema volumului e fictiunea retro pulp de orice soi (istorie alternativa, noir, policier, horror, SF decrepit), la ale carei reguli arhaice incearca sa se alinieze totzi scriitorii invitatzi, deci volumul e pt literatura cam ce au fost Pulp Fiction sau Grindhouse pentru cinematografie. Coperta e foarte sugestiva privind naivitatea brutala a fictziunii din volum, construita voluntar prin tehnici literare consacrate involuntar, grupand autori contemporani de renume ca Norman Partridge, Chet Williamson, F.P.Wilson, Tim Lebbon si inca o gramada de care n-am auzit. Fiecare autor isi introduce povestirea cu o comemorare a primului contact cu literatura pulp si implicatziile acesteia in cariera fiecaruia. In introducere Lansdale face si cateva observatii despre cum "literatura serioasa" a inceput sa fure meserie de la undergroundul pulp incercand totusi cu disperare sa evite catalogarile de gen, lucru care devine evident si in piatza romaneasca. Ii foloseste pt argumentatzie pe Philip Roth si Michael Chabon, dar evident ca e mult de discutat aici spre disperarea intelectualilor fascisti care tzin cu orice pretz sa imparta cultura in ubermensch si untermensch, de regula pentru a-si conserva autoritatea abuziva, adica pita.

Taverns of the Dead e una din cele mai importante antologii zombie, oricum cea mai aratoasa, editata de Kealan Patrick Burke (relativ cunoscut ca scriitor) si contzinand proza din partea unei distributzii incredibile: Neil Gaiman, Peter Straub, Thomas Ligotti, Ramsey Campbell, Jeff Vandermeer, Charles de Lint, Norman Partridge. Necazu pt care nu prea s-a bucurat de premii e ca o buna parte din continut e proza reeditata si regasibila in alte contexte. Oricum, sper ca lista aia de autori e suficient de convingatoare, iar recenzorii se exprima in termeni precum "absolutely the best anthology i've read in years". Concurentza (Nightshade) a lansat recent un volum similar dar mai putzin aratos, The Living Dead editat de John Joseph Adams, un ageamiu in ale antologatului dar fara indoiala unul ambitzios. Zic ca e ageamiu pentru ca in The Living Dead efortul de antologare e minim, volumul fiind obtzinut din trei bucatzi luate de-a gata din cele mai celebre trei antologii zombie ale ultimilor 20 de ani (Book of the Dead, Still Dead, Mondo Zombie). Desigur, e bine ca s-a realizat o selectie best of a pomenitelor volume, dar un antologator care se respecta tre sa lucreze ca o florareasa, sa puna laolalta fir cu fir, culese de mana proprie, si sa le impacheteze intr-un mod care sa-i confere identitate. Oricum, si The Living Dead contine o lista de nume care te lasa cu gura cascata: Stephen King, Joe Lansdale, Joe Hill, Dan Simmons, George Martin, Norman Partridge, Harlan Ellison, Clive Barker.
















Five Strokes to Midnight e antologia premiata cu Bram Stoker in 2008 (atat ca antologie cat si pentru una din nuvelele contzinute) si nominalizata la World Fantasy. Ideea din spatele antologiei (care se vrea prima dintr-o serie intitulata Fives) este sa adune laolalta 5 teme, abordate de 5 scriitori (4 consacratzi si 1 incepator), fiecare cu cate 2-3 povestiri tematice. Proiectul vine din partea unei edituri de care n-am auzit in viatza mea, Haunted Pelican Press, probabil din motivul asta cartea nici macar n-a aparut listata pe amazon si e publicata strict in editzia ilustrata si semnata de cei 5 autori:
  • Tom Piccirilli e una din vedetele premiilor Bram Stoker, unul din cei mai importantzi scriitori noir contemporani si membru al triunghiului de aur horror (dpdv al nominalizarilor la premii) alaturi de Stephen King si Joe Lansdale; Titlul temei lui Piccirilli este Loss;
  • Gary Braunbeck, autorul nuvelei premiate si totodata antologatorul volumului; Tema abordata de el este Hauntings, deci banuiesc ca e cu fantome, Braunbeck fiind cunoscut pentru horrorul de tip emo, autor destul de premiat in ultimii ani caci dau de numele lui oriunde ma uit;
  • Christopher Golden nu e tocmai un scriitor stralucit, dar e cunoscut datorita implicarii sale in industria jocurilor video, benzi desenate si film, fiind autorul a numeroase cartzi din francizele Hellboy, Buffy, Battlestar Galactica samd. Se pare ca totusi a scris si cateva cartzi serioase, eu unul l-am cam ocolit pana acum dar statutul lui de scriitor consacrat in aceasta antologie pare destul de bine batut in cuie; tema abordata e Folklore, omul fiind specialist in bampiri si kestii d-astea de Hollywood;
  • Deborah Leblanc zice ca e specialista in Southern gothic (Louisiana shit), e presedinta Horror Writers Association (sper ca nu asta e motivul premierii volumului) si participa la antologie cu doua povesti mojo pe tema Curses;
  • Hank Schwaeble e ageamiul volumului, prezent cu tema Demons, zice lumea ca e tanar si energic ca Barker in tineretze.
O sa zicetzi ca nu-s cele mai stralucite nume in domeniu, iar gruparea tematica si numarul redus de autori e o abureala dar recenziile si recomandarile volumului sunt irezistibile. Mai vorbim dupa ce il citesc.

