Tuesday, December 18, 2007

Cartile vorbite pe la spate


Studiu de Caz 1. Noi recorduri in publicistica romaneasca.

a.Nemira scoate paperbackul noului volum al lui Stephen King, Black House, la echivalentul a 25 de dolari, in conditiile in care hardcoverul original e 20 iar paperbackul original cam 12. O performantza care te face sa te gandesti care mai e rostu cumpararii cartzilor traduse in romaneste.

b.Humanitas a scos Orbitoru lui Cartarescu intr-un omnibus la pretzul la care mi-am luat Absolute Sandman, adica vro 60 de parai. Unde Absolute Sandman e o editie in numar mai limitat decat cartea lui Cartarescu, la dimensiuni mai mari de A4, legata in piele de bou or something, cu 700 de pagini lucioase care imprastie o miasma unica de cerneluri. Si parca in cazu lu Cartarescu nu mai tine ideea ca a costat mult traducatorul. Macar recordul lui Egmont de a scoate ultimul Harry Potter la pretz dublu fatza de restul planetei era justificat de faptul ca era o editzie hardcover in engleza cat de cat la standardele industriale de afara.

c.In concluzie, piata de carte din Romania tinde sa devina cea mai scumpa din Europa, comparabila cu cea din Marea Britanie. Minus calitatea hartiei, calitatea traducerii, calitatea legarii si cernelii.

Studiu de Caz 2. Nemira traduce Iain Banks si Iain M. Banks, 2 scriitori in unul. Banks e scriitor britanic de mainstream, M. Banks e scriitor britanic de SF. In continuarea articolului pe care l-am scris aici despre conflictul dintre mainstream si literaturile de nisha, dati-mi voie sa ma prapadesc de ras la ideea ca vor apare oameni care sa zica ca Banks e un scriitor foarte serios iar M. Banks e un analfabet care scrie literatura de consum. Partea funny din gluma asta e ca cei doi autori sunt aceeasi persoana, particula M. fiind folosita de autor pentru a-si delimita fanii in cele doua categorii. Probabil M vine de la marginalizat.

Studiu de Caz 3. Autorul horror Graham Masterton, tradus si la noi prin 90, revine in Romania la editura Paralela 45, cu lucrarile:

a.Cum sa-i satisfaci visele erotice, ghid practic cu sfaturi irezistibile si ponturi incitante despre cum sa-ti condimentezi viata sexuala;

b.Cum s-o zapacesti in pat, strategii amoroase despre tot ce-si poate dori o femeie de la amantul ei;

c.Secretele jocurilor sexuale, o carte provocatoare si de neuitat despre cum sa faci sexul sa fie distractiv.

Editura face eforturi deosebite sa ocoleasca din prezentarea autorului cam 30 de ani de cariera si vreo 40 de titluri. Singurul indiciu scapat privind faptul ca Masterton e un clasic al horrorului (erotic ce-i drept) e faptul ca la traducerea unuia din volume a colaborat Mihai Dan Pavelescu.

Studiu de caz 4. Jose Saramago e un autor fantasy, daca ne limitam la etichete tehnice, sau de realism magic, daca vorbim din varful unei capitze de fan umpluta cu complexe de superioritate. Probabil daca nu lua Nobelul era tradus la noi de Nemira. Eh, exagerez, pana la urma Polirom e casa buna si pt Vonnegut, si pt Pynchon si pt multi altii. Oricum, altceva vreau sa zic, si anume ca laureatul Nobel a reusit sa plagieze involuntar o carte pe care Terry Pratchett a scris-o cu vreo 15 ani inainte. Check this: Intr‑o tara al carei nume nu este mentionat, se intimpla ceva ce nu s‑a mai pomenit de la inceputul lumii: moartea decide sa‑si suspende activitatea. Din acel moment, destinul oamenilor pare a fi sa traiasca vesnic. Dupa o scurta perioada de euforie, lumea se cufunda in haos si disperare. Oamenii cauta diferite moduri de a convinge moartea sa‑si reintre in drepturi, raspunzind presiunilor din partea Bisericii, a fami­liilor ingrozite de batrinii ce insista sa faca umbra pamintului, a sinucigasilor si a companiilor de pompe funebre, oferindu‑ne ocazia de a reflecta asupra altor feluri de a muri, suicidul sau eutanasia. Intermitentele Mortii e titlul pe care Saramago il da romanului care in varianta Pratchett se intitula Reaper Man. Data viitoare cand recomand Pratchett unui coleg de serviciu o sa folosesc reclama Polirom: Reaper Man este un roman ce are in centru perplexitatea umana in fata uneia dintre realitatile inevitabile ale existentei noastre.

