Sunday, July 25, 2010

Luna muzicala 2





Asa, ziceam de Sonisphere in articolu precedent. Inainte de asta am mai fost la un concert Mayhem organizat la Cluj. Din pacate Mayhem n-au putut sa vina, asa ca am fost doar catziva (inclusiv niste fani din Rusia si unu venit taman din Norvegia unde creca putea sa-i vada pe Mayhem in curtea din spatele casei, nu-mi explic ce cauta omu la Cluj). S-a adunat lumea la concert sa se holbeze la mesaju scris cu pixu de Nelu Brandushan, acest Don King al metalului romanesc. Avand in vedere ca e al 3-lea concert consecutiv al lui Brandushan care ma rateaza si al 6-lea din istoria celor la care vroiam sa particip, am decis sa pun o data pt totdeauna crucea pe numele acestui promoter. Nici nu ma intereseaza cine e de vina. Daca frontu lui zodiacal e in asa hal de fukkedup, eu nu vreau sa mai fiu in aceeasi cladire cu omu asta, ca cine stie ce patzesc, se rastoarna tavanu pe mine intr-o zi. Peste iarna am mai fost la niste concerte de-ale lui Brandushan la care n-au participat trupele (Paradise Lost de doo ori!).

Inainte de asta am fost la cel mai tare concert pe care l-am vazt vreodata cu o trupa romaneasca. The Egocentrics din Timisoara sunt, oricum m-as uita, singura trupa stoner autentica din estu Eoropei si singura trupa romaneasca conectata cat de cat la realitatea planetara. Si la aia cosmica*. Dupa ce i-am ratat de vreo trei ori am zis hai sa merg, mai ales ca aveau in deschidere pe poofterii de la Vaduva Bob, despre care se zvonea ca-s Joy Division ai Romaniei. Or fi la haine si la apucaturi, dar muzica e Placebo toata ziua, si la propriu si la figurat. Insa cand s-au suit timisorenii pe scena si au inceput sa indoaie de corzile alea si sa proiecteze stele verzi pe peretzi si sa imputa sala cu niste betzishoare cu aroma de canabis am zis "asta e, astia-s fratzii mei de la alta mama!". Daca nu era criza asta de kkt ii chemam sa cante de ziua mea, acasa in bucatarie.

*Desigur ca la noi, singura tzara din Sistemul Solar in care rockerii n-au auzit inca de stoner (vina apartine deopotriva lor, mamelor lor dar si presei cu okelari de cal cronici de la noi), trupa e promovata/recenzata drept "trio instrumental de rock progresiv" sau "post-rock in stilul Isis" (probabil cel mai apropiat termen de comparatzie al romanilor). Drept dovada, recenzia asta de kkt care a confundat concertul cu un jam session si a conchis cu memorabila fraza de habarnist Astfel, publicul va fi surprins şi şocat în ziua în care va veni o adevărată trupă profesionistă de muzică instrumental-progresivă din Occident în vizită şi se va prezenta şi comporta complet altfel pe scenă. Oare la ce trupa instrumental-progresiva s-o fi gandit fecioru de a scris asta? Egocentrics au deja cronici pe Stonerrock.com si in cele mai importante publicatii de gen din lume, iar in presa romaneasca recenzorii inca se balbaie si se scarpina incap ca n-au nici un reper dupa care sa discute pe marginea lor. Mostra de piesa.

Inainte de asta am fost la cel mai scurt concert din viatza mea, Negura Bunget au prestat vro 4 piese cu ocazia unui nou turneu care i-a adus la noi in Music Pub, local care se inchide la 11.30 oricearfi, in conditiile in care trupa la 10 nu sosise inca in Cluj. Au mai taiat ei din biletu de intrare, dar daca stiam nu mai mergeam la toaleta, ca fara sa-mi dau seama mi-am petrecut acolo un sfert din concert si nu ca as fi facut nu stiu ce, doar cu activitati de rutina.

Inainte de asta am vazut concertul cu cei mai putzini spectatori din viatza mea, unde mai pui ca era trupa adusa de Floppy taman din Olanda/Anglia, adica Legendary Pink Dots, un fel de legende ale muzicii psihedelice din familia Current 93/Coil care insa de 30 de ani se tot chinuie sa iasa din dulap si, desi au o GRAMADA de albume, n-au reusit sa adune in sala de concert decat pe pretenii lu Floppy si si dintre aia, doar unii care nu se uita la meciuri, ca era si CFR-Dinamo la ora aia dar, in fine, nu cred eu ca cainii rosii asculta Legendary Pink Dots, deci nu creca asta a fost problema. Eu am numarat cu totu vreo 10 inshi in public, dar Floppy sustine ca au mai fost catziva care stateau mai in intuneric, pe langa zid. Paradoxal, in ciuda situatziei penibile (ne-am mai imprastiat un pic sa para sala mai plina), trupa s-a prefacut ca nu vede si a cantat tot ce era de cantat (dublu decat Negura Bunget) si a cantat destul de frumos desi muzica lor e cam sarantoaca, cam ca albumele unplugged cu recitat de poezii de la Current 93. Adica au un chitarist care e complet in plus si mai sunt aia 2 meshteri gay care duc trupa in spate, adica se dueleaza in efecte electronice scoase cu niste scule cam austere iar unu dintre ei recita versuri despre viatza si moarte. Cam asa arata:



Cam tot in perioada aia am dat o fuga si pan la Berlin unde insa n-am prins nimica, fix cu o zi inainte i-am ratat pe Boy George, Willie Nelson si Lady Gaga, al caror fan am devenit de cand nu mai scriu recenzii la muzica pe blog. O sa mai revin la subiectu asta, dar retzinetzi deocamdata ca Lady Gaga mi se pare cea mai cool inventzie a industriei muzicale de la Marilyn Manson incoace. Uitatzi-va la videoclipurile regizate de Jonas Akerlund (membru al clasicilor blackeri vikingi Bathory, actualmente regizor de film - Spun, The Horsemen - si regizorul primului clip porno din istorie - Pussy al lui Rammstein).

