Saturday, February 02, 2008

Muzica vorbita pe la spate - dec2007/ian2008

Raspunsu meu la leapsha lu Krossfire o sa fie dezamagitor, caci n-am ascultat destula muzica romaneasca incat sa pot arata cu degetu cele 7 voci de exceptzie, asa ca o sa le enumar asa, la intuitzie, in ordinea in care imi vin in cap. Adrian Paunescu mi se pare cea mai de exceptzie voce. Apoi Dida Dragan, rupea gura targului cand eram mic si avea un suflu ceva de necrezut. Paula Seling ar fi din astia mai tineri, desi nu-i suport piesele. A, si ala de Valahia care guitza niste triluri incredibile iar mi se pare de exceptzie. DJ Boros, normal. Poate si Alifantis, are un timbru al lui care ti-l face drag instantaneu. Cati sunt? 6, mai trebe unu. Hai sa fie Crivat de la Bucovina. Incredibil, dar astia-s primii 7 care-mi vin in cap cand ma gandesc la muzica romaneasca. Am voie 8? Mezofi de la Grimus. Dau leapsa mai departe lu Exty.

Ok, pana nu uit: ne vedem in Aprilie la Roadburn Festival in Olanda. Daca nu stitzi ce e aia, umpletzi-va acest gol din viatza personala: cel mai cool festival european de muzica psihedelica, eticheta sub care gasitzi orice de la stoner la goth, industrial si progresiv. Ca sa va stea in gat, anu asta ii putetzi vedea acolo pe:

  • Down, pe care rar ii prinzi in Europa, invitatzi de onoare la prima zi a festivalului organizata de Lee Dorian de la Cathedral drept aniversare de 20 de ani de existentza a casei sale de discuri, Rise Above, una din cele mai importante pt scena stoner; alti invitati: Grand Magus, Capricorns, etc.
  • Current 93, pe care ii prinzi greu oriunde in lume mai putzin in Anglia, invitatzi de onoare la ultima zi a festivalului organizata de creierul trupei, David Tibet, alaturi de invitatzi precum Garm (Ulver), O'Malley (Sunn O))) - ambii in cadrul proiectului Aethenor, hermafroditul pianist Baby Dee si fosta gagica a lui Tom Waits, folkeritza Rickie Lee Jones;
  • plus bulkul festivalului de 2 zile care e deja sold-out, unde ii gasitzi pe Celtic Frost, Boris, Isis , Electric Wizard, Cephalic Carnage, Trouble, Scott Kelly...mai tre sa continui?

Next: a trecut luna sarbatorilor. Craciun, nasterea lui Isus, maioneza multa si carne de porc pentru toti cei cu probleme la bila. Anul nou si fericit, premiile anului. Pupaturi pe ambii obraji. Prea frig afara, prea cald in casa, no pussy blues. De cativa ani incoace, in aceasta perioada a anului ascult muzica motivationala crestina, dupa cum urmeaza:

Videoclipul lunii: Johnny Rebel - Stand up and be counted. FANTASTIC. Hitul Craciunului. Tre sa ma uit inca o data la Oh, brother where art thou. Rebel e cel mai important reprezentant al muzicii Cajun KKK din anii 60, a aparut si la Howard Stern si e o celebritate underground a carui muzica binedispune la orice ora. Albumele se gasesc azi la drumul mare in magazine, caci nimeni nu le mai ia suficient de in serios incat sa le interzica, chiar daca au pe copertzi cruci in flacari si predicatori KKK. Dar atentzie, Johnny Rebel, desi exista ca om si e autorul a cel putzin unui album de referintza, a devenit si un brand, cam ca Aron Biro, caruia i se atribuie lucrari la care n-a participat niciodata. Mai exact exista vro 4 albume cu muzica Cajun publicate sub numele Johnny Rebel, fara sa apartzina auteurului. Dar merita si alea, in special pentru emotzionantele imnuri confederate. Sper exemplu piesa I'm a good old rebel ma face la orice ora sa plang. In cazul in care nu va datzi seama ce e asa special cu piesa asta, stop reading my blog.

Apoi urmeaza in playlist Barenaked Ladies cu faimosul lor album de Craciun - Barenaked for the holidays. Oh, Hanukkah, Hanukkah, let's have a party! O trupa canadiana de rock hazliu straight face, cam ce incearcau sa simuleze trupe romanesti ca Parlament si Spitalul de Urgentza inainte sa isi dea seama ca le lipseste umorul. Sampleuri superbe pe siteul dedicat albumului. Unul din hiturile mainstream ale trupei, piesa Old Apartment.
Si tot de Craciun, dedicatzie de la Ian Anderson.

Gata cu Craciunul.

Sa povestim de Ayreon, trupa pe care ar trebui sa o manance pe paine totzi fanii Nightwish dar dintr-un motiv care-mi scapa, inca n-a ajuns in atentzia poporului desi canta de dinainte ca Nightwish sa se nasca. Jen o sa zica ca acuma daca am scris pe blog de ea, n-o s-o asculte lumea nici atata dar ce sa fac, nu eu o sa fiu mai sarac din pricina asta.

  • Incepem cu un teaser live.
  • Continuam cu Love, un videoclip in care-l vedem pe Ayreon asteptandu-si invitatzii la gara
  • Incheiem cu altu, care, tehnic vorbind e alta trupa, Stream of Passion, care e de fapt Ayreon cu alta Marie, aceeasi palarie.

Ideea e ca Ayreon asta e un chitarist olandez pre nume Arjen Lucassen care concocteaza diverse proiecte si albume cu o gramada de invitatzi la restul instrumentelor si mai ales la voce. Proiectele sunt publicate sub diverse nume, cele mai cunoscute fiind Ayreon, Star One si mai sus pomenita Stream of Passion (fondata de acest individ Ayreon dar recent abandonata si lasata sa se descurce singura). Invitatzii de care pomeneam fac tot deliciul proiectului - pe langa o gramada de gagici beton care m-au facut sa fac trimiterea spre Nightwish, avem si vocali, chitaristi si clapari care alcatuiesc spuma rockului progresiv modern. Ia aruncatzi o privire pe lista asta: gagica de la Gathering, gagicile de la After Forever, gagiu de la Tiamat, gagiu de la Dream Theater, Bruce Dickinson, gagiu de la Spock's Beard, de la Evergrey, Devin Townsend, vocalu si tobaru de la Gorefest, marele anonim al rockului european Dan Swano, gagiu de la Pain of Salvation si astia-s doar cei pe care mi-i amintesc instant fara sa consult playlistu. Ce mai, vorbim aici de un blockbuster hollywoodian transpus in muzica, cu subiecte inspirate din povestiri SF naive despre un menestrel de la Curtea Regeului Arthur care calatoreste prin timp si pe alte planete (pe primele albume cel putzin). Spre exemplu, ala de la Tiamat canta o balada superba rupta din Ray Bradbury, despre cum traieste el divortzat si singur pe Marte. Gagica de la Gathering baga mare despre egipteni, piramide si Stargate. Dan Swano e cu razboaiele intergalactice iar Damian Wilson, unu din mari muzicieni pierdutzi in uitare (sa-mi amintesc sa scriu un articol despre trupele lui) are o minunata piesa despre druizi.

Acuma, besigur, necazu e ca "trupa" nu prea are identitate din cauza invitatzilor care vine fiecare cu mancarea lui de-acasa iar eforturile de a-i acorda intre ei nu dau intotdeauna rezultatele cele mai fericite. Stilul pieselor variaza intre Nightwish, Beatles, David Bowie si Pink Floyd, elementul comun fiind melodia siropoasa de inspiratzie celtica si clapele space-rock. De aceea, personal, recomand albumele pe care fiecare piesa e cantata de altcineva (alea mai vechi) decat albumele pe care canta impreuna cate 3-4 voci deodata, de nu mai apuci sa te prinzi care ce vrea de la tine. Sau, si mai bine, ascultatzi Ayreon din 2 in 2 albume: Final Experiment, Dream Sequencer, Star One si oricare din ultimele doua albume (dar nu amandoua), ascultate la distantza potrivita sunt minunate. Daca incerci sa urmaresti toata discografia, te prinde oboseala si te cam saturi, mai ales ca ultimele doua albume (111000 si Human Equation) recicleaza masiv ce s-a facut inainte.

In concluzie, asta e o trupa despre care, cand am ascultat-o prima data, pe la al doilea album, my mind was blown off si nu imi venea sa cred ca cineva face asa ceva si nu imi venea sa cred ca lumea nu se taraste in genunchi la picioarele lui Ayreon. Astazi elementul de noutate s-a rasuflat si exemplul a fost urmat si de altzii (mai ales de albumele aniversare ale anumitor case de discuri). Pana la urma treaba se numeste cross-marketing dar in cazul lui Ayreon a ocazionat si cateva albume minunate. A, poate am uitat sa precizez ca aceasta peroratzie este ocazionata de aparitzia unui nou album care mi se pare destul de naspa in special la versuri unde se canta despre probleme informatice cum ar fi bit torrent si yahoo messenger. Ia vedetzi versuri:

I checked the web and left it on over night
Downloading all the latest files
Fear, revere, the torrent flows into my lap
And I disconnect
(asta e din Connect the dots, piesa dedicata programelor de file-sharing)

Dear Simone, I'm sorry for the wait
I've seen your pics, you're looking great
I'm all alone, dying for a date
I think we match, it must be fate
(asta e din Web of lies, despre tipi misto cu bloguri care, cand ii cunosti in realitate, se dovedesc niste curvari infectzi pe care nici macar nu-i cheama asa cum se semneaza).

Oricum, chiar si asa aiurea, noul album e bun ca punct de intrare in catalogul Ayreon.

Next on Dallas: ASP-Requiembryo, l-atzi remarcat probabil in top 10-ul anului trecut pentru ca e una din putzinele trupe de goth nemtzesc pe care le suport, ba chiar imi si place. Gothu nemtzesc cu bazaituri electronice si riffuri banale e un gen extrem de diluat si generic, o bataie de joc, mai ales daca nu pricepi nimic din versurile alea. Ei bine, la ASP treaba nu e asa - gramada de piese de pe acest dublu CD ofera diversitate, piese melodioase, piese gotice, piese dansante, refrene solide si diverse trucuri ce combina Rammstein cu Lacrimosa in modul cel mai placut cu putintza. Albumul e ultimul dintr-o serie de 5 discuri dedicate unui concept dubios - der schwarze schemtterling - despre care astia tot canta de cand s-au infiintzat. Se profita de ocazie pentru a recicla refrene si bucatzi de piese de pe albumele vechi, dar nu e deranjant deoarece avem un dublu CD cu o droaie de piese.

Bruce Willis revine in fortza cu albumul sugestiv intitulat If it dont kill you, it makes you stronger. Radetzi, radetzi, dar moda asta cu actorii cantaretzi e in mare voga si la noi, vezi Banica, vezi Dinica, vezi Arsinel, vezi Iordache. Albumul lui Bruce Willis e un pic mai bun decat cel al lui Steven Seagal (recenzat de mine aici), dar din pacate mai slab decat al lui Billy Bob Thornton sau Arsinel. E un fel de blues cu faze boogie si cu muzica de betzie americana, adica exact ce canta si actorii de pe la noi cand se hotarasc sa traga un album.

Am uitat sa va zic acu vreun an si ceva ca Leonard Cohen a scos album. Doar ca varsta nu i-a mai permis sa si cante pe el asa ca a lasat-o la voce pe gagica care il sterge la fund si care l-a salvat de la faliment dupa ce managerul a fugit cu toate economiile pe care le-a facut in timp ce lucra bucatar intr-o manastire. Anjani Thomas o cheama, e din Honolulu, si Blue Alert e albumu. Juri ca e Cohen dupa ce o sa-si faca schimbare de sex, ba are si o piesa preluata de pe Dear Heather, cred. Ii vedetzi impreuna aici.

Pe Oceansize i-am descoperit la albumul precedent gratzie cronicii lui Cynyc de pe metalfan, pe vremea cand redactorii metalfan erau inca suficient de entuziasti sa asculte albumele inainte sa le recenzeze si sa fie curiosi de ceea ce asculta. Recomandarea de atunci mi-a ramas pe creier si am ochit la fix aparitzia noului album Frames, un mix de Pink Floyd, rock alternativ si momente stoner, de data asta intr-o forma mai accesibila decat albumul anterior, motiv pentru care probabil nu va mai intra in vizorul siteului metalfan, asa ca tre sa va multzumitzi cu aceasta recomandare a mea. checkem out.

QUI e ultima inventzie de la Ipecac Records, din pacate inca o trupa care il omagiaza pe Mike Patton uitand sa compuna o muzica proprie. Albumul e suficient de divers incat sa apuce sa plagieze involuntar Boris, Faith No More, Deftones si ceva trupe emo. Astept ceva suflu proaspat de la Ipecac dar din pacate nu e cazul cu trupa Qui. Si n-a fost nici Mugison, caci au scos la alta casa de discuri ultimul album.

Six Organs of Admittance e una din trupele satelit ale lui Current 93, care a revenit cu un nou album, parca mai misto decat alea vechi din simplul motiv ca nu mai e la fel de monoton dar e totusi cam monoton. Are mai multe voci ca pe vremuri, cateva pese folk fredonabile si cateva momente experimentale. checkemout.

In timp ce scriam paragraful despre Ayreon, m-am gandit sa lansez si eu niste TAGuri in blogosfera, pentru Alexosu, Dave, Takashi Mike blogjob, Li, Sip of Sebuction si Floppy pe urmatoarele subiecte:

Care au fost primele 5 cduri audio piratate (bulgaresti sau copiate) posedate in viatza asta? La mine:

1. Cranberries - Best Of

2. Mike Oldfield - Voyager

3. Marilyn Manson - Smells like children
4. Iced Earth - Burnt Offerings
5. Leonard Cohen - More best of

Care au fost primele 5 cduri originale avute in viatza asta si din banii cui s-a facut achizitia:

1. Live - Throwing Copper, din banii lu nevasta-mea

2. Stuck Mojo - Rising, cadou de la un amic de cenaclu care a fugit in America la o conventie literara si s-a insurat instantaneu acolo

3. Ayreon - Dream Sequencer, din banii lu mama

4. Nick Cave - Murder Ballads, cadou de la o amica din Londra cu care am avut o aventura pe mirc

5. Mayhem - Grand Declaration of War, din primul salar

Care au fost 5 oameni care v-au completat pasiunile muzicale suficient incat sa va fie rusine sa apelati la expresia "fuck off, man, nu cred ca avem aceleasi gusturi"? Cronologic:

1. Rus Iuliu, coleg de dormitor (nu e gay, eram la internatul de baietzi din liceu, 9 intr-o camera, deci ne cam obliga sistemul sa dormim imbratzishatzi), care mi-a pus in mana primele casete cu Type O Negative si Paradise Lost si cam tot ce s-a comercializat in Romania pana a aparut legea copyrightului. L-am vazut ultima data acu 8 ani, inainte sa se duca la Microsoft.

2. Gal Bogdan din echipa darkromania care mi-a rasturnat in cap o galeata de goth, EBM si electronice prin care n-am inotat de tot nici pana in ziua de azi. Mi-a bagat in casa Current 93, Das Ich si tot ce se trage de acolo. L-am vazut ultima data la concertu Das Ich de la Periam, acu vro 5 ani.

3. Marius Mandru, cu o gramada de kestii underground, doom si experimentale, care mi-a facut rost de Ulver si Mortiis atunci cand totzi amicii mei rockeri ziceau ca nu-si pierd vremea cu muzica disco. L-am vazut ultima data la nunta, acu 1 luna si ceva.

4. Radu Grigorovici, cu tot ce tzine de cantaretzii cu nume si prenume - Nick Cave, Leonard Cohen, Tom Waits, Miles Davis etc. - la naiba, acuma observ cum se incadreaza Aron Biro in shablonu asta. L-am vazut ultima data acu mai bine de 1 an, caci blogu ne-a descurajat comunicarea interumana. Tre sa recuperam inainte sa moara Leonard Cohen.

5. Echipa MuziciSiFaze, cu tot ce gasitzi pe siteu ala si o gramada de alte kestii de care n-a mai avut nimeni vreme sa scrie articole.

Cinste lor, cinste eroilor. Sanatate si lamultzani din partea rubricii Muzica vorbita pe la spate.

7 comments:

Jen said...

de ce sa zic aia? eu personal o sa studiez (auditiv) problema. am avut o singura melodie de la ayreon, da' nu stiu unde a disparut deci nu pot sa-ti zic si numele.

nici de cohen nu stiam... da' poate subconstientul meu simtea ceva, ca tot ma apucase acum vreo 3 zile cheful de ascultat.

Li said...

eu am o foarte mare admiratie fatza de oamenii care asculta stoner, mai precis pentru rabdarea de care dau dovada, nu cred ca am indurat vreodata mai mult de 2 minute de asa ceva, ma declar depasit de evenimente. Ayreon am ascultat multicel Universal Migrator tras pe o caseta galbena cu unu'gras care facea cu ochiul pe ea prin 2002, nici mie nu-mi venea sa cred ca se canta asa ceva. Foarte fun albumul dar n-as putea asculta asa ceva tot timpul, prea dorky :).

Aron Biro said...

well, universal migrator nu mi-a placut defel, era plain ludicrous heavy metal, insa dream sequencer e ala cool, trist si retro.

acuma daca vorbim de stoneru ala pur-sange cu sunet nisipos si aere de doom, nu l-as recomanda mai mult decat orice muzica ambientala care trebe ascultata cu un plic de LSD sub limba si uitandu-te pe repeat la ultimele 20 de minute din space odyssey intr-o camera plina de fum si femei baute muci. insa daca vorbim la modu larg, despre rocku cu bautura, femei si nave spatziale nu creca nu potzi sa catch the good vibes din piese ca Electric Worry sau Powertrip

Sip said...

man, deci trebue sa sublinies un aspect carear fi ca acesta iaste postu nceputului de an depe tuoate blogurile dele cetesc. bine, cu esceptzia la al meu pe carele l scriu nainte. dig, lazarus, dig!

krossfire said...

Chiar nu inteleg de ce proiectul Muzicisifaze ''doarme'' de ceva vreme (cu vagi treziri). Era printre cele mai misto site-uri de gen (si cam singurul) din Ro.

Garm said...

Muzici si faze rules ... e chiar super mishto ideea in sine, dar cred ca trec printr-o pana de inspiratie.

In alta ordine de idei moshule nu-mi vine sa cred ca din primii bani castigati ti-ai luat Mayhem...chiar nu ai gasit pe unii mai rasariti :D.

Aron Biro said...

ala cu grand declaration de la mayhem e deosebit, n-are a face cu ce pare a fi, in plus era singuru mai acatari dintr-o dugheana de pe magheru unde aveau cateva cduri de vanzare.