Tuesday, August 25, 2009

Sacrilegii cultissime




















The Mad Woman of the Sacred Heart

de Alejandro Jodorowsky
cu grafica de Moebius

Cartea asta incepe foarte deprimant, cu un profesor universitar care organizeaza un chef de ziua lui impreuna cu studentzii. Nevasta profesorului ii aduce cadou actele de divortz dupa care se duce in camera alaturata sa si-o traga cu un student. Umilirea este cu atat mai mare cu cat profesorul nostru avea un curs despre morala si iubire, astfel ca a doua zi cand merge la scoala totzi studentzii il huiduie si il acuza ca e depasit de problematica prezentata in curs. Profesorul se deprima si se duce la biserica Sacre-Coeur sa mediteze dar acolo da peste o studenta bunoaca care il flateaza in toate felurile, ii alina durerea spirituala si la sfarsit ii face o felatzie. Cineva din biserica observa actul carnal si ii fugareste pe cei doi cu pietre. Pan la urma ajung ei intr-un motel, facand sex pe stilul maestru-discipol si, in ciuda faptului ca se credeau infertili, gagica ramane gravida.

Miracolul capata veleitatzi biblice cand ne dam seama ca pe gagica o cheama Elisabeta, pe profesor Zaharia si ca fiul lor ar putea fi Ioan Botezatorul. Gagica pare nebuna dar reuseste sa-l convinga pe profu nostru ca Isus e pe cale sa se nasca a doua oara, caci lumea e marcata de evenimente dramatice (precum alungarea lui Ceausescu si caderea Zidului de la Berlin, cartea fiind scrisa taman in perioada aia). In functzie de ce intzelegi din poveste, se poate vorbi de un caracter blasfemiator (orgii bisexuale amestecate cu discutzii fenomenologice), chestie cu care editorii volumului fac mare valva, dupa cum le sta bine francezilor laudaroshi. Sustzin ei in prefatza ca inainte de asta n-au existat decat 2 povesti SF care sa speculeze pe elemente biblice, chestie care mi se pare un mare fâs, numai eu am scris vreo 4.

Volumul face parte din colectzia Dark Horse dedicata lui Moebius, legenda vie a benzii desenate frantzuzesti. Am mai vorbit de Moebius cu cel putzin doua ocazii (Arzach si Airtight Garage) si n-am fost prea incantat atunci. Din fericire, aici Moebius apare doar ca grafician iar scriitorul e Alejandro Jodorowsky, care e cu totul alta mancare de peshte. Oricum, amandoi sunt niste mamutzi ai secolului ce fuse si se duse:
  • Moebius aka Jean Giraud e poate cel mai celebru autor BD european (in special ca grafician, dar nu numai), cu contributzii importante in industria cinematografica, colaborari cu scriitori si cantaretzi ai anilor 70 (pentru care a desenat copertzi) si o gramada de elogii in cercurile SF/fantasy. A ajuns vestit ca initziator al revistei cult pe teme BD si SF Metal Hurlant, transpusa si in varianta engleza sub titlul Heavy Metal, care a gazduit o intreaga scoala de scriitori si artisti BD si a inspirat un film-antologie cu acelasi titlu, care va suferi curand un remake-tribut cu segmente regizate de nume precum David Fincher si Gore Verbinski printre multzi altzii.
  • De Jodorowsky am mai vorbit in cronica la Son of the Gun. Pe scurt, e vorba de regizorul de teatru si film (l-a avut ca discipol pe David Lynch), scriitorul, filozoful, pantomimul, psihanalistul si mai nou cartoforul* evreu de origine chiliana naturalizat in Frantza pe care il gasitzi pe net fie dupa numele Alejandro, fie dupa Alexandro (Jodorowsky), astazi ajuns la o varsta venerabila si refugiat in industria benzilor desenate unde isi alina frustrarile create de industria cinematografica. Printre filmele sale de referintza se numara El Topo si Santa Sangre, iar frustrarea sa principala e esecul proiectului de a ecraniza Dune in anii 70, in baza designului lui H.R.Giger si Moebius.
Grafica e alb negru si conditiile grafice modeste, comparativ cu colectia Moebius de la Marvel (aia din carea faceau parte Arzach si Airtight Garage). Scriitura lui Jodorowsky salveaza insa obrazul si creeaza o poveste desteapta, plina de umor, sex si cultura covarshitoare pe care auteurul a demonstrat-o in fiecare opera a sa. Nu-s la curent cu viatza de cuplu a artistului (in fine, pe vremea cand mai avea prostata), dar am impresia ca povestea e nitzel autobiografica. Zic asta pt ca personajul principal e un profesor de filozofie evreu al carui nume se termina cu "owsky" si ca Moebius l-a desenat taman dupa chipul si asemanarea lui Jodorowsky.

*Ma refer la cartzile de tarot

-plusuri: poveste misto
-minusuri: grafica alb-negru cam simplista si fara un stil anume, valori de productzie modeste
-recomandare: fanilor Henry Miller/Luni de fiere care au si o oarecare cultura biblica

2 comments:

q said...

esti cred abia al 2-lea sau al 3-lea blogger roman unde regasesc pomenite macar cateva din "creatiile" lui Jodorowski si meriti cel putin o bere virtuala pentru asta.
hai noroc !

Anonymous said...

@kbn.

http://www.insidesocal.com/tomhoffarth/smug2.jpg