Thursday, September 10, 2009

Night of the Giving Head

Little Deaths
antologie editata de Ellen Datlow Pedigree: - Premiul World Fantasy, nominalizari British Fantasy, Locus (pt. antologie) - nominalizare World Fantasy (pt. nuvela The Last Time - Lucius Shepard) - nominalizare Nebula (pt. nuvela Yaguara - Nicola Griffith) - nominalizare James Tiptree (pt. povestirea And Salome Danced - Kelley Eskridge) - nominalizare Bram Stoker (pt. povestirea Lover Doll - Wayne Allen Sallee) - nominalizare Bram Stoker (pt. povestirea Becky Lives - Harry Crews)
Gene Wolfe zicea ca orice lucrare literara este, daca o reduci pana la ireductibil, despre sex si /sau moarte. De fapt ideea sa completa zicea ca literatura "serioasa" (culta, mainstream etc.) e cu dragoste si moarte, in timp ce literatura "neserioasa" (comerciala, pulp, de nishe etc.) e cu sex si violentza. Acu aproape 15 ani, Ellen Datlow a scos una din cele mai impresionante antologii tematice, Little Deaths, antologia fundamentala a horrorului erotic, o combinatzie care, conform observatziei lui Wolfe, concentreaza esentza literaturii universale.
Nota: Inainte sa intru in detalii, o avertizare: editzia britanica a volumului Little Deaths ( castigator World Fantasy, nominalizat la British Fantasy si Locus) contzine 6 povestiri in plus si 1 in minus comparativ cu editzia americana. Evident ca e preferabila varianta britanica. Povestea suplimentara din editzia americana e Death in Bangkok a lui Dan Simmons, dar aia se poate citi si din alte surse, cum ar fi colectzia de nuvele a lui Simmons intitulata Lovedeath.
Antologia incepe cu o explicare a titlului: Little Death/La Petite Mort e o expresie intalnita pe la Shakespeare si altzi poetzi contemporani lui, care era sinonima cu orgasmul (ma rog, inainte ca termenul orgasm sa existe in limba engleza*). Originile expresiei vin hat din Grecia antica, unde se considera ca sperma barbatului contzine esentza vietzii si fiecare ejaculare il vlaguieste pe barbat si, putzin cate putzin, il omoara. Si ca abstinentza e preferabila pentru o viatza lunga si implinita. Teoria a fost infirmata de corelatzia intre abstinentza si cancerul de prostata, dar cu o chestie sunt totusi de acord, si anume cu opinia lui Aristotel care credea ca sperma contzine bucatzele de creier deci, cu fiecare ejaculare, creierul barbatului se micsoreaza. Avand in vedere ca marii ganditori ai istoriei (Newton) au murit virgini, si ca marii fustangii (Eminescu) au murit cu creierul ravashit, e posibil sa fie un dram de adevar in asta**.
De remarcat faptul ca antologiile lui Datlow contzin un numar semnificativ de autori relativ necunoscutzi. Putzine din numele acestui volum pot fi considerate celebritatzi (Joyce Carol Oates, Clive Barker, Barry Malzberg, Ruth Rendell, Pat Cadigan si Lucius Shepard). O alta categorie au devenit intre timp nume cunoscute dar la aparitzia antologiei abia debutasera sau erau in plina ascensiune (M. John Harrison, Richard Matheson Jr., Douglas Clegg, cuplul de lesbiene Nicola Griffith+Kelly Eskridge, Melanie Tem, KW Jeter), iar de unii nu prea s-a auzit in afara mediilor publicistice britanice.
Nota: N-am vazut in asta un impediment, se stie ca englezii au inventat si horrorul si literatura erotica moderna (adica post-Decameron). Cu horrorul sper ca nu tre sa argumentez. Cat despre partea erotica, pe la 1700 aparea Harris's List of Covent Garden Ladies, primul catalog al prostituatelor din Londra scris dupa datele acumulate de la proxenetzii vremii (un fel de 7 Seri din zilele noastre, specializat pe parashute). Fiecare gagica era listata cu descriere fizica si a personalitatzii, cu o biografie/antecedente si descrieri narative ale specialitatzilor sexuale oferite, menite sa atraga clientzii. Cred ca a fost prima carte dupa Biblie care s-a vandut in mai mult de 1 milion de exemplare.