Inainte de asta am dat si o fuga la Budapesta ca sa vaz pe Ulver care, dupa 15 ani de pauza concertistica, s-au apucat prin 2009 de turnee. Concertu s-a tzinut pe un vapor cool de pe Dunare care nu s-a prea balanganit ca era apa linistita. In deschidere am avut surpriza sa-l vaz taman pe Attila de la Mayhem, care, sub titulatura Void ov Voices a produs o grohaitura de juma de ora, fara instrumente, doar el cu un altar cu lumanari negre si un letopisetz satanic din care citea versuri pe diverse tonalitatzi zombie pe care le inregistra din mers si le derula sa se suprapuna intre ele intr-un fel de bolero infernal care mi-a placut mai mult decat ce se canta pe la noi la Opera. Pacat ca a durat doar juma de ceas si pacat ca nu s-au stins de tot becurile sa stam acolo ca shobolanii pe bezna si sa auzim ghioraitu lu Attila (in ungureste!), ar fi fost super.



Dupa el au venit Ulver care s-au tot organizat ei sa-si prezinte muzica live, aspect cam dificil avand in vedere ca e 90% sintetica. Dar au bagat un toboshar si un chitarist pe langa cei 3 laptopisti plus vocalu Garm, un erou personal de-al meu care a adus cu el o proiectzie video de mare efect, foarte bine sincronizata cu muzica. In sensu ca fara proiectzia aia probabil as fi avut un sentiment de austeritate comparabil cu cel de la Legendary Pink Dots, insa cuplajul audio-video a fost de efect senzorial maxim. Din pacate s-a terminat cam brusc, niste blackeri din fundu salii au inceput sa-l injure pe Garm ca nu e barbat ca s-a dat pe muzica disco si Garm s-a enervat si a plecat de pe scena, desi isi facuse obiceiu sa cante si o piesa mai black pe final, de pe Vargnatt daca nu ma-nsel. Plus ca a fost aceeasi problema ca si la Attila - luminarea excesiva si servitu de berici in fundu salii interferau cam nasol cu o filozofie care zice ca Silence teaches you how to sing.



Dar creca am uitat sa va zic ca cel mai tare concert la care am fost in viatza mea a fost Faith No More la Budapesta, unde s-a produs un circ incredibil datorita lu Mike Patton care s-a dat peste cap sa ne distreze, ne-a cantat cele mai cool piese ale lui si a aratat ca un maestru de ceremonii desavarsit iar colegii lui, desi cam moshnegi, au incercat sa demonstreze ca cuvantu "Cool" s-a inventat odata cu Faith No More. Concertu s-a tinut si la Bucuresti cam tot atunci, cu ceva mai putzin circ, dar se zice ca a iesit super si acolo. Clipu de mai jos e piesa cea mai tare de deschidere a unui concert pe care am vazut-o (ca sa pricepeti de ce, tre sa vedeti si versiunea originala).



Versiunea originala:




Tot cu ocazia aia am vazut si un Offspring de burtoshi imbatranitzi incercand sa cante despre adolescentza, un Turbonegro foarte nasol din cauza vocii care nu s-a auzit deloc (iar dupa aia trupa s-a desfiintzat) si un Life of Agony cam galagios pt stilul trupei, adica au tot incercat ei sa para formatzie de hardcore (ceea ce erau doar pe primul album) dar atitudinea asta cu saritu in sus si pogo nu se prea pupa cu felu in care percep eu trupa asta. Un unplugged cu balade ar fi fost mult mai dezirabil.

Si ca sa inchei, am ratat si anu asta Roadburn din ratziuni financiare, ratez si Sziget pt ca e cea mai de kkt editzie de cand ma stiu (Monster Magnet e singura atractzie si nici aia nu-s la scena principala), ratez de bunavoie Peninsula unde oricum n-am fost niciodata, dar nu creca suport sa-i mai vad pe Korn inca o data, avand in vedere ca muzica lor curge in ritm accelerat in jos de vreo 10 ani incoace. In schimb ma bazez pe Artmania, unde am fost shocat de-a dreptu sa aud ca vin Sisters of Mercy (mama si tata gotic metalului nouazecist), mai vreau sa vad Kamelot si Dark Tranquillity si mai sunt niste trupe de 2 lei fara TVA care ma lasa complet insensibil si aici il incadrez inclusiv pe Serghei Tankian care face pe filarmonicul de la o vreme, daca n-atzi ascultat albumul lui simfonic sa nici nu-l ascultatzi, e o mizerie sinistra, am si scris in Dilema despre asta.

Ar mai fi, pt cine are chef de infectzii urinare, Brutal Assault la Cehia care ca de obicei aduna toata spuma metalului extrem, de vazut musai sunt Devin Townsend, Sigh, Gojira, Diablo Swing Ochestra, Converge, Meshuggah, Voivod plus unii care vin mai des prin partzile astea ca Children of Bodom, Fear Factory, Cannibal Corpse ori Sepultura. Plus inca o gramada, la un pretz echivalent cu O ZI de Sonisphere la noi!

A, da, si mai vine Iron Maiden sa cante in Cluj....la mall.

No comments: