Saturday, September 08, 2007

Filmele vorbite pe la spate
- iulie/august -

Six String Samurai e un musical postapocaliptic kung fu cu referintze la Vrajitorul din Oz, destul de tare. Rusii au dat cu bomba atomica si au luat in stapanire o America desertica cu populatzie semicanibala. Capitala s-a mutat la Las Vegas iar Elvis, regele SUA, tocmai a murit. Un radio DJ da sfoara in tzara ca se cauta un nou rege si o gramada de tineri ambitzioshi pornesc sa ocupe tronul. Unul dintre ei e Buddy, un samurai cu sabie, motocicleta si o chitara model 1957, insotzit de un copil (referintza la benzile desenate Lone Wolf and Cub). Dar eroului i se pun betze in roate de catre o trupa de metalisti deci de fapt e vorba de lupta dintre rock'n'roll, simbolizat de eroul Buddy (Holly), si heavy metal, simbolizat de Top Hat (un metalist care seamana cu Slash de la GunsNRoses). Muzica filmului e asigurata de Red Elvises, o trupa ruseasca ce seamana destul de mult cu Gogol Bordello. As fi preferat ceva sange, ca violentza este destula dar e cam pe uscat. Oricum, un film deosebit, premiant la Slamdance Festival. Vedeta filmului, actorul care il joaca pe Buddy Holly, e un star al filmelor kung fu nouazeciste. O scena absolut superba, care ar trebui sa va convinga, aici. Am pus si o cronica la rubrica mea de pe punctfilm.

Transformers e, vorba lui Rich Cline, the quintessential dumb loud and big summer movie. Sa fim intelesi, Transformers sunt printre cele mai stupide desene animate facute ever, asa ca de aici pornim cu calculele. Si astfel iese un film rezonabil de haios, cu efecte speciale masive scaldate in flacari de piromania lui Michael Bay, cu un John Turturro care apare la tzanc sa mai lungeasca un pic filmu. Chiar si asa bataia din final dureaza excesiv de mult si isca o galagie in sala de cinematograf care din pacate nu e pe masura violentzei reale a filmului. Sigur, e film pt copii, dar parca ceva nu mi-e clar cand vad oameni care pica 100 de etaje sau sunt ciuruitzi de gloantze fara sa imprastie matze in toate partile. Dracu sa-i ia, nici macar o zgarietura n-am vazut in tot filmu, desi apocalipsa din final e comparabila cu 10 World Trade Centeruri. In principiu filmu e cum un corabier descopera la Polu Sud pe Megatron, un robot evil criogenizat care venise pe pamant in cautarea unui aparat de insuflat viatza in materia anorganica, care poate face masinile sa umble, pixurile sa scrie singure si macaralele sa faca sex. FBI-ul il gaseste pe Megatron si il tzine sub paza lui Turturro dar iata ca altzi robotzi evil apar de nicaieri si distrug trupele SUA din Irak sa isi recupereze prietenu, in timp ce altzi robotzi, mai buni la suflet, trebe sa il puna pe Megatron cu botu pe labe. Nu pot sa-mi inchipui cum ar fi iesit mai bine de-atata, dar tot nu pot sa-i inteleg pe copiii fascinati de aceasta franciza. La naiba, cunosc colectionari de jucarele Transformers care se revolta fata de succesul Harry Potter. In fine, Transformers e cu Shia LaBoeuf care un teenager pe val ce apare cam in toate filmele de vara asta. Mie mi-a placut de el cand era copil in mic in genialul film Holes.

Simpsons the Movie a fost un episod mai lung din Simpsons, un pic prea lung, desi s-a terminat cam repede, care sta in umbra faptului ca in perioada asta ma uit la Futurama, care e usor superior cel putin fatza de ce imi amintesc din Simpsons serialul si din ce am vazut in acest The Movie. Povestea e ok, punctul forte al filmului fiind exploatarea obsesiilor environmentaliste care ne macina de cand Al Gore a rasadit panica intre noi iar hippiotzii revin la putere. Oraselul Springfield e sechestrat intr-un dom de sticla la ordinul Presedintelui Schwarzenegger datorita faptului ca Homer a deversat un siloz cu kkt in lacul ingrijit de cei responsabili cu protectzia mediului. Asta inseamna ca familia il denigreaza, consatenii se organizeaza intr-o societate postapocaliptica si tot asa. Deci povestea e destul de funny, insa gagurile sunt cele care trag filmul in jos, probabil in stradania de a crea interes si pentru publicul minor ori poate pentru a crea niste efecte vizuale care sa justifice de ce filmul asta n-a fost publicat pur si simplu ca un nou episod TV.

The Jacket e un twilight zone movie cu Adrien Brody in rolul unui soldat intors din Irak cu un glonte in cap care nu ii mai permite sa isi aminteasca nimic, motiv pt care dumnealui sta mai mult internat prin spitale de nebuni si conversandu-se cu personaje luate din Zbor deasupra unui cuib. Singuru necaz e ca atunci cand il baga in camasha de fortza, Brody calatoreste prin timp, mai exact in viitor, si rezolva diverse probleme spre ciuda lui Kriss Kristofersson, fost cantaretz de conuntry, actualmente actor in rolul psihiatrului care se ocupa de dubiosul Brody. E o poveste despre calatoria in timp usor masluita sa para ca nu e chiar asa. Filmul arata bine si Brody e bun de tot. In rest, cine s-a scaldat o viatza in filme si povesti despre zone crepusculare nu prea are ce vedea.