Oricum, altceva vroiam sa zic, si anume ca antologiile tematice ale lui Datlow au meritul de a-si asuma riscuri si prin asta asigura o rampa de lansare pentru numerosi autori (spre deosebire de cele ale lui Strahan, Dozois, Hartwell, Adams etc., care culeg proza deja consacrata). Toate povestile din Little Deaths sunt originale (=scrise special pentru volum) si o parte din ele (vreo 6) au fost chiar nominalizate la diverse premii, deschizand portzi importante pentru autorii lor. Treaba ramane valabila si in zilele noastre: antologia vedeta de anul trecut, Inferno, a umflat ca volum aproape toate premiile anului si a pricinuit premii pentru autori care nu au cariere mai lungi de o decada (iar la noi sunt cvasinecunoscutzi). Astea spun multe despre priceperea lui Datlow si ofera o serie de garantzii compensatorii atunci cand lista autorilor din cuprins nu pare tocmai high-profile.
Si acum sa trecem in revista contzinutul antologiei, impartzit in 3 categorii: A. Povesti beton ale unor autori cunoscutzi
  • M. John Harrison - Isobel Avens comes to Stepney in the Spring; povestea asta e o ciudatzenie din aia care pare mainstream pana cand are un twist SF, in genul filmului Eternal Sunshine of the Spotless Mind sau a cartzii Dormind in soare a lui Bioy Casares, daca o mai tzinetzi minte. E despre un cuplu care isi consuma incet relatzia prin evenimente marunte de zi-cu-zi, pana cand gagica se duce cu altul sub impulsul unei nazuintze imposibile si iratzionale, apoi se intoarce inapoi cand nazuintza i se duce pe apa sambetei. Nu va spun care e nazuintza, ca e spoilerul povestii si poate apucatzi sa o cititzi, daca nu in formatul asta, macar romanul Signs of Life care a fost dezvoltat din aceasta poveste. E nevoie de multa pricepere sa pacalesti cititorul cu genul asta de mainstream trucat si lui Harrison ii reuseste smecheria. Autorul e tradus si pe la noi, la editura Tritonic (Viriconium, Lumina).
  • Lucius Shepard - Last Time (nominalizata World Fantasy); e una din cele mai tari povesti ale volumului, si cea mai lunga (50 de pagini), scrisa superb, despre un tip care are doua gagici, una cu care vorbeste la telefon si una cu care face sex si, aflat in pericol sa le piarda pe amandoua, se duce la un vraci sa-i faca niste farmece de tzinut gagici aproape. Cu consecintze horror. Sper ca Shepard nu mai are nevoie de prezentare prin partile noastre, recent tradusa culegere de la Nemira, Vanatorul de jaguari a facut, cred, suficiente valuri si a completat un imens gol pe piatza romanesca de fantasy;
  • Clive Barker - On Amen's Shore; e un fel de spin-off la romanul The Great and Secret Show (despre a carui adaptare BD am discutat aici). In romanul cu pricina la un moment era vorba de un ocean al viselor in care cica oamenii inoata in timp ce viseaza si care le incarneaza fantasmele pe durata visului. In povestea de aici (de fapt si in roman) ni se arata ca prin oceanul ala se mai gasesc diverse continente pe care traiesc specii ce impartasesc cu oamenii aceeasi lume a viselor. Despre una din speciile astea se speculeaza ca se trage direct din ocean si ar fi evoluat darwinian din fantasmele oamenilor. Cu asta ajungem la poveste, care e despre un individ ce locuieste pe malul oceanului si, cand are chef de sex, inoata prin ocean unde copuleaza cu femeile noastre in timpul viselor erotice ale acestora;
  • Barry Malzberg si Kathe Koja - The Careful Geometry of Love; despre un fotograf care primeste intr-o buna zi o comanda dubioasa, din partea unei gagici de bani gata care vrea sa-si fotografieze amantzii dezbracatzi si in ipostaze artistice, sa faca colectzie cu ei. Gagica tot vine o data la cateva luni cu cele mai diverse soiuri de parteneri, de la adolescentzi emo la bataushi harshaitzi iar la un moment dat apare cu un individ cu coada (la fund, nu la păr), apoi cu un pitic fara putza si de acolo incolo treaba degenereaza, caci gagica incepe sa prinda gustul oamenilor mutilatzi si diformi. Malzberg e un fel de soldat necunoscut al SF-ului, prea putzin tradus la noi in conditziile in care scriitura lui e cu totul deosebita;