Midnight Premiere e o antologie a lui Tom Piccirilli pe care am sesizat-o printre nominalizarile de anul asta si m-a atras prin tematica cinefilica. Povestile antologiei sunt omagii aduse cinematografelor drive-in si grindhouse. Se merge pana acolo incat una din povestiri e scrisa de una din actritzele din Return of the Living Dead, alta de regizorul Mick Garris (creatorul Masters of Horror), alta de nu stiu care scenarist, deci o serie de oameni care nu prea au treaba cu literatura. Oricum treaba asta acopera cam o treime din volum, restul fiind scriitori consacratzi: Gary Braunbeck, Jack Ketchum, Ed Gorman, Tom Piccirilli samd. Avand in vedere ca o buna parte a volumului nu e scrisa de oameni de literatura, e evident ca are neajunsuri sub aspect literar. Totusi, gasesc ca obiectivul antologiei e atins - e realmente un volum care emana dragostea cinefilica pentru horror si cinematografia underground iar faptul ca o parte din povestiri arata mai degraba ca niste scenarii nu deranjeaza atata vreme cat intzelegi scopul volumului.














Inferno e antologia vedeta a anului 2008 (castigator World Fantasy, castigator International Horror Guild, castigator a 3 premii Shirley Jackson, si multiple nominalizari la toate premiile anului atat ca antologie cat si prin povestiri individuale). Volumul e ingrijit de Ellen Datlow, una din cele mai invershunate antologatoare de literatura fantastica, de talia unor Gardner Dozois sau David Hartwell. Din fericire de Datlow se poate auzi si la Nemira, prin traducerea antologiei Year's Best Fantasy and Horror. Volumul Inferno contine putine nume de rezonantza dark fantasy (majoritatea fiind autori SF incercandu-si mana cu horrorul: Elizabeth Bear, KW Jetter, Jeffrey Ford, Lucius Shepard) dar numarul de proze reusite e covarsitor si asta duce la a fi considerata, cum ziceam, antologia anului 2008.

Space Opera Renaissance. Cartzoiu asta e trecut de 900 de pagini tiparite marunt. Partial antologie, partial enciclopedie, partial istorie literara. David Hartwell are in maneca 31 de nominalizari Hugo pentru antologiile sale si efortul cu care a fost alcatuita aceasta Space Opera Renaissance arata clar de ce. Doctor in literatura medievala comparata, chairman la World Fantasy Awards, administrator al premiului Philip K. Dick si cap al rautatzilor la editura Tor sunt cateva kestii care sugereaza ca avem de a face cu un mamut al publicisticii. Space Opera Renaissance nu e tocmai o antologie best of, dar nici o colectie de mediocritati. Abordarea e una mai apropiata de istoria literara: se parcurge, prin eseuri critice si publicatii de dimensiunea nuvelelor, toata istoria genului Space Opera, de la inventatorii sai (Ed Hamilton) si pana azi (Dan Simmons, Charles Stross). O gramada de chestii ai de invatzat din cartea asta, de exemplu cum se scria space opera pe vremea cand planeta Pluto nu fusese descoperita si teoriile lui Einstein nu existau. Limbajul tehno-babble si energia idioata a povestirilor pulp interbelice sunt fascinante: bombe atomice aruncate din tufishuri de catre vampiri martzieni abia reusesc sa sfashie camasile eroilor si sa-i lase cu cateva zgarieturi pe frunte; cosmonautzi dezamagitzi in dragoste declanseaza razboaie planetare inspirate de Iliada; ziaristi ambitiosi investigheaza cazuri cu implicatii intergalactice; eroine tzatzoase de pe Venus se angajeaza in "legaturi primejdioase" cu astronautzi naivi. Si o tot tine asa trecand prin epoca Star Trek, apoi vine incoace prin revolutionarii genului (Iain Banks, Dan Simmons) si se opreste la data publicarii volumului cu copii minune precum Charles Stross si Alastair Reynolds. Nu sunt lasate deoparte nici feministele (LeGuin, Bujold), nici britanicii, nici SFul militar (David Drake), nici hard SFistii pur sange (Benford, Brin, Baxter), nici clasicii (Delany, Sheckley). Ce mai, o comoara de carte si o felie de istorie.

