Cam in aceeasi categorie intra Next, un film care e important prin faptul ca e cea mai recenta ecranizare Philip Dick (=cel mai cool scriitor SF clasic) si prin faptul ca joaca Nicholas Cage si bunoaca Jessica Biel (=zana care alerga prin ploaie si grindina imbracata doar intr-un maieu si fugarita de un tip cu o drujba intr-un film clasic). Din pacate tot restul echipei filmului se straduie sa anuleze aceste avantaje. Regizorul Lee Tamahori e creatorul unuia din filmele Triple X(=cu Vin Diesel sau Ice Cube, mi-e lene sa verific), Julianne Moore joaca un rol care n-o coafeaza deloc (=agent FBI constipat) iar bugetul filmului e atat de varza incat pana si urmaririle cu masini sunt efecte CGI. Pe scurt, filmul e un pic mai bun decat cea mai proasta ecranizare Ph.Dick (=Paycheck, capodopera lui John Woo cu filozoful Ben Affleck). Nicholas Cage joaca rolul unui scamator amarat care-si duce traiu in Las Vegas pe seama faptului ca poate vedea cu 2 minute in viitor. Ca in toate ecranizarile PKD, Cage ajunge sa fuga tot filmul, ba de FBI, ba de teroristi, carele vor sa-i foloseasca talentele in scopuri de kkt. Se pare ca prezentza lu Jessica Biel ii prolongheaza lui Cage durata premonitorie mai ales daca e proaspat iesita de la dush, motiv pt care teroristii ii pun si ei gand rau. Scenele de actiune sunt penibile, Cage o mai scalda pe ici pe colo dar in final nu pot sa nu fiu de acord cu Rich Cline: As if Michael Bay had been handed the script for The Prestige.

Blades of Glory e o comedie gay care mi-a placut din cauza ca am asteptari foarte scazute de la comedii gay de cand cu sinistra experienta de la TIFF cu Another Gay Movie. De fapt cuvantu gay nu se pronuntza decat o data in Blades of Glory dar referintzele mustesc la tot pasul, inclusiv o scena luata cu dialoguri cu tot din filmul genial Boogie Nights. Avem de a face cu o comedie in genul celor cu Ben Stiller (care e producator aici) cu o gramada de gaguri justificate de subiectul filmului: doi patinatori rivali ajung sa formeze o echipa de patinaj la perechi, din pricina ca regulamentul nu precizeaza nicaieri ca echipele tre sa fie formate din barbat si femeie. Unul dintre ei e un blondin orfan care a patinat in copilarie cu calugaritzele de la orfelinat si a fost adoptat de un fel de Becali descoperitor de talente. Al doilea, jucat de Will Ferrel, e un lup singuratic si sex simbol care le-a avut pe cele mai tari patinatoare in pat dar a dat in patima alcoolului si a facut o burta flotanta de bere. Antrenorul lor e un distrus a carui cariera a fost sfaramata dupa ce o pereche de patinatori din Coreea comunista s-au decapitat reciproc (cu lamele patinelor) incercand sa performeze o acrobatie inventata de antrenorul respectiv. Cei trei loseri isi unesc fortele ca sa dovedeasca faptul ca acrobatia fatala poate sa fie facuta si sa aduca si o medalie. Deci filmu merge pe o structura gen Rocky, cu antrenamente, ambitzii, invidie si cu niste rivali evil care obisnuiesc sa rupa picioarele concurentilor cu o ranga, vezi cazul Nancy Kerrigan care mai si apare in film. Filmul e ridicol si haios, dar ar fi avut de castigat daca unii actori ar fi fost mai sobri.

In zona indie horror cu buget de portofel am vazut niste filme care arata mult mai bine decat ar sugera bugetul:

Incep cu cel mai haios dintre ele, Evil Aliens. Film englezesc, mai precis galez, despre extraterestrii crucificatzi, rednecksi, lanuri de porumb si gagici alergate cu motostivuitoarea. Are un iz de joc pe calculator si are un spirit bonom similar cu alte doua filme simpatice ale genului fun-horror: Undead si Reeker.

Room 6: Niste asistente medicale care arata ca niste starlete porno iau zi de zi sange de la pacientzii unui spital si se dedau la orgii lesbiene cu sange. Victima unui accident de circulatie e rapita de o ambulantza demonica si data pe mana respectivelor asistente care iau toata ziua probe de sange dar nu mai vin odata cu rezultatele alea. Filmul arata bine dar se stinge in ideea rasuflata din Jacob's Ladder, Dead end, Reeker si multe altele si cu asta v-am dat si spoileru care amputeaza rau de tot filmul. Ramane totusi o demonstratie ca se pot face filme indie care sa arate bine fara prea multi bani. Important e sa ai niste gagici imbracate in asistente medicale.

1 comment:

krossfire said...

Prima data cand aud sintagma :
''musical postapocaliptic kung fu''

Must see that movie...