  • Nicola Griffith - Yaguara (nominalizata Nebula); in buna traditzie a SFului lesbian, povestea e despre doua femei puternice si sexy care investigheaza ruinele unei piramide mayashe de unde afla ca pe vremuri femeile se transformau in jaguari. Povestea nu e erotica prin plot, ci prin stil, autoarea facand exces de descrieri lascive despre femei transpirate, imbracate doar in maieu si short, inotand goale pe sub cascade tropicale, sau ungandu-si una alteia pishcaturile de tzantzari de pe sani. Oricum, e foarte bine scrisa in ciuda faptului ca pe vremea aia Griffith era o timida debutanta (Yaguara se gaseste tradusa si la noi, prin Millennium Press, in antologia aia cu frontispiciul Horia Ursu Presents);
  • Ruth Rendell - An Outside Interest; despre un individ care dezvolta hobby-ul dubios de a speria femei care umbla singure noaptea tarziu pe o poteca slab luminata. Povestea e scurta dar dragutza prin faptul ca e povestita la persoana intai de un erou care incearca sa dea un sens moral propriilor motive dubioase. Rendell e una din cele mai celebre autoare de crime fiction in viatza, frecvent ecranizata atat in seriale politiste cat si in lung metraje (ex: Carne Tremula a lui Almodovar);
  • Barry Malzberg - Sinfonia Expansiva; asta e foarte ciudata si nu stiu daca am priceput de fapt cu ce se mananca, mai ales ca Malzberg are un stil destul de eliptic, cu dialogurile nedelimitate si virgule neglijate, ceea ce duce la niste fraze amestecate gen Saramago (doar ca nu la fel de lungi). In principiu cred ca povestea e despre un tip care tot negociaza cu gagici daca sa faca sau nu anumite perversiuni sexuale care nu-s explicitate. Partea horror e ca tipu are SIDA;
  • Kelley Eskridge - And Salome Danced (nominalizata Tiptree); alta mostra de fantasy lesbian (Eskridge e de fapt iubita Nicolei Griffith) dar putzin cam pretentzioasa pentru propriul bine. Povestea e spusa din perspectiva unei regizoare lesbiene care organizeaza auditzii pentru rolul biblic al curvei Salome si la audientza asta se prezinta un shape-shifter care isi poate schimba sexul, danseaza incredibil si emana niste feromoni irezistibili;
  • Douglas Clegg - Ice Palace; despre un ritual de maturizare aplicat bobocilor unui colegiu, care presupune sa dezbraci bobocu in chilotzi si sa-l bagi intr-un tunel de gheatza, de unde n-are voie sa iasa pana nu spune un banc care face pe toata lumea sa rada (sau pana moare de frig). Daca bobocu e si gay, se complica treaba. Clegg e, cred, al doilea cel mai celebru autor gay horror (dupa Clive Barker);
  • K.W. Jeter - Black Nightgown; cred ca Jeter e bolnav la cap. Am mai multe motive sa cred asta. In primul rand a fost unul din discipolii lui Philip Dick (in sensul ca ii ducea de mancare in perioada in care lui Dick ii era frica sa iasa din casa si, suspectez eu, ii facea rost de droguri). Dick l-a folosit si pe post de personaj literar, in romanul Valis. Am gasit doar doua poze cu el pe net, una pe wikipedia, si una pe o canapea cu Philip Dick, si in nici una nu pare in regula. In plan literar, se zice ca scris primul roman cyberpunk ever (Dr.Adder). Ultimul sau roman (intitulat Noir) e versiunea capitalista la 1984 a lui Orwell si se zice ca, prin comparatzie, 1984 pare utopie. O buna parte din cariera si-a dedicat-o scriind continuari la cartzile lui Philip Dick (s-a tradus si la noi Blade Runner 2) si pastishe dupa Hunter Thompson. Povestea lui cred ca e cea mai sinistra din toata antologia, scrisa intr-un stil foarte intunecos, despre un ritual de initziere sexuala dintr-o comunitate tziganeasca (cred) prin care un adolescent trebuie sa-si piarda virginitatea cu o vaduva, sub atenta indrumare a sotzului decedat si putred al acesteia;
B. Povesti beton ale unor autori de care auzisem vag sau deloc
  • J. Calvin Pierce - Sahib, e foarte misto scrisa intr-o engleza retro, sub forma jurnalului unui medic de acu 100 de ani solicitat in secret sa trateze boala misterioasa a unui ofitzer englez intors din India. Ofitzerul se ingrasa incontrolabil desi nu manca mai nimic si suferea experientze extracorporale in care isi vede nevasta facand sex cu slugile de rasa inferioara (negri, indieni etc), ceea ce-l necajea teribil;