Celor mai putzin pretentzioshi cu forma dar pretentzioshi cu contzinutul, tre sa le recomand si cele doua volume, din pacate paperback, editate la Nightshade Books de Jonathan Strahan cu sugestivele titluri The Best Science Fiction and Fantasy of the Year vol.1 si 2. Dupa mine astea doua volume sunt mai tari decat tot ce-a scos Dozois vreodata, oriunde te uitzi in cuprins dai de o nuvela premiata pe undeva. Pacat de copertile paperback care abia tin laolalta mia de pagini oferita de cele 2 volume, dar pe de alta parte apare avantajul pretzului de nimic (28 de dolari luate laolalta, pretz umilitor pentru piatza de carte tradusa in romaneste).


Si in incheiere una care inca nu a aparut dar care mi se pare interesanta: He is legend, compilatzia tribut Richard Matheson (I am legend) in care o gramada de combinatzii de scriitori de renume contribuie cu sequeluri, prequeluri si povesti inspirate de opera imensului Matheson care din pacate, asemenea altora, a ajuns la cititorii romani mai degraba cu ajutorul lui Will Smith decat al editorilor de carte in ciuda faptului ca lua premii de genul "life achievement" si Grandmaster acu aproape 20 de ani (astazi are 82). Antologia dedicata maestrului contine o lista impresionanta de nume: Ramsey Campbell din pacate doar cu introducerea, prima colaborare ever intre Stephen King si feciorul Joe Hill, Joe Lansdale, Gary Braunbeck, Whitley Strieber, Michael Arnzen plus cativa oameni din cinematografie apropiati de renumele omagiatului (fiul sau, scenaristul Matheson Jr. si creatorul Masters of Horror, Mick Garris). Acuma ca o luatzi sau nu cand apare, nu ma intereseaza. Altceva ma intereseaza: faptul ca aceasta antologie a aparut inainte sa dea coltzul autorul, sa apuce sa se mai bucure de ea. La ce-s bune omagiile post-mortem? Pornim de la presupunerea ca exista viatza dupa moarte si autorul sta pe un norisor si se bucura de multumirile care i se aduc? Ce-ar fi sa iasa si la noi o antologie omagiu lui Ion Hobana pana mai are vreme omagiatul sa se bucure de ea, eventual chiar prin prisma lui Jules Verne de a carui opera ii e strans legat numele? O sa zica lumea ca nu e frumos, ca e semn rau, ca astea se fac post-mortem. Si totusi, de ce s-ar face post mortem? Ca sa facem bani dupa ea fara sa mai interferam cu pomenitul autor si copyrighturile sale? Bullshit. Speak now or shut up forever. A, si daca tot vorbim de post-mortem, simt si lipsa unei antologii tributare lui Vladimir Colin.

Si tot una de perspectiva, care va apare la Cemetery Dance si va face valuri la anul, este antologia lui Joe Lansdale - The Stoker Winners, o selectie best of the best a prozei scurte laureate cu premiul Bram Stoker. Adica cireasha de pe tort. Deocamdata nu se stie cuprinsul, se stie insa pretul (de la 35 pana la 200 de dolari varianta cu satin si piele) si se mai stie o scurta lista a autorilor vizatzi: George Martin, Harlan Ellison, Dan Simmons, Joe Lansdale evident, Robert Bloch, Peter Straub and many, many others. Statzi cu ochii pe ea ca se va vinde ca pita calda in Somalia.

Si in sfarsit, strict pentru fani, aceiasi Cemetery Dance vor scoate in Decembrie cea mai ambitzioasa antologie ever, la 1600 pagini in doua volume hardcover, The Century's Best Horror Fiction care isi propune sa publice cea mai notabila povestire horror din fiecare an al secolului trecut, de la 1901 pana la 2000, cate una pe autor, selectzia fiind facuta de istoricul literar John Pelan. Se estimeaza un pretz de 150 de dolari pt ambele volume, din care pe amazon 100. Un proiect de o ambitzie iresponsabila care sper sa aiba ca si Space Opera Reinaissance eseuri critice pe marginea contzinutului.

P.S. Nu uitatzi sa cumparatzi cea mai tare antologie tradusa vreodata in romaneste, New Weird la Millennium Press, cu o coperta beton si un contzinut ce reflecta un fenomen literar cu care suntem contemporani si despre care o sa se scrie in cartzile de istorie si politici literare asa cum se scrie azi de cealalta antologie mare de la Millennium Press, Cyberpunk.

2 comments:

krossfire said...

Happy New Year dude, plin de antologii pe care sa vinzi copiii altora :P

Garm said...

La multi ani. Sa ai parte in 2009 de tot ce iti doresti.