Studiu de Caz 3. Libraria Carturesti de la Mallul clujean e cea mai decenta:

  • am gasit benzi desenate de Steve Niles (Criminal Macabre) la 250.000, ceea ce e decent comparativ cu V for Vendetta la 550.000 in Diverta;
  • am gasit 2 rafturi pline de benzi desenate manga;
  • am gasit un raft intreg de Terry Pratchett la 320.000 bucata, comparativ cu 450.000 cu cat le vand celelalte librarii; apropo, tre sa fac o petitzie impotriva traducerii lui Pratchett cu care ne amenintza RAO;
  • am gasit toata seria Dark Tower, editzia engleza;
  • am gasit o oferta de DVDuri cool, cum ar fi The Coen Brothers Collection Pack, filme romanesti pe DVDuri, Grindhouse si multe alte superbitatzi.

Studiu de Caz 4. Libraria Diverta sux:

  • in engleza au numa Tolkienuri si Donald Trump
  • au un aranjament al cartzilor in rafturi menit sa falimenteze editurile: cartile de la Tritonic le gasesti ba in raftul Nemira, ba in raftul Rao, alea de la Rao sunt imprastiate prin toata libraria, doar Nemira ce se tzine mai bine, probabil vanzatoarele le-au aranjat laolalta pt ca arata la fel, iata un argument in favoarea copertei de colectzie.

Deci daca va lasa portofelul sa cheltuitzi pe cartzile Nemira pretzuri mai mari decat daca luatzi cartzile in hardcover original cu shipping de pe amazon cu tot, atunci va recomand:

  • Urzeala tronurilor (originalul se gaseste la Carturesti), al celui considerat noul Tolkien de catre cei care n-au auzit inainte de el, GRR Martin;
  • Greg Egan - Scara lui Schild, unul din cei mai tari speculatori shtiintzifici, care scrie povesti cu ploturi inspirate de prin teze de doctorat actuale;
  • Iain Bank si Iain M. Banks, cu cele doua carti, Pasi pe Sticla, respectiv Spectrul lui Phlebas.

Finally, sa pastram un moment de reculegere pentru marele Terry Pratchett care a fost diagnosticat cu Alzheimer. Probabil o sa inceapa sa scrie din nou cartile pe care le-a scris deja. Ceea ce fac oricum multi scriitori, fara sa aiba Alzheimer.

Later Edit: Mi-am luat ieri de Craciun varianta hardcover a lu TO Bobe - aia cu vacantza, la Polirom. Ajung acasa, jumatate din carte are paginile lipite. Iau cutzitu de desfacut scrisori, ma apuc de dezlipit pagini, jumatate se sfashie, jumatate au textu imprimat stramb, cu margins inegale, in a treia jumatate s-a imprimat cerneala de pe o pagina pe alta. Pana la urma m-am enervat si am dat-o-n ma-sa, da' acu' ce ma fac? Sa astept sa se traduca in engleza?

15 comments:

Jen said...

* vanzare o sa aiba, ca-s multi care nu stiu destula engleza cat sa inteleaga (sau nu stiu deloc). probabil nu atat de multa decat ar fi avut la un pret normal, totusi...

* carturesti a ieftinit pratchett, erau 360 sau 390. la targul de carte erau 320 si am crezut ca asta e pretul cu reducere, dar mi-au mai scazut 10% din el. n-am mai mers demult in librarii, dar intr-o vreme la sala dalles erau chiar mai ieftine decat la carturesti. diverta suge, totul e mai scump la ei.

* te-ai uitat pe traducerea la a game of thrones? eu n-as da banii pe ea nici daca as castiga la loto, am mari indoieli ca a iesit comparabila cu originalul.

* nu stiam de cele doua 'personalitati' ale lui banks, chiar ar fi misto sa dau peste un comentariu de genul asta :D

Corwin said...

o sa ma inspir de la Jen :0

* Banks este un tip de un umor deosebit prin prisma faptului ca se "vinde" cu doua personalitati... citind The Algebraist nu am putut sa nu ma intreb si sa mor de curiozitate sa-l vad pe acelasi autor intr-o lume mainstream (revin cu parereri dupa ce-l parcurg si pe celalalt Banks)

* Preturile cartilor sunt in acelasi trend cu toate preturile din Romania (exemplul meu favorit este turismul mioritic unde o camera la o bomba de motel de langa orasul Oarecare costa cat o camera la un 2 stele in Austria); Asa ca eu personal refuz sa mai fiu uimit. Singura mea intrebare este cum naiba reusesc sa ramana profitabile editurile...