  • Stephen Dedman - Lady of the Situations, e despre o gagica foarte buna la sah, dotata cu o memorie incredibila. Problema e ca memoria ei e atat de buna incat ii permite sa-si aminteasca senzatzii, aspect care o ajuta sa aiba orgasme in timp ce deapana amintiri despre cate un barbat, motiv pentru care le da papucii tuturor barbatzilor dupa cate o partida de sex reusita, cica sa pastreze o amintire placuta despre ei; Dedman e un autor australian destul de apreciat si frecvent premiat pe la premiile australiene (Ditmar) dar putzin cunoscut in restul Commonwealthului;
  • Wayne Allen Sallee - Lover Doll (nominalizata Bram Stoker), e despre un cuplu de mutantzi nascutzi in anii 60 din mame care au suferit tratamente cu talidomida, probabil cea mai celebra gafa medicala a secolului. Povestea parcurge in viteza copilaria, adolescentza si relatziile sexuale dintre cei doi, baiatul cu capul mare si ochii plasatzi lateral ca la pesti si fata cu un siamez atrofiat crescut din burta. Povestea e destul de crancena si scarboasa mai ales ca e povestita la persoana intai, dar are si momente emotzionante, cum ar fi cand Ray Ban lanseaza un model de ochelari de soare din aia dintr-o bucata care ii ascund partzial diformitatea baiatului si ii permit sa isi gaseasca o slujba ca DJ, in timp ce fata decade, se apuca de droguri si ajunge sa se prostitueze intr-un bar strip-tease pentru oameni cu diformitatzi;
  • Lucy Taylor - Hungry Skin, o poveste erotica-lirica in stil femeiesc, despre o gagica care mosteneste de la tatal sau, celebru sculptor si curvar, o statuie imensa si obscena ce reprezinta o orgie de trupuri inlantzuite, cu un spatziu liber in mijloc, exact cat sa incapa o femeie subtzirica strecturata cu atentzie prin padurea de bratze, picioare si falusuri; pe atunci aproape debutanta, Lucy Taylor a ajuns intre timp una din cele mai apreciate autoare de horror erotic, am mai pomenit de ea cand vorbeam de antologia de benzi desenate Verotika;
  • Kathe Koja - The Disquieting Muse; despre un pictor ratat care isi gaseste un job la un ospiciu, unde incearca sa implementeze asa-numita terapie prin arta. Intr-o buna zi are de a face cu o pacienta autista care face pishu pe ea, deseneaza putze de cai si trezeste in barbatzii din jur fiori erotici inexplicabili;
  • Harry Crews - Becky Lives (nominalizata Bram Stoker); despre un bogatash de pe Wall Street care plateste o prostituata sa se imbrace si sa pretinda ca e fiica-sa, moarta in copilarie;
  • Sarah Clemens - Holes; despre o gagica careia iubitul i-a facut un tatuaj magic care o arde de cate ori face sex cu altcineva decat cu el; noroc ca tipa isi gaseste un amant cu putza plina de piercinguri, care o pune sa-si traga si ea niste piercinguri in sfarcuri ca sa scape de blestemul tatuajului;
  • Jack Womack - That Old School Tie; despre un profesor universitar insurat, cu copii si situatzie care isi baga picioarele in tot pentru o relatzie cu o studenta hipoxifila. Hipoxifilia e atunci cand itzi bagi capu intr-o galeata sau intr-o punga in timp ce faci sex, se mai numeste asfixiere erotica si printre altele a pricinuit recenta moarte a lui David Carradine de care probabil atzi aflat de la stiri. Jack Womack cica ar fi autor de cyberpunk, dar povestea asta n-are nimic de genu ala, oricum e foarte bine scrisa, mi-a amintit de Chabon (scriitorul, nu sapunul);
C. Povesti mediocre sau prea scurte incat sa-si dezvolte premisa dincolo de o idee in stadiu embrionar:
  • Nicholas Royle - The Swing, despre o societate distopica in care persoana dominanta intr-o relatzie (ex: capul de familie) are dreptul sa puna un belciug in nasul partenerului si sa il traga cu un lantz ca pe vite. Mai nasol e cand cate un om isi pierde slujba si raportul de puteri din relatzie se schimba;
  • Richard Matheson Jr. - Menage a trois, despre un cuplu sado-maso care se tot taie cu un cutzit falic pentru care femeia dezvolta o pasiune secreta. Matheson Jr. e fiul celebrului Richard Matheson (autorul lui I Legend) si lucreaza ca scenarist la Hollywood (inclusiv pentru serialul Masters of Horror);
  • Joel Lane - The Pain Barrier; despre doi gay care fac sex (69, mai exact) intr-o garsoniera dezafectata dintr-o zona industriala. Unul dintre ei e actor porno in filme sado-maso iar celalalt e un traficant de porn ilegal si totodata fan al actorului respectiv. Din pacate povestea isi propune doar sa creioneze o scena de sex murdar (cu preludiu si postludiu) intr-un tablou industrial decadent. Eram curios de Lane de cand am aflat ca e publicat la noi de Ex Occidente dar cu povestea asta m-a cam dezumflat;
  • Joyce Carol Oates - Fever Blisters; de multa vreme imi tot propun sa o citesc pe aceasta doamna apreciata deopotriva in mainstream (se zice ca da tarcoale Nobelului) cat si in horror (romanul Zombie si cateva culegeri de povestiri). Din pacate povestea asta nu m-a ajutat prea mult, erotismul e usor amuzant iar horrorul lipseste. E despre un cuplu de fosti amantzi batrani care se revad prima data dupa o gramada de ani la hotelul favorit al escapadelor din tineretze si au o tentativa de partida de sex in care fiecare incearca si nu prea reuseste sa ignore decaderea biologica suferita de celalalt de-a lungul anilor;
  • Melanie Tem - The Rock; un gagiu are o casa construita pe plaja, sub un deal si intr-o buna zi in varful dealului apare un bolovan mare care amenintza sa i se rostogoleasca peste casa. Nevasta-sa e tot mai stresata, insa barbatul e bine mersi, caci noaptea tarziu din bolovan iese o gagica cu care face sex intre pilonii de sub casa. Povestea e una din primele ale unei autoare care in ultimii 15 ani a reusit sa-si faca un nume in horror in calitate de coautor alaturi de sotzul ei, Steve Rasnic Tem;
  • Pat Cadigan - Serial Monogamist; povestea e ok, dar o pun in categoria asta pt ca m-a enervat la culme, pare un episod din Sex and the City cu un twist horror: 4 gagici ca alea din serial se plimba toata ziua si vorbesc tampenii; intr-o buna zi, reusesc sa agatze un tip sexy pe care il duc acasa, il dezbraca, fac sex cu el, apoi il mananca. N-as putea spune ca povestea nu-si are locul antologie dar asemanarile cu Sex and the City m-au scos din sarite. Nu-mi dau seama daca asta e stilul autoarei sau daca a scris-o la misto. In mediile SF, Cadigan e o mica celebritate, fiind singura femeie din antologia care a iscat curentul cyberpunk (Mirrorshades, tradusa la noi prin Millennium Press);
In concluzie, antologia are de toate, si sex, si dragoste, si violentza, si moarte, si literatura "serioasa" si "neserioasa":
  • La capitolul "serioasa" (autori care se detaseaza prin stil si calitatzi literare) am fost impresionat de M. John Harrison, Barry Malzberg, Jack Womack, J. Calvin Pierce, Lucius Shepard, K.W.Jeter si Nicola Griffith.
  • La capitolul "neserioasa" (autori cu idei misto dar cu stil relativ banal) ies in evidentza povestile lui Clive Barker, Ruth Rendell, Wayne Allen Salle, Stephen Dedman si Sarah Clemens.
  • Am fost profund dezamagit de contributziile lui Joyce Carol Oates si Joel Lane, in primul rand datorita expectativei.
  • Cele mai sinistre contributzii sunt cele ale lui K.W.Jeter, Barry Malzberg si Wayne Allen Salle;
  • Cele mai sexy sunt ale lui Lucius Shepard, Nicola Griffith si Sarah Clemens;
  • Cele mai amuzante sunt ale lui Clive Barker si Ruth Rendell, poate si a lui Pat Cadigan pentru cine nu e alergic la Sex and the City.
E pacat ca aceasta antologie nu a cunoscut editzii periodice, mai ales ca acopera o tematica in care competitzia e slaba. Pana o sa-i vina ideea de a reveni asupra subiectului, Ellen Datlow e ocupata cu culesul laurilor pentru Inferno (antologia vedeta a anului trecut) si pentru Poe (antologia vedeta a anului aniversar E.A.Poe 2009, sub egida caruia se vor acord premiile World Fantasy de anul asta). Eu am de gand sa o bat la cap pe blogul ei sa se apuce de un Little Deaths vol. 2, ar fi timpul dupa 15 ani.
*de fapt termenul a aparut abia dupa ce s-a inventat orgasmul feminin despre care pana pe la inceputul secolului 20 inca se sustzinea ca n-ar exista
**am testat teoria si pe pielea mea, mi-am scris doctoratul intr-o perioada de abstinentza foarte fructuoasa pe plan intelectual, dupa care m-am prostit brusc si in ritm accelerat
- plusuri: diversitate, selectie foarte cool, 18 povesti tari si foarte tari (in editia britanica) - minusuri: 6 povestiri slabe - recomandare: lectura obligatorie, no matter who you are