*traducerile - sunt de acord ca nivelul multora este... cum este... dar in nici un caz nu as spune ca as prefera sa nu se mai traduca carti (DA! Il vreau pe Pratchett in romana, pentru ca sigur o sa fie un pusti de 10 ani care o sa se indragosteasca de el si o sa ajunga sa-l citeasca in original tocmai pentru ca i-a fost deschis apetitul de o traducere - buna sau proasta)

* Diverta... nu merita numele de liberarie. Poate depozit de carte :) Si asta pentru ca sunt sigur ca sictirul care se regaseste in rafturi este o oglinda perfecta modul in care este tratata afacerea librariei Diverta...

Anonymous said...

diverta suge si pentru ca o mare parte din umflatura de pret i se datoreaza ei. sper sa ia 'uie cit de curind, incepind de la libri si terminind cu ultimul lant de librarii din lesotho.

nu trebuia sa vinzi pontul cu banks. trebuia sa lasi toate guritzele alea cu buze strinse sever sa triluiasca despre seriosul si analfabetul.

Anonymous said...

ah, am uitat: 'traducator scump'? despre ce vorbesti aici de fapt? copyrightul plus traducatorul plus redactorul plus corectorul plus paginatorul nu fac impreuna nici o cincime din cit cere distribuitorul...

Anonymous said...

ah, si trei (pe asta nu-l mai publica): zi si tu părea/plăcea, d-astea... te rog io frumos.

Anonymous said...

"care mai e rostu cumpararii cartzilor traduse in romaneste"?
Pai, te-ai gandit vreodata exista romani care vor sa le citeasca dar nu stiu limba engleza? :D

Aron Biro said...

Poate la asta nu m-am gandit (:D), dar m-am gandit ca am citit la viatza mea traduceri in romaneste care se terminau altfel decat varianta originala. Cunosc traducatori care isi aduceau propriul prinos de idei la plotul sau deznodamantul povestii. Ceea ce mi se pare oricum mai stimabil decat cazul celor care pur si simplu nu pricep ce traduc. M-am saturat de personaje care isi schimba sexul (lingvistic, nu fiziologic) pe parcursul unei carti. Iar copiii de 10 ani sa puna mana sa invetze engleza inainte sa ajungem ca francezii, sa nu-tzi dea un pahar de apa pe strada pana nu zici s'il vous plait in loc please. Asta e, pana cand Pavel Corutz si Lorin Fortuna ne vor conduce in razboiul de reinstaurare a dominatziei romanismului pe planeta, tre sa ne obisnuim cu ideea ca romanul lui Stephen King se numeste It si nu Orasul bantuIt si intre cele doua variante nu exista nici o legatura, ba chiar al doilea face un mare deserviciu primului.

Anonymous said...

Tema 'ce s-ar intampla daca ar disparea moartea?' nu e o inventie Terry Pratchett, ci e veche de cand lumea si abordata in special in carti mistice. Urmarind argmentul tau ( care se reduce la compararea temei ) putem sa gasim asemanari evidente si intre sfarsitul Apocalipsei si Reaper Man.
Din cate am observat, iti plac cartile pentru ideile care stau la baza lor,sa fie fanteziste si haioase,usor de rezumat in cuvinte.Iar cu cat cartea le prezinta mai lejer si in formulari mai catchy cu atat primesc bonus mai mare.
Deci din punctul tau de vedere e normal sa gasesti asemanari intre Intermitentele Mortii de Reaper Man , din moment ce au aproximativ si aceeasi concluzie. Diferenta, insa , o fac nuantele si abordarea.La Saramago totul se petrece in conditiile unui deus otiosus sau cel putin pischer, iar la Pratchett a gafelor unei organizari functionaresti birocratice(parca e angajat in locul mortii un absolvent de drept din Cluj). Atitudinea si meditatia asupra mortii si a absentei ei ( considerand ca orice carte e o meditatie asupra temei sale ) sunt de factura diferita in cele 2 carti, din fericire nu calitativa - amandoua sunt carti beton.

Anonymous said...

De acord cu tine ca pentru "It" traducerea corecta nu este "Orasul Bantuit"... dar in contextul unui nume de roman "It" mi se pare cumva intraductibil asa ca "Orasul Bantuit" e o varianta.

Cat despre servicii/deservicii ... hai sa fim seriosi un roman cu titlul "Orasul Bantuit" are sanse mari sa se vanda deci....

Anonymous said...

Mirror, mirror on the wall
Who is the smartest of them all?
I'd say ...Sir Aron Biro.