5 comments:

Agasat said...

Sexul cu o femeie vampir este cel mai epuizant. Te vlaguieste mai abitir ca o descatusare intelectuala.

No One said...

iti las un trailer la un film cu vampiri ce va iesi in ac iarna
http://www.youtube.com/watch?v=7PkMm0G2otk

Agasat said...

Merci. Pare foarte tare filmul.

Pacat ca folosesc arbalete ca sa se omoare. Mi se pare cel mai prost mod de a executa un vampir, chit ca vine din traditia medievala. Dar e complet inadecvat unui film futurist care are la dispozitie shotgunuri cu ghidare laser, arme cu discuri de decapitare, tranchilizante cu virusi de explozie craniana etc.

Anonymous said...

Diferenta aia intre literatura pulp si cea culta dupa diferenta de tematica sex/dragoste e lansata de autori pulp ca strategie de marketing pentru snobi. Dupa cum se stie, cel putin de la Apollinaire, Celine sau Joyce sexul si violenta sunt (explicit) teme principale in literatura(de orice culoare politica). Nu inteleg atitudinea asta de a face diferenta intre culta si pulp, mai ales la tine. E oarecum ca in metal, muzica Manowar, ca si literatura pulp, are haz, poate avea idei bune, atmosfera, stil, dar exista si alte muzici cu care nu se poate compara, pentru ca nu are de ce. Daca iti place Manowar, nu ai de ce sa sustii ca doar ei canta metal, doar pentru ca unii din membrii sustin asta.

Nu inteleg ce inseamna literatura erotica moderna. Nu e nimic mai actual ca si Kama Sutra si totusi nu a fost scrisa englezi ca literatura moderna. Si 1001 de nopti- varianta necenzurata, nu cea din Biblioteca pt toti , poezia/proza araba in genere in vremea califatelor, si literatura italiana de dinainte de Boccaccio, si tratatele de alchimie, unde alegoriile uniunii si separatiei erau cu pitici, barbati cu mai multe membre si nimfe, imnurile dionisiace, etc. La cat de frigizi sunt britanicii, nu e de mirare ca au descoperit orgasmul abia in secolul al XVI-lea. Cat despre catalogul prostituatelor, seamana cu cele ale cailor, nu e de mirare, din moment ce au dantura asemanatoare.
Iar despre literatura horror, nu britanicii au inventat povestile cu strigoi, varcolaci, stafii, demoni. Dar desigur, e vorba de litaratura horror moderna, nu? Adica Maupassant, Poe si Lovecraft.Cat despre Walpole si Shelley, si in Germania si Franta se scriau in acelasi timp lucruri asemanatoare, singura diferenta fiind calitatea lui Frankenstein.

Deci cum sa fi inventat britanicii ceva? Pana si ceaiul si-l beau dupa-masa.

Nicu said...

Dar talentul de a emite enormitati s-a inventat in Romania. Uita-te mai sus. QED