Anonymous said...

Problema cu costul cartilor si cu editurile este care este.
Ieri am fost la libraria Mihai Eminescu de pe langa Universitate, cautam ultima aparitie Italo Calvino la Polirom, "Daca intr-o noapte de iarna un calator". Cartea a aparut dar de fapt n-a aparut, dovada ca libraria nu o avea pe stoc. Ok, dupa asta am vazut "Flower-Power Tantra" de Claudia Golea, aparuta la editura trei in niste conditii jalnice (hartia arata ca proaspat iesita din fabrica de reciclat), pe care daca mi-as fi luat-o ar fi trebuit sa dau 200 de mii de lei vechi.
Oricum, nimic nu se compara cu cartea romaneasca, unde cartile proza si alea de poezie nu sint sub 250 de mii. Iar pentru a-si justifica pretu' asta care oricum mi se pare mare, au scornit super faza "carte + sidiu".
pe mine sincer nu ma intereseaza sa-l aud pe autorul x recitandu-si poemele, pot sa ma duc la un cenaclu pentru asta.
inteleg sa dai ceva bani pe un roman de stephen king hardcover, sau pe ceva cel putin mai consistent, dar nu vad de ce as da 250 de mii pe "Un tramvai numit Popescu", o piesa de teatru de cateva zeci de pagini cu care e umflata o cartulie mica, transformata in editie bilingva (cine dracu' e chiar atat de interesat sa afle cum suna Cristian Popescu in engleza?) la care se mai adauga si un dvd sau ceva de genu' asta.
oricum anticariatele sint salvarea, cel putin in Bucuresti.

Anonymous said...

eu as prefera sa cumpar numai carti tiparite pe hirtie reciclata. din pacate, cumparatorul roman e fitzos. daca nu-i dai hirtie alba strimba din nas.
asta intr-o tara in care inca se mai arunca gunoiul pe geamul apartamentului de la bloc...

Anonymous said...

Poate ca or fi existand traducatori care isi aduc "prinosul de idei" la cartea tradusa. Numai ca respectivele carti sunt publicate de niste edituri, care au in slujba lor niste redactori a caror datorie este, din cate stiu eu, sa compare varianta tradusa cu originalul. Oare aia chiar nu si-or fi vazand deloc de treaba?
Cat despre "IT", sunt curioasa, tu cum l-ai fi tradus? :D Pentru ca, dupa umila mea parere, un titlu ca "IT" nu-i spune nimic unui necunoscator al limbii engleze - si crede-ma ca in tara asta exista destui, mai ales printre oamenii de varsta mea sau mai batrani...
In plus, "Orasul Bantuit" a aparut la Nemira, care, cel putin in prezent, isi rezerva prin contract dreptul de a avea ultimul cuvant in ceea ce priveste titlurile, asa ca aici traducatorul s-ar putea sa nu aiba nici o "vina". Nu ne ramane decat sa ghicim cine o fi ales de fapt titlul... (Titlul care pe mine personal nu ma deranjeaza catusi de putin.)
Eu ii admir pe francezi fiindca traduc totul in limba lor. Nu sunt "papagali" ca noi, care preferam termenul englezesc chiar si atunci cand avem un echivalent in limba romana :D

Aron Biro said...

1.Redactorii sunt un concept doar aproximativ implementat in Romania. Unii sunt pusi din politetze, altii, care chiar vor sa-si faca treaba, ajung sa se certe cu traducatorul sau cu editorul pentru ca intarzie lansarea produsului.
2.Io as fi lasat It netradus. Daca nu cartea, macar titlul. De ce nu au publicat Shining sub titlul
H((o))telul Bantuit? Sau Misery cu Mizerie?
3. Dupa mine francezii sunt papagalii, poti sa crapi in mijlocul strazii la ei si sa strigi Help ca nu iti dau o mana de ajutor pana nu-l pupi in fund pe DeGaulle. Ceea nu mi s-a intamplat nicaieri pe lumea asta, nici macar la noi, unde un amic strainez aflat prin Muntzii Apuseni a strigat Help si au sarit satenii, fii ai lui Iancu, sa-l ajute. Iar pronuntzia unor termeni ca Guns et Roses sau Michel Jaqueson n-are nici o scuza.

Anonymous said...

Ai amintit la un punct de traducerea de la Tritonic a romanului lui Neil Gaiman - Stardust (graphic novel de fapt, dar la noi au lipsit ilustratiile). Citeste-o si ai sa observi nunate care fac romanul complet diferit in anumite momente...(Si din pacate alea sunt momente cheie)